10,381 matches
-
În zilele de după debarcare, pușcașii marini se așteptau la un atac "banzai" pe timpul nopții. Aceasta fusese strategia japoneză defensivă standard în bătăliile anterioare împotriva forțelor terestre inamice din Pacific (cum ar fi în bătălia de la Saipan), în care majoritatea atacatorilor japonezi au fost uciși și forța japonezilor mult redusă. Kuribayashi a interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
și forța japonezilor mult redusă. Kuribayashi a interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca din apropiere. Pușcașii marini au înțeles că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi și au folosit cu eficiență aruncătoare de flăcări și grenade pentru a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca din apropiere. Pușcașii marini au înțeles că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi și au folosit cu eficiență aruncătoare de flăcări și grenade pentru a scoate soldații japonezi din tuneluri. Una dintre inovațiile tehnologice ale bătăliei, cele opt tancuri medii Sherman M4A3R3 echipate cu aruncătoare de flăcări Navy Mark I (tancuri „Ronson” sau
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca din apropiere. Pușcașii marini au înțeles că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi și au folosit cu eficiență aruncătoare de flăcări și grenade pentru a scoate soldații japonezi din tuneluri. Una dintre inovațiile tehnologice ale bătăliei, cele opt tancuri medii Sherman M4A3R3 echipate cu aruncătoare de flăcări Navy Mark I (tancuri „Ronson” sau „Zippo”), s-au dovedit eficiente la curățarea pozițiilor japoneze. Shermanurile erau dificil de distrus, astfel încât
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
și grenade pentru a scoate soldații japonezi din tuneluri. Una dintre inovațiile tehnologice ale bătăliei, cele opt tancuri medii Sherman M4A3R3 echipate cu aruncătoare de flăcări Navy Mark I (tancuri „Ronson” sau „Zippo”), s-au dovedit eficiente la curățarea pozițiilor japoneze. Shermanurile erau dificil de distrus, astfel încât apărătorii erau forțați să le atace în câmp deschis, unde soldații japonezi cădeau victime superiorității numerice a pușcașilor marini. Acoperirea aeriană a invaziei a fost la început oferită de avioane de luptă de pe portavioanele
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
medii Sherman M4A3R3 echipate cu aruncătoare de flăcări Navy Mark I (tancuri „Ronson” sau „Zippo”), s-au dovedit eficiente la curățarea pozițiilor japoneze. Shermanurile erau dificil de distrus, astfel încât apărătorii erau forțați să le atace în câmp deschis, unde soldații japonezi cădeau victime superiorității numerice a pușcașilor marini. Acoperirea aeriană a invaziei a fost la început oferită de avioane de luptă de pe portavioanele de lângă coastă. Aceasta a trecut în sarcina Grupului 15 Avioane de Luptă, cu avioane P-51 Mustang, după
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
câmpul de luptă pe timp de noapte, misiune lăsată apoi în seama artileriei terestre. Codificatorii Navajo făceau parte din comunicațiile terestre americane, fiind dotați cu walkie-talkie-uri și stații radio portabile SCR-610. După ce au rămas fără apă, hrană și provizii, trupele japoneze au devenit disperate spre finalul bătăliei. Kuribayashi, care se opusese atacurilor banzai la începutul bătăliei, a realizat că înfrângerea este iminentă. Pușcașii marini au început să se confrunte cu din ce în ce mai multe atacuri nocturne; acestea puteau fi respinse doar printr-o
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în luptă corp la corp pentru a respinge atacurile nipone. Odată asigurată zona de debarcare, au acostat și mai mulți soldați cu și mai multe echipament greu, iar invazia a avansat spre nord, capturând aerodromurile și restul insulei. Majoritatea soldaților japonezi au luptat până la moarte. Joe Rosenthal a fost cel care a realizat fotografia istorică „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru ("corpsman") al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
23 februarie), Muntele Suribachi era efectiv izolat de suprafața restului insulei. La acel moment, pușcașii marini erau conștienți de rețeaua extinsă de tuneluri subterane a japonezilor, și știau că, deși era izolat la suprafață, vulcanul era încă legat de apărătorii japonezi prin rețeaua de tuneluri. Ei se așteptau la lupte grele pentru cucerirea vârfului. Două patrule de patru oameni au fost trimise pe vârful vulcanului să observe rutele de pe partea nordică a muntelui. Legendele populare (îmbogățite de presă imediat după publicarea
