9,279 matches
-
în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cosmina de Jos (reședința), Cosmina de Sus, Drăghicești și Poiana Trestiei. Comuna se află în partea central-nordică a județului, în zona cursului superior al râului Cosmina, afluent al Mislei, râuri din bazinul hidrografic al Teleajenului. Este deservită de șoseaua județeană DJ218, care o leagă spre sud de și Dumbrăvești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cosminele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
ca aici sa fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în centrul localității și formând un singur pârâu, Vitioara care se varsă în râul Teleajen în localitatea Gura Vitioarei, de unde provine și denumirea acesteia. Subcarpații
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în centrul localității și formând un singur pârâu, Vitioara care se varsă în râul Teleajen în localitatea Gura Vitioarei, de unde provine și denumirea acesteia. Subcarpații au luat naștere
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
Prahova, Muntenia, România, formată din satele Brădet, Gresia, Rotarea, Starchiojd (reședința), Valea Anei și Zmeuret. Comuna se află în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, în valea Bâscăi Chiojdului, fiind astfel una din puținele comune prahovene aflate în afara bazinului hidrografic al Ialomiței. Starchiojd este centrul unei subregiuni etnografice a Munteniei, caracterizată prin particularități ale arhitecturii caselor de munte. Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ102L, care o leagă spre sud-vest de și Posești și spre sud-est în județul Buzău de
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Movilele de teren, șapte la număr, din stânga șoselei, la ieșirea din localitate spre Tg. Mureș, sunt formațiuni naturale, create prin alunecări de teren și nu prezintă interes arheologic, fapt atestat de cercetările din 1950 ale colectivului de arheologi Cristești. Rețeaua hidrografică este bogată și e formată din râul Mureș și cei doi afluenți, râul Beica și Râul Habic. Pe râul Mureș se făcea o intensă activitate de plutărit între Lunca Bradului și Arad, începând din 1780, în zonă trecând câte trei
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Gura Văii și Mareș. Comuna se află în zona centrală a județului, în Podișul Getic, pe malurile râului Teleorman (acolo unde acesta primește apele afluentului Albota) între zona de unde izvorăsc râurile Dâmbovnic și Neajlov și culmile ce marchează limita bazinului hidrografic al râului Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN65, care leagă Piteștiul de Slatina. Lângă satul Corbu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DN65A, care duce spre sud la Roșiorii de Vede. Tot la Corbu, din DN73 se ramifică
Comuna Albota, Argeș () [Corola-website/Science/300601_a_301930]
-
argile și marne cu intercalații de nisipuri și gresii slab cimentate. Cuaternarul este reprezentat prin depozite deluviale, coluviale și aluviale formate prin eroziune și depunerea materialului sedimentar la baza pantelor sau văilor existente în zonă. Teritoriul se află în bazinul hidrografic al Mureșului,râu care curge la circa 10 kilometrii sud de localitate. Valea Câmpiei sau Ludușelului, pârâu care izvorăște din județul Bistrița-Năsăud, are o lungime de 59 kilometri, cu o suprafață a bazinului hidrografic de 643 kilometri pătrați și un
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
zonă. Teritoriul se află în bazinul hidrografic al Mureșului,râu care curge la circa 10 kilometrii sud de localitate. Valea Câmpiei sau Ludușelului, pârâu care izvorăște din județul Bistrița-Năsăud, are o lungime de 59 kilometri, cu o suprafață a bazinului hidrografic de 643 kilometri pătrați și un fond forestier de 2465 hectare. Afluenții care ne interesează ai acestui pârâu sunt: Pârâul Ascunsa, Pârâul Sub Teiuș, Pârâul Recea, Pârâul Sec, Valea Șarchii, Pârâul Daho și Pârâul Zăpozie. Valea Șarchii, pârâul cel mai
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
sunt: Pârâul Ascunsa, Pârâul Sub Teiuș, Pârâul Recea, Pârâul Sec, Valea Șarchii, Pârâul Daho și Pârâul Zăpozie. Valea Șarchii, pârâul cel mai inportant de pe raza comunei, după Valea Câmpiei, are o lungime de circa 10 kilometri, o suprafață a bazinului hidrografic de 40 kilometri pătrați, un fond forestier de circa 109 hectare, izvorăște de pe teritoriul comunei Zau de Câmpie, satul Bărboși, străbate satele Bărboși, Bârza și Sânger și se varsă în apropierea gării C.F.R. din Sânger în Valea Câmpiei. Are numeroși
