8,846 matches
-
zi, mult mai mică decât viteza de scădere a supernovelor de tip Ia. Cele de tip II se împart mai departe în două clase, în funcție de forma curbei luminoase. Curba luminoasă a unei supernove de tip II-L prezintă o scădere liniară imediat după atingerea strălucirii maxime. Curba de lumină a unei supernove de tip II-P are o porțiune plată (denumită "platou") în timpul scăderii; ea reprezintă o perioadă în care luminozitatea scade cu viteză mai mică. Viteza netă de scădere a luminozității
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de preferat lungimi mai mici. Pentru ratele de bit pentru HD sunt lungimi mai mici, în medie 100 de metri. Sunt transmise semnale digitale pe componente necomprimate. Datele sunt codate în formatul NRZI, și un registru de deplasare cu răspuns liniar (LFSR - linear feedback shift register) este folosit pentru a coda datele, pentru a reduce probabilitatea de apariție de șiruri lungi de zero sau de unu. Nu sunt necesare semnale de sincronizare și de tact. Acestea sunt refăcute automat. Încadrarea este
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
a capului. Mișcarea de rotație este deosebit de dăunătoare și ar putea să ducă la apariția SBS.. Tipul de răni cauzate de scuturare nu sunt de obicei cauzate de căderi și impactul din jocul normal, care sunt în mare parte forțe liniare. energia necesară pentru a provoca SBS este foarte violentă și ar fi în mod clar de recunoscută de către un observator extern ca fiind periculoasă și potențial mortală. Prevenirea este similară cu prevenirea abuzului copilului în general: Părinții începători, bonele și
Sindromul copilului scuturat () [Corola-website/Science/322392_a_323721]
-
dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului într-un program de calcul, iar în final validarea programului de calcul și evaluarea performanțelor. Ecuațiile care descriu fenomenele de curgere sunt ecuații diferențiale cu derivate parțiale. În general, ecuațiile pot fi liniare, în care nu apar produse între varibile și derivatele lor, respectiv neliniare, în care astfel de produse apar. După ordinul derivatelor, ele pot fi de ordinul întâi sau de ordinul al doilea. Acestea din urmă sunt cele mai potrivite pentru
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
restricții impuse pe frontierele domeniului de analiză. Aceste restricții pot fi de două tipuri: Dacă pe frontiera specificată se impun atât condiții Dirichlet, cât și Neumann, se vorbește de "condiții de tip Cauchy". Dacă pe frontiera specificată se impun combinații liniare de condiții Dirichlet și Neumann se vorbește despre "condiții de tip Robin". Dacă pe diferite părți ale frontierei domeniului se impun condiții la limită de tipuri diferite se spune că este vorba despre condiții "mixte". Ținând cont că un computer
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
FEM), cunoscută în literatura de specialitate din România și ca "metoda elementului finit" este răspândită în special în analiza structurală a solidelor, dar este aplicabilă și fluidelor. Ideea metodei elementelor finite este de a aproxima soluția ecuațiilor diferențiale cu combinații liniare ale funcțiilor diferențiale liniarizate pe domenii mici (finite) și "funcții de ponderare" ("funcții de interpolare"). Obținerea "formulării slabe", necesare calculului numeric se poate face prin "metoda Galerkin" sau prin "formularea variațională". Ecuațiile diferențiale care descriu fenomenele (de exemplu ecuațiile Navier-Stokes
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
prin MDF, cât și prin MEF. În "metoda elementelor de frontieră" (MEFr) ( - BEM), ecuațiile diferențiale sunt rezolvate doar pe frontieră, care este singura discretizată, rezultând un număr de noduri mai mic, corespunzător unei dimensiuni în minus. Ecuațiile trebuie să fie liniare sau liniarizate. În interiorul domeniului soluția este cea dată de suprafața generată de soluția teoretică, care pe frontieră corespunde soluției calculate. Odată stabilită forma domeniului de analiză, acesta trebuie desenat și ulterior discretizat. Desenarea se poate face practic cu orice pachet
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
putând fi "rafinată" (îndesită) sau "rărită" în unele zone, după cum se consideră că este necesar. Orice metodă de discretizare a ecuațiilor și a domeniului de analiză conduce în cazul problemelor staționare (independente de timp) la rezolvarea unui sistem de ecuații liniare de forma formula 46, iar în cazul problemelor nestaționare la rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale, care și el trebuie liniarizat. Matricea formula 47 este o "matrice rară". Printr-o renumerotare a nodurilor matricea A devine o "matrice bandă", mai ușor de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