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fotografiei „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima”) spun că pușcașii marini au luptat până au ajuns pe vârf. Pușcașii americani se așteptau la o ambuscadă, dar în realitate aceasta nu s-a materializat. Pușcașii marini au întâlnit mici grupuri de apărători japonezi pe Suribachi, dar majoritatea soldaților japonezi au rămas în rețeaua de tuneluri. Ocazional, japonezii atacau în grupuri mici și erau de regulă uciși. Patrulele au ajuns pe vârf, după care au coborât înapoi, raportând colonelului Chandler Johnson lipsa contactului cu
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
spun că pușcașii marini au luptat până au ajuns pe vârf. Pușcașii americani se așteptau la o ambuscadă, dar în realitate aceasta nu s-a materializat. Pușcașii marini au întâlnit mici grupuri de apărători japonezi pe Suribachi, dar majoritatea soldaților japonezi au rămas în rețeaua de tuneluri. Ocazional, japonezii atacau în grupuri mici și erau de regulă uciși. Patrulele au ajuns pe vârf, după care au coborât înapoi, raportând colonelului Chandler Johnson lipsa contactului cu inamicul. Johnson a cerut apoi unui
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
la o ambuscadă. Din nou, ei au ajuns pe vârful muntelui fără vreun incident. Folosind o țeavă lungă găsită de ei printre deșeurile de pe vârful muntelui, au înălțat drapelul american pe Muntele Suribachi, primul drapel străin înălțat vreodată pe pământ japonez. Această primă înălțare a drapelului a fost imortalizată de fotograful Louis R. Lowery. Când drapelul tocmai era ridicat, secretarul Marinei James Forrestal tocmai debarca și el pe plaja de la poalele Muntelui Suribachi. El a hotărât să ia acel drapel ca
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
martie, însă, o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai armatei, Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au suferit pierderi grele (53 de morți și alți 120 de răniți). Doi pușcași marini din Compania 36 Aprovizionare, o unitate în întregime afro-americană, au primit Steaua de Bronz. Locotenentul Harry Martin din Batalionul
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
o unitate în întregime afro-americană, au primit Steaua de Bronz. Locotenentul Harry Martin din Batalionul 5 Pioneri a fost ultimul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare în timpul bătăliei. Deși rămâne subiect de speculație din cauza relatărilor contradictorii ale veteranilor japonezi supraviețuitori ai bătăliei, s-a spus că Kuribayashi ar fi condus atacul final, care, spre deosebire de zgomotoasele șarje "banzai" din bătăliile anterioare, a fost caracterizat drept un atac pe tăcute. Dacă ar fi fost adevărat, Kuribayashi ar fi fost ofițerul cel
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
ar fi fost ofițerul cel mai înalt în grad care a condus personal un atac în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În plus, acesta ar fi fost ultimul act de distanțare a lui Kuribayashi de practica normală a comandanților japonezi de a face seppuku în spatele liniilor în timp ce restul mureau în atacurile "banzai", așa cum s-a întâmplat în timpul bătăliilor de la Saipan și Okinawa. Dintre cei 22.785 de soldați japonezi cantonați pe insulă, 21.570 au murit fie în luptă, fie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
act de distanțare a lui Kuribayashi de practica normală a comandanților japonezi de a face seppuku în spatele liniilor în timp ce restul mureau în atacurile "banzai", așa cum s-a întâmplat în timpul bătăliilor de la Saipan și Okinawa. Dintre cei 22.785 de soldați japonezi cantonați pe insulă, 21.570 au murit fie în luptă, fie comițând sinucidere rituală. Doar 34 au fost luați prizonieri în timpul bătăliei. Aliații au suferit 6.821 de morți și un număr total de 26.038 de victime. Numărul pierderilor
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
japonezi în viață în labirintul de peșteri și tuneluri. De fapt, numărul se apropia de 3.000. Codul de onoare "bushido", combinat cu eficienta propagandă în care soldații americani erau descriși ca niște animale nemiloase, a împiedicat capitularea multor soldați japonezi. Cei ce nu au avut curajul să se sinucidă s-au ascuns în peșteri pe timp de zi și ieșeau noaptea să strângă provizii. Unii s-au predat în cele din urmă, surprinși că americanii îi primeau adesea cu compasiune
