9,247 matches
-
neajutorarea mea. E o coincidență, oare chiar coincidență, că soții amândurora se află acum În Italia? Cine știe, poate s-au Întâlnit acolo? Poate chiar În clipa asta stau amândoi, Yeri Tadmor și Uri Gefen, Într-un grup gălăgios de israelieni, În aceeași cafenea din Roma, și fac schimb de povestiri suculente despre dragoste și disperare. Sau se contrazic referitor la viitorul Orientului Mijlociu, iar Uri se folosește de argumentele Împrumutate de la el. Poate că rolul meu, În cadrul acestor Întorsături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a face pace a stângii. Avea dreptate șoferul de taxi: cea mai mare greșeală a noastră din ultimii ani a fost că nu am privit cu respect sensibilitățile domnului Pizanti și ale soției sale și a sute de mii de israelieni ca ei, cărora arabii le trezesc sentimente autentice de mânie, teamă și suspiciune. Care nu sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strânsă În jurul tânărului care ardea Împiedicase infirmierul militar să-i acorde primul ajutor și nu lăsase soldații să se apropie de el, ca să Încerce să stingă focul, crezând probabil că băiatul care se carboniza sub ochii lor era un soldat israelian. Băiatul a ars cam zece minute În focul pe care el singur Îl aprinsese, scoțând „urlete Înfiorătoare“, Înainte să-și dea sufletul. În orășelul Or Akiva, În schimb, se petrecuse o mică minune: un copil de vreo cinci ani căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să alerge la tot felul de conferințe de pace dubioase. Trebuie să așteptăm până când se va reînnoi factorul de intimidare israelian. Ne este strict interzis să ne așezăm la masa negocierilor de pe o poziție de inferioritate, cu sabia intifadei atârnată deasupra capului. Tratativele de pace vor fi poate bine-venite când arabii vor Înțelege În sfârșit că nu au nici o șansă politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmă de durere. Sau de frică. Inima Îi era ușoară, și aproape Începu să vadă partea nostimă a stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu avea nici cea mai vagă idee ce le putea spune prietenilor săi. Însă ignoranța sa se subția din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
murea brusc pe o scenă la Istanbul, în timpul unui recital Beethoven. Mă așteptam ca în emisiunea sa Interpreți de ieri, interpreți de azi, Radio România Muzical să marcheze anii scurși, așa cum mi se spune că a făcut-o radioul muzical israelian. În fond, copilul minune recunoscut de George Enescu și pianistul elev al Floricăi Musicescu este unul din interpreții legendari ai școlii muzicale românești. Iar împlinirea celor 30 de ani de la dispariția sa prematură ar fi o ocazie de a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
acelui gaucho. Nici unul nu vorbea ebraică. Nici limba lui Iisus. Domnul Sammler trecuse la italiană, pe care crescătorul de nutrii cu posomorâre argentiniană o pricepea, cu fața grea, arătoasă, observând fiarele lacome de pe lângă cizme. Era basarabeano-siriano-sud american - un ditai văcarul israelian din pampas, vorbitor de spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea În cap cu un băț. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt cele mai bune. Din Beersheba. Nu ești atent ce mănânci, Elya? Nu, nu sunt. Fac niște chestii grozave În Israel În ultima vreme. Doctorul cumpăra de la o vreme obligațiuni și imobiliare În Israel. În Westchester, servea vin și coniac israelian. Făcea cadou pixuri de argint cu incrustații grele, fabricate În Israel. Puteai semna cecuri cu ele. În scopuri obișnuite nu foloseau. Iar În două rânduri, doctorul Gruner, În timp ce-și ridica pălăria, spusese: „Cred că mă duc la Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
meu are boală pe de Gaulle pentru că Îi curtează pe arabi. Mie Îmi place de Gaulle pentru că e un monument. Și refuză să fie Îngropat la Dom des Invalides cu Napoleon pentru că era doar un amărât de caporal. — Da. — Însă israelienii voiau să-i ia o sută de mii de dolari pentru un loc În Mormântul Sfânt. — Asta era gluma. — Și de Gaulle a zis: Pentru trei zile? Prea mulți bani. Pour trois jours? Urma să Învie, nu? E, asta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acopere evenimentele. Exista o asociație a publicațiilor est europene. Tot ce voia Sammler cu adevărat erau niște scrisori de acreditare ca jurnalist, o cartelă care să-i permită să trimită telegrame, un permis de presă care să-i mulțumească pe israelieni. Banii erau furnizați de Gruner. Și astfel Sammler se alăturase armatelor pe trei fronturi. Era curios, lucrul acela. La vârsta de șaptezeci și doi de ani pe câmpuri de bătălie, purtând acești pantofi și o jachetă din bumbac indian și o bască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
muntelui Hermon, unde avea loc o bătălie de tancuri, fusese unul dintre membrii grupului de presă care urmăriseră lupta de la poale. Jos pe câmpia Întinsă, ca În Vista-Vision. Acolo unde stăteau, domnul Sammler și ceilalți, ofițeri de presă și jurnaliști israelieni, se aflau În siguranță. Bătălia se purta la mai bine de două mile depărtare de ei. Coloanele de tancuri făceau manevre În praf. Bombele curgeau din avioanele care la distanță semănau cu niște insecte. Vedeai aripile când se răsuceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre dinți, care erau mici și stricați. Locul unde se aflau ei fusese bombardat mai devreme. Nu-ți puteai da seama de ce. Nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lipicioase, Îl puneau și ele la grea Încercare. Suspansul, Întârzierea, Îl rodeau intolerabil. Se dusese În oraș și vizitase birourile liniilor aeriene, Îi ceruse unui prieten al lui Elya, cu afaceri În petrol sau benzină, să-l ajute, vizitase consulatul israelian și obținuse un loc la primul zbor El Al. Așteptase din nou În aeroport până la patru dimineața, printre jurnaliști și hippies. Acești tineri - olandezi, nemți, scandinavi, canadieni, americani - făcuseră tabără la Eilath la Marea Roșie. Beduinii de pe vechea cale dintre Arabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
