9,794 matches
-
doamna despre care întrebați se află aici, împreună cu șase copilași. Neamțul nici nu terminase de răspuns femeii, că mama și apăruse în ușa vagonului, cu Bebi de mână. Sabina! Doamne, Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum? Rozinka! Rozinka! Liniștește-te! Nu pot, nu pot, Sabina! Mă îngrozesc! Ai auzit? Ne duc în Siberia! Ne vor face săpun! Auzi? Auzi?! Copiii mei! Copiii mei dragi...! Nu mai pot, nu... Calmează-te, Rozalia, vino-ți în fire, că sperii pruncii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bărăgan, la muncă; veți lucra la un Gostat, în agricultură. Dar ce anume veți lucra, cum vă veți hrăni și unde veți sta, asta nu suntem în măsură să vă spunem, deoarece nu am putut afla asemenea informații. Prin urmare, liniștește-te, adună-te, calmează-te și mulțumește-i lui Dumnezeu că nu este ceea ce s-a zvonit. Copiii au nevoie de tine: fii tare și luptă-te pentru ei. Gata! Mulțumesc, Sabina, mulțumesc, draga mea. Nu te mai frământa atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vomă vulcanică, eruptivă, care țâșnea violent prin toate orificiile situate în partea superioară a corpului uman. Era insuportabil! Nu de puține ori, la început, mama ieșea pe holul spălătoriei sprijinindu-și palmele și fruntea de zidul rece spre a se liniști. În atare momente de slăbiciune, când era pe punctul de a abandona lupta, colega ei de muncă ieșea pe hol. Hai, Rozalia, liniștește-te. Adună-te și gândește-te pentru cine trebuie să te sacrifici. Cine te așteaptă să vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
început, mama ieșea pe holul spălătoriei sprijinindu-și palmele și fruntea de zidul rece spre a se liniști. În atare momente de slăbiciune, când era pe punctul de a abandona lupta, colega ei de muncă ieșea pe hol. Hai, Rozalia, liniștește-te. Adună-te și gândește-te pentru cine trebuie să te sacrifici. Cine te așteaptă să vii cu sufertașul de mâncare și cu pâine. Și mie mi-a fost greu la început, crede-mă! Am plâns și m-am zbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos, galben. Doamnă, nu-mi sunteți cu nimic datoare nici dumneavoastră și nici copiii. Socotesc că am făcut exact ceea ce trebuia. În ceea ce privește hornul, fiți liniștită, deoarece în momentul de față nu există riscul unei recidive. Hai, Tiberius. Sărut mâna, doamnă. A fost pentru prima dată când am luat contact cu o persoană de o asemenea distincție comportamentală, intelectuală și etică. E posibil ca eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu e în măsură să-mi inspire încredere. Detest falșii visători, pe ipocriți și oportuniști, pe cei ce fac frumos în fața puterii, sperând într-o medalie sau în laurii otrăviți, acordați de semidocți ajunși în fotoliile ministerelor. Dar să fim liniștiți, să ne vedem de muncile și zilele noastre: laurii se uscă degrabă pe fruntea celor nevrednici. A.B.Cu trecerea timpului, cum vă simțiți poezia? Tonul, exprimarea, temele sunt aceleași? Cu trecerea timpului, e sigur că nu numai structura oaselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
agregă și coagulează direcțiile, șirurile de idei noi și de gânduri, fluxurile de cuvinte, firul epic și fragila atmosferă lirică... încep să caut foaia de hârtie sau pagina de fișier... se potolește furtuna, se găsesc soluții stilistice, scriu, scriu, scriu...liniștea cucerește ființa pe măsură ce energia scrisului o armonizează din nou... Cea mai puternică prezență când scriu e aroma cafelei, muzica de Bach și de Mahler, de care sunt dependentă, atmosfera biroului meu, plin de cărți. E un stil de viață. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ochii atenți asupra rândurilor de porumb reglează cu piciorul cuțitele prășitoarei, evitând astfel vătămarea firelor. A ajuns În capătul locului. Intrăm În vorbă. Ne mărturisește că a avut o strângere de inimă când ne-a văzut oprind. Acum s-a liniștit. Îl rog să-mi explice cauza emoției. Are o datorie la bancă și plata ratei merge destul de greu. Când ne-a văzut, a crezut că am venit cu executarea. Am mai Întâlnit un astfel de caz, dar mai grav. