9,631 matches
-
un demers didactic, istoria literaturii este nevoită să impună sau mai curând să inventeze ordinea, logica acolo unde acestea nu existau. Se pierd pe drum nuanțele, adesea esențiale în evaluarea unor texte. Li se atribuie alte intenții, valori străine lor, mentalități nepotrivite. Problema este că, într-o cultură tânără cum este cea română, astfel de sinteze creează clișee foarte puternice, de care cu greu reușim să ne debarasăm. Istoriile literare, mai ales cele care, pe urmele lui G. Călinescu, ignoră fundalul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și pentru un ecumenism oportun. Literatură vs. cultură: chiar există o astfel de adversitate? Chiar putem izola operele scrise pentru a le atribui valori strict estetice, declarându-le "beletristice" și golindu-le de alte sensuri pe care ele le poartă: mentalități, ideologii, credințe etc? Pentru cei vechi nu exista conceptul de "literatură", așa cum îl înțelegem noi astăzi. Pe de altă parte, chiar dacă unele texte nu sunt "literare", ele contribuie la crearea unui climat cultural, alături de alte forme pe care azi le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de la Annales, nici istoria literară nu a făcut eforturi să găsească proverbiala cale de mijloc: "... studiul mărturiilor scrise trebuie să-și propună criterii adecvate, dacă urmărește o reconstituire a evoluției formelor de cultură, care, la rândul lor, dezvăluie transformări ale mentalităților. Or, în acest sens este strict necesar ca opera de recunoscută valoare artistică să nu mai fie analizată doar sub unghiul realizării sale estetice și ca ea să fie alăturată cărții de serie cu care conviețuiește în lectura oamenilor într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în epoca romantică 3. Al. Duțu a observat corect această capcană: cine caută doar în documentele scrise, nu poate realiza o imagine de ansamblu a culturii vechi; scrisul nu este singurul și poate că nici cel mai important depozitar al mentalităților, ideologiilor epocii medievale românești. El înregistrează doar aspectul oficial al acesteia: legi, scrieri istorice cu caracter oficial, scrieri religioase care sunt controlate de biserică sau de cancelaria domnească, răspândind și vulgarizând dogma, respectiv legea. În scris, consideră oportun Al. Duțu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că tendințele ideologice ale veacurilor XVI-XVII transpar mult mai bine din pictura murală decât din anale, cronici, inscripții etc. "Pentru secolele al XVI-lea și al XVII-lea, această lectură (a picturii exterioare moldovenești n.m.) este strict necesară, în cadrul istoriei mentalităților, tocmai datorită faptului că în aceste veacuri, până spre mijlocul secolului al XVII-lea, pictura a exprimat cu mai multă sensibilitate decât scrisul viziunea despre lume a oamenilor"5. Autorul a revenit și în alte lucrări asupra acestui aspect, observând
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestui aspect, observând că "scrisului i se acordă mai curând funcția de a conserva, decât de a comunica"6. Altfel spus, cultura română era structurată pe fondul unei oralități care și-a pus amprenta și asupra scrisului. Pulsul ideologiilor, al mentalităților care ne interesează nu poate fi luat consultând exclusiv documentele scrise. Ideile, imaginile nu circulau prin acest canal. Comunicarea se făcea direct, lectura cărților sfinte era ea însăși publică. Abia în secolul al XVIII-lea a devenit lectura o practică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
române ceea ce mai tîrziu îi va da o întreagă epocă", fiind, nici mai mult, nici mai puțin decât "primul nostru lexicograf"19. Privite în absolut, lucrurile așa arată, dar reamplasate în cadrul lor firesc, puse în dialog cu natura operei, cu mentalitățile, ideologiile epocii și, nu în ultimul rând, cu fundalul istoric, ele nu mai au cum să pară astfel. Sigur că nu poate fi contestat faptul, corect remarcat și analizat de autorul amintit, că autorul Divanului a introdus în limba română
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
domeniu spiritual care nu are atingere cu problemele religioase, istoriografice, pragmatice. Cantemir nu se înscria, prin urmare, într-un astfel de areal strâmt, el respira într-un alt cadru, mult mai larg, cel al culturii europene, occidentale și deopotrivă orientale. Mentalitatea sa nu era nicidecum una locală, ci una europeană. Iar Istoria ieroglifică nu este un simptom al unei maturități culturale, ci o operă antitetică: în comparație cu ea, ies la iveală toate iluziile, complexele și sforțările de construire ale unei direcții culte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tematice și alfabetice 77. Altfel, Cantemir cunoștea cu siguranță Psaltirea versificată a mitropolitului Dosoftei, tipărită în 1673, ca și Viiața lumii a lui Miron