10,013 matches
-
rinichi, pește, fructe de mare, fructe verzi), fier (ficat, linte, piersici, fasole), magneziu (soia, nuci), seleniu (creier, inimă, rinichi, ficat), mangan (nuci, ceai, legume proaspete), etc. Regimul RITA GREER este mai drastic, eliminând laptele, ouăle, iaurtul, unele specii de pește, mierea, carnea slabă, măruntaiele. Am văzut că sunt 5 regimuri indicate în SM. În realitate ele au toate câteva părți comune: 1 - Toate exclud grăsimile saturate; 2 - Unanimitate pentru pește; 3 - Legumele verzi și leguminoasele sunt bune toate 4 - Fructele proaspete
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
între diferitele regimuri sunt: 1 - Glutenul conținut în cereale care este exclus în regimurile MC DOUGALL și RITA GREER, contrar celor trei regimuri; 2 - Carnea slabă, ficatul și măruntaiele. Toți cercetătorii le admit cu excepția RITEI GREER; 3 - Dulciurile. Toți admit mierea de albine și dulciurile brute, cu excepția RITEI GREER; 4 - Produsele lactate sunt restricționate de către toți cu excepția Dr. EVERS care recomandă lapte și produse lactate provenite direct de la animale care pășunează; 5 - Alcoolul este tolerat de aproape toate regimurile în cantitate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere, unde închiderea (a ochilor, a păsării în căușul palmei, a petalelor „în” floare) este resimțită concomitent ca tensiune și salvare, dublată fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce catalizează relațiile dintre elemente: „În lada de zestre/ninsoarea unei ierni de demult/ se mai zbate./ Simți tu/ Înfrigurarea și spaima/ acelui măr în singurătate.” Alte filiații evidente ar fi Grete Tartler și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
pentru a fi ascultat, Înțeles sau admis de către aceștia, el trebuie prezentat, cel puțin pentru Început, fie Într-un mod aluziv, fie sub o formă glumeață, care să-i mai atenueze duritatea: „Când lansezi săgeata adevărului, Înmoaie-i vârful În miere”.) Adevărul umblă cu capul spart. Cine cutează să spună adevărul poate lesne umbla bătut ca mărul. Pentru că, de cele mai multe ori, adevărul exprimat rănește, fiind „urma dreptății”: „Cine ascunde adevărul, acela vinde minciuna”.) Adevărul nu caută milă. (Adevărul fiind un purtător
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să aibă un discernământ al situațiilor, ajunge „din rău În mai rău”. Un alt proverb observă, pe bună dreptate: „Celui ce vrea să facă rău nu-i lipsește ocazia”.) Pentru ce să te servești de otravă, când poți ucide cu miere? (Poți, Într-adevăr, ucide pe cineva Înșelându-i Încrederea cu atractive promisiuni sau Întreținându-i speranțele cu iluzii amăgitoare.) Întâlnim nu o dată În viață situația paradoxală a răului care poartă masca binelui: „Cei răi cred că-ți fac mult bine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și tâlharul cu hoția”; „Vinul, țuica cui Îi place n-are cu ce să se Îmbrace” etc.) A intrat vulpea În sac. Faptul că lacomul de lăcomie piere este consemnat și În proverbele: „Musca când Își vâră tot capul În miere, acolo și-l lasă”; Nu pofti ce nu-i al tău, că ți se ia și ce-i al tău”.) Foamea e cel mai bun bucătar. Când disponibilitatea de a face un anumit lucru este foarte mare, atunci chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bună În viață. Μ Pe seama Învingătorului se pun, de obicei, multe merite, dar poate că singurul lui merit adevărat nu a fost decât acela de a fi crezut, cu Încăpățânare, În șansa lui. Μ Așa cum albina se hrănește apoi din mierea pe care o produs-o, la fel este și În cazul omului: cuvintele cărora le-a dat viață Îi dau apoi, la rândul lor, viață (generații Întregi ajung să se hrănească cu Înțelepciunea din cuprinsul acestora). Μ Omul este superior
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
maturitate, un anumit rafinament, care ia naștere din experiența oferită de vârstă. Apare starea de nostalgie, de meditație, de închidere și mai profundă, în sine: Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu această plutire,/ Prin fructe și frunze,/ În raza de miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
desfacere se realizează împrumutând elemente din universul copilăriei și al maturității sale, precum fructele, frunzele sau mirosul de prune urcând spre alcool, autoarea le transpune într-un cadru vrăjit, în care fericirea se confundă cu o plutire în raza de miere prăfoasă, foșnind într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și se atrag, rând pe rând. Tabloul naturii pare să se situeze, într-un registru temporal diferit de cel al omului. El