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
1.688 m) și Vârful Saca (1.777 m), care până la cota de 1.600 m poate fi urcat cu mașini de transport, sau alt gen de mașini, pe drumul forestier ce se avântă apoi spre sud-vest până-n Sovata. Rețeaua hidrografică din aceste masive și de pe întreaga zonă a Văii Gurghiului este colectată de apele Gurghiului. De sub masivul Bătrâna izvorăsc pâraiele Lăpușna și Creanga Albă, iar Frățileasa, Găinușa, Tătarca și Drăgușa lasă să iasă pline de energie toți afluenții Secuieului care
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
la actuala înfățișare a reliefului prin conurile de dejecție formate de aceștia cu materialele aluvionare aduse de munții din jur, fapt ce a dus la separarea unor dealuri piemontane din jur. Geograful Henrich Wachner afirma despre evoluția reliefului că “rețeaua hidrografică actuală s-a realizat abia de la “Pliocen la Deluviu”2. În continuare el mai susținea că în treptele în formă de terasă pe coastele strâmtorii cam la 150 m altitudine deasupra nivelului actual al râului recunoaștem resturi ale unui fund
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Ciocanu, Dâmbovicioara (reședința) și Podu Dâmboviței. Comuna se află la marginea nord-estică a județului, la limita cu județul Brașov, la poalele Munților Piatra Craiului pe culoarul Rucăr-Bran, în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. La Podu Dâmboviței, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ703, care duce spre nord în
Comuna Dâmbovicioara, Argeș () [Corola-website/Science/300620_a_301949]
-
de Roghina. Culmile aflate pe teritoriul comunei Rucăr sunt: Depresiunile și micro depresiunile aflate pe culoare de văi în comuna Rucăr sunt: - Depresiunea Rucăr pe Dâmbovița. - Depresiunea Sătic cu doua bazinete depresionare, pe Dâmbovița. - Depresiunea Râușor pe valea omonimă. Rețeaua hidrografică aferentă comunei Rucăr este variată. Toate râuile sunt tributare Dâmboviței sau Râușorului, care se varsă la Rucăr în Dâmbovița. Râușor ul izvorăște de sub vârful Păpușa are o lungime de 16 km și în cursul său străbate depresiuena Râușor situtată între
Comuna Rucăr, Argeș () [Corola-website/Science/300641_a_301970]
-
comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Capăta, Dumbrava, Gura Văii (reședința), Motocești, Păltinata și Temelia. Comuna se află în partea de sud a județului, pe malul stâng al Trotușului (în dreptul municipiului Onești de pe malul opus), în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, Pârâul Mare. Este traversată de șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre sud-vest de Onești (unde se termină în DN11A) și (deși momentan întrerupt) spre nord de Răcăciuni, Cleja, Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Ciucani, Fundu Răcăciuni, Gâșteni, Gheorghe Doja, Răcăciuni (reședința) și Răstoaca. Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al Siretului în dreptul barajului și lacului de acumulare Răcăciuni, și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia Răcăciuni cu afluentul său Valea Lungă. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Răcăciuni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252E, care duce spre est la Pâncești traseul drumului european E85 (DN
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
nord, curge Moldova, în partea centrală curge Bistrița (cu afluentul ei Cracău), iar în sud Trotușul, care primește la Onești râurile Tazlău, Cașin și Oituz. Trotușul, la rândul lui, se varsă în Siret, pe partea dreaptă. Tazlăul are un bazin hidrografic de cu o lungime totală de și un debit de ; izvorăște din munții Geamăna, aproape de izvoarele Asăului, de la altitudine și are ca afluenți pe stânga Valea Boului, Nadișa, Răchitiș, Orăsa, Valea Rea, Helegiu, Văereni și Belci iar afluenți pe partea
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Bârsănești. Tazlăul este deci afluent al Trotușului și se varsă prin acesta în Siret. Pe cursul superior are două ramuri: Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat. După confluența acestora, în dreptul satului Tescani râul poartă denumirea de "Tazlău". Din punct de vedere hidrografic, regiunea are, pe lângă cele două râuri, numerose pâraie, iar stratul acvifer este sărac și la mare adâncime. Substratul geologic al regiunii este constituit din fliș carpatic, alcătuit în mare parte din formațiuni cretacice și paleogene, dispuse în pânze ce se