Costin, din care transcrie pasaje întregi în Istoria ieroglifică și mai ales în Divanul 78. Dar mentalitatea sa este alta: el nu mai crede, precum Costin, că singura șansă a omului este obediența oarbă față de divinitate. Nu mai are mentalitatea specific medievală a omului supus dogmei, care nu îndrăznește să caute adevărul prin propriile mijloace, care nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Miron Costin, din care transcrie pasaje întregi în Istoria ieroglifică și mai ales în Divanul 78. Dar mentalitatea sa este alta: el nu mai crede, precum Costin, că singura șansă a omului este obediența oarbă față de divinitate. Nu mai are mentalitatea specific medievală a omului supus dogmei, care nu îndrăznește să caute adevărul prin propriile mijloace, care nu are încredere în rațiune. Dovada cea mai clară este faptul că îndrăznește să trateze, cu o totală lipsă de deferență, simboluri animaliere creștine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
l-a aruncat pe Cantemir. Sigur, la o primă vedere poate nedumeri alegerea marelui istoric de a-l plasa pe principe în șirul călătorilor străini care ne-au străbătut meleagurile și au lăsat însemnări despre ceea ce au văzut: locuri, obiceiuri, mentalități, metehne. Dar parcă nici astfel de bilanțuri ale șederilor lui Cantemir în țară nu trebuie absolutizate ca argumente imbatabile. La urma urmelor, deși exilat la Pontul Euxin, Ovidius a rămas poet latin. Atunci când a fost editată pentru prima oară în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
afla la începuturile sale), ca și astăzi, de fapt. E vorba de acel patriotism din cuvinte, de fapt de acea demagogie pe care autorul o satirizează, sub forma unui personaj (Papagaia), în Istoria ieroglifică. Celelalte noțiuni țin însă de o mentalitate care nu era specifică epocii în cadrul culturii noastre: nici Miron Costin (adept al teoriei "cumplitelor vremi"), nici Stolnicul Cantacuzino, nici "xenofobul" Neculce, conștienți de necesitatea conservării și, dacă mai e posibil, a afirmării unei identități proprii într-un context istoric
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
afectarea erudiției Faptul că el a reușit să publice (să fim preciși: să tipărească), în 1698, Divanul nu a întârziat să atragă atenția. Virgil Cândea, eminentul editor al operelor lui Cantemir, este cel care emite o ipoteză extrem de interesantă; conform mentalității epocii sale, beizadeaua s-a grăbit să publice cartea pentru a-și construi o imagine cât mai favorabilă, care să îi înlesnească ascensiunea pe tronul Moldovei: "Divanul se datorește unei dorințe mari de a scrie și publica o carte, dorință
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
către Lucilius. Folosind ca argument un citat din De brevitate vitae, autorul îl introduce atfel: "Pentru aceasta dară, Seneca (măcară că păgân era) însă frumos învață"8. (s.m.) Prin urmare, principele consideră că unele adevăruri sunt general valabile, indiferent de mentalitatea care le-a produs. Iar în opera lui Seneca descoperă adesea mostre de înțelepciune care nu contravin cu nimic perspectivei creștine. Ba dimpotrivă. Adevărul este că există multe similarități între etica stoicilor și morala creștinismului; în primul rând, idealul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că, în epoca lui, "exista efectiv pericolul încadrării creștinismului între diferitele filosofii ale epocii"25. De ce insist asupra acestor antinomii? Pentru că în lucrările sale de tinerețe, dar în special în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, Cantemir pare a fi adeptul aceleiași mentalități. El caută adevărul, dar nu pe orice căi. În plus, pentru el există un singur adevăr, cel al lui Dumnezeu. Nu există alți posibili maeștri spirituali. Se declară un dușman înverșunat al filosofiei antice, în special al lui Aristotel, pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cam până în secolul al XIX-lea chiar și în cultura occidentală 1, cu atât mai mult merită reactualizată întrebarea care privește spațiul cultural românesc și, odată cu el, pe cel al Europei răsăritene: până când durează la noi Evul Mediu, până când persistă mentalitatea medievală, care îl plasează pe om în mijlocul unui univers pe care trebuie să-l descifreze ca pe o carte scrisă de Dumnezeu, în care orice ființă, orice lucru, orice fenomen are în primul rând o încărcătură simbolică și abia apoi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fizică? Parcurgând lista tipăriturilor de până la începutul secolului al XVII-lea, devine limpede pentru oricine că domina în cultura română o gândire religioasă asemănătoare celei din Occidentul medieval de până la Renaștere. Sigur, e vorba de un amestec de idei, de mentalități, dar prioritară este încă această cultură eclesiastică. Cu Istoria sa ieroglifică, Dimitrie Cantemir marchează și din acest punct de vedere o ruptură, nu doar la nivel narativ, literar, ci și la nivelul mentalităților. Așa stând lucrurile, este obligatoriu să încercăm