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-a obișnuit cu noi și noi cu el. După ce mânca se așeza liniștit, Își lingea lăbuțele și apoi pleca la culcare. Caut s-o liniștesc, că cei ce vor veni după noi nu vor trage cu pistolul după el. Cunoscuții noștri din strada Chamberlain sunt În jurul mașinii, În frunte cu drăguțul Carolică. Good bye! Procesul Hauptmann. Răpitorul copilului lui Lindberg Zilele de la Ames ne-au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Strada principală e plină cu magazine cu amintiri despre Bill. După Cody, intrăm Într-un defileu. Înaintăm pe o șosea pietruită, antiderapantă. O rupere de nori, Însoțită de trăznete, ne zorește ieșirea din defileu. Peste un sfert de oră stăm liniștiți pe malul lui Shoshone, nume de trib indian, iar peste o jumătate de oră plătim intrarea În grandiosul Yellowstone. Yellowstone. Cel mai mare parc al lumii Yellowstone are suprafața de 867.000 ha și este sub protecția statului din 1872
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Man gibt sich selber, selber dreins! Se dau trandafiri În Tirol / știți ce Înseamnă așa ceva / nu se dau numai trandafiri / se dă pe el Însuși cu ei! S-a Înnoptat și plouă. Ne pomenim deodată În fața frontierei germane. Polițistul mă liniștește. Înainte de a ajunge la Salzburg trebuie să fac 30 km prin Germania, fără viză specială. Mă asigură că pecetea lui mă ferește de orice Încurcătură la ieșirea din Germania. De la Salzburg, prin Linz, unde 30.000 km prin SUA. 1935-1936
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
primit undă verde. Prima acțiune a avut loc însă pe 2 sau 3 iunie, când Andrei Andreev a încercat să-l bată la camera 72 pe Cezar Tănase. A doua zi, acesta a raportat totul directorului, care a încercat să liniștească lucrurile, spunând că nu dorește să mai audă de reeducați și nereeducați, întrucât Târgu Ocna e sanatoriu și nu se face politică. Discursul său va fi raportat de Pătrășcanu inspectorului Nemeș pe 26 iulie 1950, cu scopul de a-l
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a stat de vorbă cu o persoană sus-pusă care i-a spus că acțiunea nu mai este bine văzută de regim, în urma unui caz de la Canal despre care se auzise în străinătate (probabil uciderea doctorului Simionescu), dar că să fie liniștit, deoarece reeducaților li se va găsi de muncă. Țurcanu n-a vrut să spună despre ce oficial era vorba, în ciuda insistențelor lui Popa. Foarte curând avea să fie sesizat un puternic conflict, chiar dacă mocnit, între Popa și Țurcanu, din cauză că primul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Popa, cu care era în conflict deschis: ' Ce-aș mai râde să facă un proces cu 'Țanu' (adică subsemnatul) cap de lot'. Popa a replicat nervos Dacă lui i-ar reveni cinstea aceasta, iar Țurcanu i-a răspuns: 'Ho, liniștește-te, am glumit doar...'. Dacă acest episod este real, nu putem decât să deducem că Țurcanu nu știa că vor fi anchetați. Pe 19 decembrie 1951 a aflat de la Constantin P. Ionescu că va fi transferat la București pentru o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu el în mână, neștiind ce să fac; apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, am început să-l împing cu degetele din nou în anus. I-a povestit episodul lui Mărculescu, absolvent de Medicină, care l-a liniștit spunându-i că, din cauza slăbirii organismului, sfincterul anal nu se mai contractă obișnuit, dar că nu este nimic grav și totul va reveni la normal după ce se va reface fizic. Ulterior, i-a mărturisit însă și lui Popa că îi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
însoțească până la Slatina, chiar? - Ne așteaptă acolo colectivitatea aceea mică, dar frumoasă, Diana, care ne iubește și care s-ar bucura nespus de reîntâlnire! Au fost argumente suficiente pentru decizia spontană și dorită ce-o așteptam din partea fetei. Eram mai liniștit, eram... fericit deja! Capitala! După câteva rateuri enervante prin necunoscutele străzi bucureștene, am găsit, în fine, ambasada. Pentru amândoi - Diana și subsemnatul - intrarea în clădire a reprezentat pătrunderea într-un univers pentru care eram deja pregătiți, un univers ce se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dată când mă găsesc pe malul unui râu și mă joc cu pietricelele acelea rotunde și șlefuite de vremi și ape, lansândule spre vâltoare și bucurându-mă de salturile lor vesele. Acum îmi dau eu seama de ce sunt atât de liniștit în acele momente și de ce mă regăsesc în bucuria copilului! - Și redevii inocent, dragul meu prieten! - Că veni vorba: să fie inocența singura cale de a atinge starea de yoga? - Inocența nu este o cale! Este însă o condiție obligatorie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