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Măgirești (reședința), Prăjești, Stănești, Șesuri și Valea Arinilor. Comuna Măgirești este situată la poalele Subcarpaților Orientali, într-o zonă predominant de deal, dar cuprinde și zone de câmpie și munte. Rețeaua hidrografică este formată din: râul Tazlăul Sărat, care străbate satul Șesuri, și pâraiele Valea Arinilor, care trece prin satele Valea Arinilor și Prăjești; Ruja; și Dingani, ultimele două trecând prin satul Măgirești. Este traversată de șoseaua națională DN2G, care leagă Bacăul
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
din satele Bazga, Galeri, Horgești (reședința), Mărăscu, Răcătău de Jos, Răcătău-Răzeși, Recea și Sohodor. Comună este situată în zona central-estică a județului, la sud de municipiul Bacău, pe malul stâng al Șiretului (în dreptul lacului de acumulare Răcăciuni) și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, Răcătău. Este străbătuta de șoseaua județeană DJ252B, care o leagă spre sud de Pâncești și spre nord de Gioseni, Tamași și Buhoci. La Răcătău de Jos, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252A, care duce spre
Comuna Horgești, Bacău () [Corola-website/Science/300676_a_302005]
-
Secuieni este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berbinceni, Chiticeni, Fundeni, Glodișoarele, Secuieni (reședința), Valea Fânațului și Văleni. Comuna se află în nord-estul județului, în colinele Tutovei, în bazinul hidrografic al râului Valea Morilor. Este traversată de șoseaua națională DN2F, care leagă Bacăul de Vaslui. La Secuieni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Roșiori și Dămienești și spre sud de Izvoru Berheciului
Comuna Secuieni, Bacău () [Corola-website/Science/300700_a_302029]
-
Cornet, Negreni, Poduri (reședința), Prohozești și Valea Șoșii. Comuna se află în partae central-vestică a județului, pe malul drept al Tazlăului Sărat acolo unde primește apele afluenților săi Brănești, Valea Șoșii, lângă orașul Moinești; estul comunei se află în bazinul hidrografic al Cernului, un alt afluent al Tazlăului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ117, care o leagă spre vest de Moinești (unde se termină în DN2G) și spre sud de Berzunți și Livezi (unde se termină în DN11). Forma de relief
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
comună Tamași, la est cu comună Buhoci, la sud - vest are vecin comună Nicolae Bălcescu iar la vest orașul Bacău și este străbătuta de drumurile : DN 2F, D.C.86, D.C.87, D.J.207G. Teritoriul comunei Letea-Veche face parte din bazinul hidrografic al Șiretului și al Bistriței. Șiretul este aproape în totalitate regularizat, dar la confluenta Bistriței cu Șiretul există pericolul de inundații în perioadele de viituri. Adâncimea pânzei freatice pe platouri se află sub 40 m. În vai, apa freatică se
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
acestuia. În partea vestică a satului, pădurile acoperă dealurile, iar în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor Localitatea se află la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, pe șoseaua națională DN2. Rețeaua hidrografică este formată de pârâul Valea Seacă. Satul, care se învecinează la nord cu satul Cucova și la sud cu satul Pâncești din Comuna Sascut, este localitatea de reședință a comunei Valea Seacă și este la rândul lui format prin unirea
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A. Berkovici-Cercasskii. În anii 1820, cercetările hidrografice au fost continuate de I.F. Soimov, iar mai târziu de I.V. Tokmaciov, M.I. Voinovici ș.a.. La începutul sec. XIX au fost fotografiate pentru prima dată malurile Caspicii de către I.F. Kolodkin, iar la mijlocul sec. XIX au fost fotografiate pentru prima dată
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
dirijate de sistemul pantelor caracteristice vulcanilor (convergente și divergente) și de structura lor. Structura, reprezentată în general prin strate monoclinale, dirijate în sensul curgerii lavei, poate fi complicată de dizlocatiile tectonice sau de intruziunile magmatice sub forma de filoane. Rețeaua hidrografică este radiară divergentă pe con și radiară convergentă pe crater. La baza conului, râurile sunt colectate de o rețea inelară, iar în crater se formează lacul de crater. Văile adânci care fragmentează conul se numesc barrancos (în insulele Azore). Interfluviile
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]