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse cu miere... Și ți le-ai fi lins și mătăluță, cinicule, să te întrebi prea mult cine ți-a împins mîna în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ei și! Costache: Cum ei și?! Groparul: Domnule, i-au votat și gata; i-au votat și i-au uitat; aleșii strigă "la muncă, popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ei și! Costache: Cum ei și?! Groparul: Domnule, i-au votat și gata; i-au votat și i-au uitat; aleșii strigă "la muncă, popor", iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere, iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
percepției vizuale ne arată că, cu cât structura este mai regulată, echilibrată și simetrică, cu atât este mai posibil ca ea să predomine. Comparați mandala din figura 7 cu schița după lucrarea lui Bruegel, Luilekkerland (Țara unde curge lapte și miere) din figura 116. Mandala, afișând o simetrie centrică perfectă în planul frontal, nu prezintă nici o tendință de a se ascuți în partea din spate, în adâncime. Compoziția lui Bruegel este și ea simetrică centric, cu cei trei trântori grupați în jurul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu volumul " Între floare și fruct
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în tăcere." Nici în culegerea intitulată "Tanit" nu reușește o selecție edificatoare pentru a-și contura scrisul: "Limba ce-o știu de la bunica, limbă/ apropiată de tăcere, simplă/ ori dimpotrivă irosind lumina/ și murmure de havuze bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau crizanteme albe-pe lujerii mlădii." Bogat este universul ei floral: nuferi, crizanteme, liliac, floarea de strugure; un adevărat paradis de mirosuri și culori se convertește în stări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1973, "Imnele" devin ale bucuriei, ele sunt "lumină din lumină", cum ne spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un fel, un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și unul care plânge. El ne trimite și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poem arghezian din volumul "Astfel", poetul se simte "scris" cu har dumnezeiesc: Mi-a scris cu mâna-i Dumnezeu/ Ai grijă și de el a zis/ Uite pe lista ta l-am scris,/ Arată-i țâța ta-n oglindă/ și miere picură-i pe limbă". Poetul este în căutarea "sunetului mai pur", deși nu mai suntem Ulise, deși marea s-a uscat între timp, deși ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus luminii și soarelui, poetul poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai asista la funcționarea unei fabrici oarecare. O fabrică, unde culegătorii, flăcăi și fete, își îndeplinesc munca lor automatic, tăcuți, cu regularitatea monotonă și hursuză a unor mădulare de mașini, nu cu zburdălnicia zgomotoasă cu care niște vioaie albine adună mierea de pe flori. I-am văzut pe culegători mîncînd răzlețiți cîte un codru de mămăligă și-o bucată de brînză, în mijlocul aceluiași silnic mutism, i-am văzut apoi seara adormind rupți de oboseală, pentru a reîncepe în zorii zilei următoare corvoada
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-ași face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil, Cu suflet voios de copil." (Frumoasă-i) La iazul Loieștilor, scriind la persoana a treia: "El vedea zîne albe cu părut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
decît paisprezece ani, găsim în versurile sale: sub blînda batere de vînt, apa sură a lacului tremura lin și-și înfunda mișcarea creață în stuful de la iezătură; izvoarele plîngeau; pelinii suri ca argintul îmbătau cîmpul cu miros dulce; fluturii beau mierea, din miile de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cele mai diverse ca melos și construcție. Ele polarizează sensurile experienței, figurează "lucrurile și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1965; Raymond Ruyer, Prejudiciile ideologice, Calmann-Levy, Paris, 1972. 4. În ce-1 privește pe Claude Levi-Strauss, ne-am referit în principal la următoarele lucrări: Antropologia structurală, Pion, Paris, 1958 și Mitologice, Pion, Paris, 1964: 1) Crudul și Coptul, 1964; De la miere la cenușă, 1966; Originea obiceiurilor mesei, 1968; Omul gol, 1971. Vezi și studiul Cum mor miturile, în Miscelanee în onoarea lui Raymond Aron, Calmann-Levy, Paris, 1971, p. 128 sq. 5. Vezi Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, Gallimard, Paris, 1965, Apa și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice; dimpotrivă, ea îi acceptă un rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea... Pentru a fi viabilă, o cercetare ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]