invadat, odată primit în zona zero a timpului zero... De cum am intrat în curtea interioară privirea mi-a și fost atrasă de verdele cald și mătăsos din centru; abia mai târziu mi-am dat seama că acel petic crud îmi liniștise instantaneu mica agitație interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei unei fântâni arteziane în formă de svastică și care se învârtea ca o morișcă (în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și amarat bagajele cu cea mai mare viteză, cu îndemânare și spirit de răspundere. În autobuz, la adăpostul întunericului, în penultimul rând (unde mă găseam așezat lângă finlandez), s-au spus mantre și s-a cântat sahaj. Apoi... ne-am liniștit: fiecare cu... (starea fără) gândurile lui! Amintind de contrastele din India, este timpul să povestesc și despre cazarea de la Pune. Veneam din ashram-ul de la Belapur, unde ne bucurasem de confort (ce nu-l remarcasem tocmai datorită firescului său), pentru ca la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În rest, i-a scos pe toți, fărĂ să discute. Liberalii însă au scos puțini. Aproape deloc. TĂriceanu a încercat să-mi spună că ne înșelăm, că Ăia sunt de treabă. Dar, când s-a uitat pe listă, s-a liniștit imediat, pentru că ei aveau zece oameni, iar PSD avea peste 80. Și a zis : „Oricum noi ieșim bine din asta !“. Eu i-am zis să-i scoată, că e mai bine și pentru ei. Era de exemplu, Fenechiu și alți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Puech, Dupont-Sommer3 etc. ȘȘse pregătesc pentru Tokyo. De la noi doi la dvs. amândoi, afectuoasă prietenie! Al dvs. Mircea EliadeȚȚ* XLIVtc "XLIV" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 9 februarie 1960 Dragă prietene, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. - și fiți liniștit! Mă simt bine. Misterioasa boală a trecut fără să lase urme. Vizita dvs. la Chicago va face restul!... Am anunțat conferința dvs. pentru vineri, 26 februarie, la 8 seara. Titlul: „Indo-European Epic: History or Mythology?”. Dar, dacă doriți, puteți schimba
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de temeri. Deoarece, pe de o parte, nu eram sigur că puteți rămâne doi ani la Chicago șsubl. S.W.ț, iar pe de altă parte, țineam foarte mult să fim împreună (întrucât sunt un mare egoist!). Prin urmare, fiți liniștit. Nef mă asigură că a obținut viza. Decanul pleacă pe 4 mai pentru niște conferințe la Frankfurt, dar vă va trimite invitația de cum se întoarce (în jur de 1 iunie). Vă invidiez pentru călătoria în Italia. Iată planurile noastre: plecăm
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
susținerea că au fost între ei doar convenții banale. L-au costat scump aceste bagatelizări. S-a întrebat dacă varianta sa rezista. Era sfătuit de unii camarazi să semneze orice, iar la proces să nege totul, astfel și-ar fi liniștit conștiința: "Greșită socoteală. La proces poți spune ce vrei, așa e. Dar și-au pus abilii întrebarea de ce? De ce poți spune tot ce vrei și poți afirma că retractezi și că nu știi și că n-ai făcut și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spune tot ce vrei și poți afirma că retractezi și că nu știi și că n-ai făcut și că n-ai auzit și că e om de treabă și vechi progresist și că zi-i și descarcă-te și liniștește-i cugetul și încheie pace cu tine însuți și turuie și dă-i cît te-o lăsa. De ce? Pentru că tot ce spui în public (dacă nu-s ședințe secrete, ca la noi) nu are nici o valoare și nu se consemnează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
erau criminalii de război și condamnații la moarte. În celula condamnaților la moarte erai singur. Eu am stat acolo mai mult de trei săptămîni în așteptarea execuției. Am avut clipe de mare tulburare. După trei zile am început să mă liniștesc, nu-mi mai doream decît să mor în picioare, demn. Pot să vă spun că eram atît de resemnat, de împăcat cu gîndul morții, încît atunci cînd au venit, un procuror, un ofițer și un civil, mi-au citit ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]