câteva mii de ecuații cu o eroare de calcul rezonabilă. Totuși, eroarea de calcul, determinată în special de erorile de trunchiere, nu poate fi controlată în timpul rezolvării, ci doar în testele preliminare. Metodele directe sunt adecvate pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează o nouă soluție
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este necesară și o experiență considerabilă, resurse care nu sunt la îndemâna unui agent economic obișnuit. Curgerile exterioare (în jurul corpurilor) diferă de curgerile interioare (în canale) prin faptul că spațiul, teoretic nemărginit, trebuie redus la un domeniu, de obicei cu dimensiunea liniară de câteva ori mai mare decât a corpului. Este nevoie de rețele de doscretizare mai dese în apropierea corpului, rețele care pot deveni tot mai rare cu depărtarea de corp. Dacă curgerea este supersonică (produce unde de șoc), în dreptul saltului
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
aproximativ sferică. Această componentă dă o șansă de a măsura masele obiectelor independent de "raportul masă-lumină" (raportul dintre masa unei galaxii exprimată în mase solare și luminozitatea sa în luminozități solare), un instrument important de măsurare a materiei întunecate. Relația liniară a legii lui Hubble între distanță și deplasarea spre roșu presupune că viteza de expansiune a universului ar fi constantă. Când universul era mult mai tânăr, însă, viteza de expansiune, și astfel și „constanta” lui Hubble, erau mai mari decât
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
fi parcurse secvențial, într-o ordine determinată. Există, deci, un prim element, un ultim element și o modalitate de a trece de la un element al listei la cel următor. La nivel conceptual, se poate considera că lista este o structură liniară, adică elementele unei liste sunt situate pe o singură linie, la fel cu cele ale unui tablou unidimensional, iar ordinea naturală de parcurgere este cea în care elementele sunt situate în lista. Deosebirea față de tablou constă în aceea că, în timp ce
Listă (structură de date) () [Corola-website/Science/316957_a_318286]
-
o valoare care să-i corespundă drept sumă, acestea numindu-se metode de sumare (sau de însumare), studiul acestora se face pe baza proprietăților întâlnite la seriile convergente. Ce a fost demonstrat mai sus este afirmația: "Orice metodă de sumare liniară și stabilă va atribui seriei suma ." Mai mult, deoarece: formula 13 o astfel de metodă de sumare va atribui seriei lui Grandi suma Unele dintre metodele de sumare ce pot fi folosite pentru seria de față sunt descrise mai jos. În
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
sunt generați de sumele finite diagonale: Atunci seria-produs este aceasta: De aceea orice metodă de însumare compatibilă cu produsul Cauchy și care asignează va furniza totodată suma . Împreună cu rezultatul obținut în secțiunea anterioară, rezultă echivalența sumabilității seriilor și prin metode liniare, stabile și care respectă produsul Cauchy (compatibile cu produsul Cauchy). Pentru a găsi suma seriei conform metodei lui Cesàro (C, 1), dacă aceasta este definită, este necesar calculul mediilor aritmetice ale sumelor parțiale ale seriei. Sumele parțiale sunt: și mediile
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
este un spațiu complet. Prin formula 2 vom înțelege mulțimea funcțiilor cu valori în formula 6, care sunt "p"-sumabile pe orice compact din formula 4. Elementele din formula 2 le vom numi "funcții local p-sumabile". Rezultă imediat că formula 2 este un spațiul liniar cu operațiile de adunare și înmulțire cu scalari a funcțiilor. formula 2 devine un spațiu local convex separat cu sistemul de seminorme formula 24, unde "K" parcurge compactele din formula 4 și formula 26 Este ușor de verificat că pentru o exhaustiune formula 27 cu
Funcții p-sumabile și funcții local p-sumabile () [Corola-website/Science/328926_a_330255]
-
Banat, presupunând identificarea în teren și realizarea bazei de date pentru 450 de situri arheologice noi, propuse pentru completarea listelor monumentelor istorice din regiune (februarie 2006 - aprilie 2010). 3. Proiectul Valurile „romane” - vizează stabilirea traseului exact al celor 3 fortificații liniare de pământ ce traversează Banatul de la N la S, printr-un studiu complex de arheologia peisajului utilizând metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (martie 2007 - mai 2011). 4. Proiectul Castrele romane de marș de pe culmea