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
luptă ce aveau să escorteze bombardierele cu rază lungă de acțiune. Aceste escorte s-au dovedit atât nepractice cât și inutile, doar zece astfel de misiuni fiind pornite de pe Iwo Jima. Alte justificări sunt și ele discutabile. Deși unele interceptoare japoneze erau pe Iwo Jima, impactul lor asupra efortului american de bombardare era marginal; în cele trei luni dinaintea invaziei, doar 11 avioane B-29 au fost pierdute din cauza lor. Superfortressurile nu aveau nevoie să facă niciun mare ocol în jurul insulei. Capturarea
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de bombardare era marginal; în cele trei luni dinaintea invaziei, doar 11 avioane B-29 au fost pierdute din cauza lor. Superfortressurile nu aveau nevoie să facă niciun mare ocol în jurul insulei. Capturarea insulei Iwo Jima nu a afectat sistemul de radar japonez, care a continuat să primească informații despre avioanele B-29 de pe insula Rota (care nu a fost niciodată atacată). Unii membri ai echipajelor bombardierelor B-29 au fost salvați de vasele și avioanele care operau de pe insulă, dar Iwo Jima a fost
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Халхын голын байлдаан"; în rusă "Бои на Халхин-Голе"; In "Nomon-Han Jiken";) a fost o luptă decisivă în războiul nedeclarat sovieto-japonez de frontieră, în care în anul 1939 lângă râul Halha s-au dus lupte între Uniunea Sovietică, Mongolia și Imperiul japonez. Acest război nedeclarat s-a derulat în trei perioade bine definite: Rezultatul nefavorabil al luptei a avut influență determinantă asupra strategiei de mai târziu a japonezilor, dezavuând partizanii unui atac spre nord și determinând Cartierul General Imperial să-și îndrepte
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
Jukov, pe care sarcina în Orientul îndepărtat l-a salvat de Marea Epurare a lui Stalin. Cu toate că nu a fost nicio declarație de război, la sfârșitul conflictului părțile au semnat un tratat de pace. Începând cu mijlocul anilor 1930 Imperiul japonez a început să se extindă agresiv în zona Pacificului, în Asia de est și Asia de sud-est. După ce a reușit să îngenuncheze rapid o însemnată parte a Chinei, prin ocuparea Manciuriei în detrimentul Chinei, atenția japonezilor s-a îndreptat tot mai mult spre
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
Asia de est și Asia de sud-est. După ce a reușit să îngenuncheze rapid o însemnată parte a Chinei, prin ocuparea Manciuriei în detrimentul Chinei, atenția japonezilor s-a îndreptat tot mai mult spre Mongolia și a Orientului îndepărtat sovietic. Guvernul mongol simțind pericolul japonez, a început dezvoltarea armatei mongole, neglijată la acea vreme. Ca măsuri adoptate, s-a implementat serviciul militar obligatoriu și impozitul pentru armată. Odată cu înaintarea armatei japoneze și situația politică internă a devenit critică, s-a ascuțit opoziția dintre biserică și
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
tot mai mult spre Mongolia și a Orientului îndepărtat sovietic. Guvernul mongol simțind pericolul japonez, a început dezvoltarea armatei mongole, neglijată la acea vreme. Ca măsuri adoptate, s-a implementat serviciul militar obligatoriu și impozitul pentru armată. Odată cu înaintarea armatei japoneze și situația politică internă a devenit critică, s-a ascuțit opoziția dintre biserică și Partidul Revoluționar Mongol. Între timp, japonezii au ocupat toată Mongolia Interioară (care se află în partea din nord a Chinei fiind o regiune autonomă a Chinei
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
japonezii au ocupat toată Mongolia Interioară (care se află în partea din nord a Chinei fiind o regiune autonomă a Chinei). Mongolia își moderniza rapid armata, alocând în 1938 52,5% din buget. În Mongolia Interioară proaspăt ocupată, noua administrație japoneză sprijinea cultul lui Ginghis Han, sperând astfel să obțină loialitatea localnicilor, au construit baze militare, rețea telefonică, drumuri și căi ferate, care aveau menirea să ajute la concentrarea trupelor în partea de est a Mongoliei și de sud-est a Uniunii
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]