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vorba de un amestec de idei, de mentalități, dar prioritară este încă această cultură eclesiastică. Cu Istoria sa ieroglifică, Dimitrie Cantemir marchează și din acest punct de vedere o ruptură, nu doar la nivel narativ, literar, ci și la nivelul mentalităților. Așa stând lucrurile, este obligatoriu să încercăm să sintetizăm, pe urmele unor cercetători de prim rang ai problemei, care era viziunea medievală asupra unui animal; ce însemna, altfel spus, un animal pentru omul medieval? O asemenea întrebare putea părea, până
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
inteligență, că sunt capabile și de sentimente, că pot deprinde anumite abilități, slujindu-se de memorie etc. Încă din primele rânduri ale lucrării sale, filosoful observă un lucru în măsură să îl bucure, dar și să marcheze instaurarea unei alte mentalități: "Sentimentul lui Descartes pentru animale a început să fie atât de vechi, încât se poate presupune că nu i-a mai rămas nici un partizan"24. Cu toate acestea, faptul că autorul risipea destulă energie pentru a combate o teză care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceea de rezervor de simboluri: prin intermediul naturii, al animalelor mai ales, Dumnezeu își manifestă intențiile, îi transmite omului anumite mesaje, pe care acesta le poate afla doar interpretând pertinent cartea naturii 33. Un savant precum Louis Réau sintetizează perfect această mentalitate în monumentala sa sinteză, Iconographie de l'art chrétien: "În gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
semnificația obiectelor, nu să le discutăm autenticitatea. Dacă aplicăm acest raționament la bestiare, rezultă că ceea ce contează înainte de toate nu este specia, ci, după cum se spunea în franceza veche, "sénéfiance" (semnificația n.m.) a diferitelor animale"53. Singura clasificare care respectă mentalitatea specifică Evului Mediu nu este nici cea zoologică de ieri sau de azi, nici cea pozitivistă, nici cea sceptic-naturalistă; astfel de perspective nu îi interesau pe medievali, pentru că nu îi interesa criteriul la care ele trimit: confruntarea cu realitatea însăși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unei realități ciudate, remarcabile (mirabilia), chiar monstruoase (monstra), retranscrisă fără încetare, chiar interpretată de generații succesive de miniaturiști, de doctori și de clerici care, acordându-le calități fictive, reușesc să le facă verosimile și să le pună de acord cu mentalitățile vremii"60. Așa stând lucrurile, este limpede că oamenii Evului Mediu, asaltați de miturile și de legendele care umpleau spațiul cotidian prin reprezentările iconografice din manuscrise sau tipărituri și, mai ales, din sculpturile catedralelor gotice, credeau în existența acestor animale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
capitolul dedicat inorogului. Prin urmare, pentru medievali, faptul că un animal exista sau nu era mai puțin important decât valoarea sa simbolică, decât rolul său pedagogic. Răspunsul nu trebuie căutat cu ajutorul unor practici arheo-zoologice, ci în istoria culturii și a mentalităților. Pe scurt, pentru medievali, ele au existat sau cel puțin ei au pretins mereu că acești hibrizi, acești monștri există. "Imaginare", "fantastice", "fabuloase" au devenit pentru noi, care raportăm totul la experiența directă, pentru care imaginarul nu mai face parte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în culturi diferite, în epoci diferite. Prin urmare, a crede că simbolul este un mijloc universal de reprezentare a lumii este un semn de naivitate, de nu chiar de crasă neînțelegere a mecanismului său. El răspunde întotdeauna unui cod, unor mentalități, unei episteme, care îi imprimă un anumit sens, valabil exclusiv în acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care îl generează. De aceea, chiar dacă funcțiile simbolului animalier rămân valabile în Evul Mediu, simbolurile în sine se schimbă, fiind înlocuite unele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iconografiei creștine, extrem de diversificată și de concretă. Cine ar studia mai amănunțit această metodă de manipulare prin intermediul simbolului animalier ar ajunge cu siguranță la concluzia că această utilizare politică, în esența sa, a animalului de către biserică ascunde în spate o mentalitate totalitară. În fine, își încheie Jacques Voisenet teoria, animalul îi mai slujește omului și ca mijloc de evaziune, ca pretext pentru visare. El este eroul multor povestiri ale Evului Mediu, printre care celebrele fabliaux îl numără printre protagoniștii de seamă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]