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
sau linia curbă occipitală supremă ("Linea nuchalis suprema", "Linea nuchae suprema") este o elevație liniară inconstantă aflată pe fața exocraniană a solzului osului occipital, deasupra liniei nuchale superioare, fiind paralelă cu ea. Pe porțiunea laterală a liniei nuchale supreme se inserează porțiunea occipitală a mușchiului occipitofrontal ("Musculus occipitofrontalis") și pe porțiunea medială se inserează aponevroză
Linia nuchală supremă () [Corola-website/Science/325388_a_326717]
-
prezenta modul de expunere al exponatelor din fiecare sală. De asemenea, sunt prezentate Cultura Stârcevo-Criș, aspecte cu privire la economia neolitică, îndeletnicirile locuitorilor din cultura respectivă și modul acestora de viață, diferite piese de ceramică descoperite la Lunca și Grumăzești; Cultura Ceramicii Liniare,unde ne sunt prezentate material specific acesteia, descoperite la Traian și Târpești. Ceramică Precucuteniană, Faza I, descoperiri de la Traian-Dealul Viei, Harta Culturii Precucuteni, reconstituirea Stațiunii Bodești - Frumușica. Din Faza Cucuteni A - B : ceramică - piese de import,vase descoperite la Traian
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
dreaptă formată din puncte aflate la aceeași distanță față de cealaltă, atunci există o unică distanță între cele două drepte paralele. Date fiind ecuațiile a două drepte paralele neverticale: distanța între cele două drepte se poate găsi rezolvând sistemul de ecuații liniare: și sistemul: pentru a obține coordonatele picioarelor unei perpendiculare pe cele două drepte. Soluția sistemelor este: Introducând în formula distanței euclidiene rezultă: adică: De asemenea, dacă cele două drepte sunt atunci distanța între ele poate fi formulată astfel:
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
perioadă. Majoritatea tăblițelor din argilă descoperite datează din perioada 1800-1600 Î.Hr., în cadrul acestora fiind tratate subiecte precum fracții, ecuații pătratice și cubice, calculul unor numere remarcabile. De asemenea, tăblițele includeau tabele de înmulțire și metode de rezolvare a ecuațiilor liniare și pătratice. Tăblița babiloniana YBC 7289 da o aproximare a lui √2 cu 5 cifre zecimale. Matematicienii babilonieni foloseau sistemul numeric sexazecimal (cu baza 60). De aici provine împărțirea în zilele noastre a unui minut în 60 de secunde, a
Matematica babiloniană () [Corola-website/Science/325505_a_326834]
-
a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
atingerile mici și vioi ale pensulei pe pânză. Acest stil de pictură a fost folosit și de Giovanni Piazzetta și Sebastiano Ricci, si reda, în unele teme religioase, sfumato-ul bolognes îndulcit al lui Federgio Barocci, care diferă de stilul liniar al lui Canaletto. Acest stil l-a făcut pe Guardi să fie foarte apreciat de către Școală franceză impresionista.
Francesco Guardi () [Corola-website/Science/327454_a_328783]
-
iar operatorul formula 7 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 6 : formula 9. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 10. Se găsește astfel, forma ecuației Schrödinger temporale pentru oscilatorul armonic liniar (unidimensional): Legătura dintre ecuația lui Schrödinger și ecuația clasică al lui Hamilton-Jacobi sugerează căutarea unei soluții particulare de forma:formula 11, unde formula 12 este un polinom de gradul al doilea de variabilă formula 13 având coeficienții formula 14, formula 15, formula 16 în general dependenți
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 60 tinde la ±formula 61. Un asemenea comportament neasimptotic nu este convenabil din punct de vedere al mecanicii
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
iar operatorul formula 5 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 4: formula 7. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 8. Se găsește astfel, forma ecuației Schrödinger temporale pentru oscilatorul armonic liniar (unidimensional): Legătura dintre ecuația lui Schrödinger și ecuația clasică al lui Hamilton-Jacobi sugerează căutarea unei soluții particulare de forma: formula 9, unde formula 10 este un polinom de gradul al doilea de variabilă x având coeficienții formula 11, formula 12, formula 13 în general dependenți
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]