voce tare pentru preot literele rusești scrise În alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea să știe multe despre calibrul tunurilor, grosimea blindajelor, razele de acțiune. Cu voce scăzută, din respect față de israelienii care negau folosirea lui, identificase napalmul. Vezi roșeața aia, movul ăla de acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mi-au fost aduse la cunoștință, declarațiile ce mi-au fost atribuite în articolul lui Nathan Dunevitch, apărute în ziarul dumneavoastră la 25 ianuarie și protestez în modul cel mai vehement împotriva minciunilor deliberate, pe tema «ultimatumului» meu, dat Filarmonicii Israeliene, în legătură cu apariția ca solistă în concert a pianistei Dina Avrech. Nu voi putea înțelege niciodată cum astfel de acuzații pot fi publicate de un redactor al unui mare cotidian național, serios, care intenționează să-și slujească publicul într-un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
niciodată cum astfel de acuzații pot fi publicate de un redactor al unui mare cotidian național, serios, care intenționează să-și slujească publicul într-un mod demn de încredere și cinstit“. La 2 februarie, Celibidache revenea, adresându-i directorului cotidianului israelian, practic, o somație: „Spre marea mea surpriză, aflu că scrisoarea mea datată 28 ianuarie 1962 nu a fost încă publicată în ziarul dumneavoastră. Dacă nu mi se dă satisfacție, voi fi obligat să iau în considerare întreprinderea unor măsuri legale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în considerare întreprinderea unor măsuri legale“. Ambele scrisori sunt dactilografiate și poartă semnătura în cerneală „Sergiu Celibidache, dirijor“. Între timp, la 29 ianuarie, Celibidache a dirijat în sala Frederic R. Mann, din Tel Aviv, un concert în abonament al Filarmonicii israeliene, având-o ca solistă pe Dina Avrech. Ea a interpretat Concertul de pian în la maj. de Schumann, într-un concert mult elogiat. Concertul a fost repetat în mod excepțional la 14 februarie, în onoarea reuniunii organizației Hadassah-WIZO din Canada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fost în sine un gest nobil pe care l-am apreciat pe măsură“. În 1962, cariera pianistei era la apogeu. În chiar ziarul „Haaretz“, Alexander Uriah Boskowitz (Boskovitch), compozitorul născut la Cluj, nota: „Pianista Dina Avrech a cântat cu Filarmonica Israeliană, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, cu un înalt grad de cultură, dinamici bogate, un sunet melodios și o adevărată pasiune poetică...“ Dirijorul Paul Kletzky confirma spusele sale: „Dina Avrech este o pianistă remarcabilă și o muziciană cu un talent adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
doi dintre prezumtivii nemți interpretară cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean în tot restaurantul care să nu priceapă că musafirii din salonul de onoare erau oarece israelieni, originari din orașele Moldovei, mânați în locurile natale de dorul patriei de obârșie. Firește, Nae Calaican, ca și atunci când în liceu se forța să priceapă bazele Calculului diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facem chiar și un film după el“. L-am strâns un pic cu ușa și când colo, ce să vezi: era un reporter de la o revistă de scandal de mâna a treia. L-am amenințat că am legături cu mafia israeliană și cu cea italiană și că am să pun pe cineva să-l omoare dacă nu-și vede de ale lui. S-a speriat și s-a dat de gol singur. Cât tupeu a putut să aibă să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se culca devreme, eu însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie sau muzică sau să socializez și mă uram pentru asta, eram un extraterestru. Înainte refuzasem o invitație la un atelier de traduceri cu niște poeți israelieni și îmi tot reproșam că nu am refuzat și acum. Îmi amintesc lectura mea, era în Sinagoga din Bistrița, mă îndreptam spre scenă când am auzit din sală „Ia uite o, mă!“ cumva admirativ și cu curiozitate, genul de remarcă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
cât de frumos ar mai fi el dacă n-ar mai avea de lucru vreo cinci ani și ar trăi în vreun cămin de actori în West Hollywood? Fără îndoială că îi plăcuse foarte mult chirurgul din Greenwhich și spionul israelian și tipul din fraternitatea Dartmouth. Se bucurase de fiecare dintre ei și, la drept vorbind, de nenumărați alții. Dar asta era înainte, pe vremea când era doar un copil, nu o femeie matură cu dorințele unei femei mature. Adriana prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fapt se întâlnea în St. Barths cu prietena lui pachistaneză care era fotomodel. Emmy se temuse că nu va mai pleca, dar a trimis-o totuși pe ea. Emmy a intrat în restaurant așteptându-se să ia masa cu versiunea israeliană a unei responsabile de PR: una bine îmbrăcată, care vorbește repede și enervant de încrezută. În schimb a fost condusă la o masă așezată la geam unde i-a ținut companie clona lui Josh Duhamel cu ochii verzi, o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de PR: una bine îmbrăcată, care vorbește repede și enervant de încrezută. În schimb a fost condusă la o masă așezată la geam unde i-a ținut companie clona lui Josh Duhamel cu ochii verzi, o frumusețe sexy printre bărbații israelieni. Lui Emmy nu i-au trebuit decât trei secunde să observe că nu purta verighetă — verificare obligatorie, dar neconcludentă — și alte cinci minute să constate că nu avea prietenă. — Nu ai o prietenă? se alintase Emmy dându-și seama, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]