8,857 matches
-
scrie Fabiei că a ajuns de nerecunoscut, o adevărată epavă: efectul anilor, desigur, dar și, mai ales, al anxietas animi și al frământărilor continue (continuusque labor, v. 8). Succesiunea neîntreruptă de necazuri l-a îmbătrânit înainte de vreme. Enumeră apoi aceste necazuri în paralel cu cele ale lui... Iason, fapt care adesea dă impresia unui simplu joc retoric. Și Fabia trebuie să fi îmbătrânit. Ovidiu își dorește să o poată revedea și să o învăluie cu tandrețe și îmbrățișări ca să o recompenseze
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
probitatea ta. Orice ai face, dacă nu ești o soție demnă de laude, nu se va putea crede că ești apropiată de Marcia". La acțiunile de mai înainte, acum trebuie să adauge o alta: adică, să devină ambițioasă ca să îndulcească necazurile poetului, ca să fie relegat într-o regiune mai puțin ostilă. Onestitatea Fabiei este atestată cu diverse ocazii: nici curajul ei nu trebuie să fie mai prejos. Nu este vorba de a lua pentru mine securea Amazoanei, nici să duci cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Se teme, de asemenea, că cineva ar putea vedea respectiva scrisoare ovidiană în mâinile lui Maximus. În acest moment, însă, poetul pare gata de orice: va îndrăzni să mărturisească că îi scrie lui Maximus și că i se plânge de necazurile sale. Ei bine, să vadă cine-o fi! El va îndrăzni să facă cunoscută întreaga măsură (am spune: adevăratele proporții) a vinii sale (modum culpae). Ciudat mod de a începe o scrisoare către cel mai bun prieten al său și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu cât în acest vârtej nu te lași târât de curentul viciului comun" (v. 21-22). În timp ce numeroșii prieteni ai lui Ovidiu din vremurile fericite l-au abandonat, Maximus face parte din puținii, "doi sau trei", care l-au ajutat la necaz. Și în aceste afirmații avem un element important în favoarea lui Paulus Fabius ca destinatar al scrisorii respective: din câte se spune în mod normal 381, printre acești "doi-trei" prieteni fideli ai poetului, se numără Paulus Fabius Maximus în persoană, alături de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să fie recompensată, trebuie căutată pentru ea însăși, fără să fie însoțită de bunuri exterioare. El consideră rușinos ca un prieten să fie abandonat, doar pentru că e la necaz, ca și cum ar înceta, de aceea, să-i mai fie prieten... (v. 33-38). Acestea sunt principiile care, aplicate, au făcut celebre perechile de prieteni: Ahile și Patrocle, Piritou și Tezeu, Oreste și Pilade. E adevărat că asemenea trăsături psihice puteau fi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
afli în posesia adevărului, e bine să-l spui, dar și mai înțelept e să vorbești despre palmieri”) și descrie condiția unei familii de intelectuali în societatea comunistă, pentru care unica soluție de supraviețuire morală și spirituală este „hazul de necaz”. În volumele Cocoșul de apă (1971), Porțile vântului (1975), Degetarul de ceață (1976), Croitorul de povești (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor) ș.a., se înfățișează o altă latură a personalității prozatoarei, surprinsă de la început de critici, și anume aceea de „om sălbăticit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
un rafinat mazochism: ca să trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune Însă nimic concret. Ienăchiță și Alecu promiteau tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de ele. Ienăchiță se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrun har.” O particularitate a lui Conachi este că nu cunoaște conflictul dintre inimă și rațiune. Sau nu În acele forme dramatice pe care le exprimă literatura occidentală. Conachi nu vede prăpastia dintre datorie și sentiment. Datoria lui este sentimentul, necazul lui vine din altă parte: În orice caz nu dinspre partea moralei. Inima găsește totdeauna justificarea necesară, și Însușirea ei cea dintîi este răbdarea. Așteaptă, plînge, suspină, dar nu fuge niciodată. Și răbdarea este, de obicei, răsplătită. Poezia română nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Începe. Neliniștile spiritului Întemeietor. O mitologie a suspinului și a jertfei. Complexul „amărîtă turturea”. Un scenariu erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a actriței de mare talent, Maria Mohor, se desparte de soția sa Geta Kernbach, deasemeni actriță și se căsătorește cu Maria Mohor. Această femeie bună, talentată și afectuoasă i se devotează, încercând să-i ușureze extenuantele ore de muncă, de necazuri și de suferință. Doborât în curând de boală este internat într-un sanatoriu, unde soția sa îi veghează ultimele clipe: moare la 30 martie 1946. Maria Mohor mi-a arătat, la scurt timp după moartea soțului, un desen uluitor pe
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
M. r. se vrea continuator al publicației omonime a lui I.L. Caragiale, dar este mai curând un urmaș al „Urzicii”. Revista se dorește „scăpărătoare de zâmbete în vremuri grele” și își propune să ducă mai departe „hazul nostru născut din necaz, hazul cel de toate zilele, din care ne tragem tăria, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”. Rubrici: „Jurnal”, „Virgule”, „Răsfoind veacul”, „Cronica inocentului”, „Presupuneri”. Cu numărul 9/1991 apare și un supliment intitulat „Rebus-publicitate-divertisment”. Profilul, precumpănitor literar, se remarcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
uman pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări provocate de complexul factorilor de mediu. Termenul de stress se consideră că provine din limba engleză medievală și parțial din franceza veche , de la cuvântul distress ce semnifica situație strâmtorată, necaz. este supus. Tot aici, se impune precizarea că elementele de bază a stării de reacție a organismului, se traduc în reacții emoționale vizibile, de natura comportamentului, limbajului, mișcărilor, precum și schimbarea, de multe ori bruscă, a unor constante fiziologice și psihologice
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
nu se cumpără nimic, ținând cont și de faptul că perioadele de reduceri s-au înmulțit, sau și-au extins durata, acest lucru și datorită actualei crize, acțiunea în sine este una de liniștire și de îndepărtare a gândurilor de la necazurile cotidiene. Este o acțiune benefică, în final, atât pentru indivizi, cât și pentru comercianți sau ofertanți, care pot găsi, printr un management și marketing adecvat, posibilitățile de a ajunge la inima și buzunarul clientului. Într-un recent studiu efectuat la
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
lucrați în luarea deciziilor compartimentului dvs. de lucru?....... 5. Sunteți capabil să-i ascultați și să-i înțelegeți pe ceilalți?............... 6. Cât de bine cunoașteți problemele cu care se confruntă echipa, compartimentul, cu care lucrați?................. 7. Când se întâmplă un necaz, sau un eveniment nedorit, căutați un “țap ispășitor" ?................... 8. Acceptați faptul că luarea deciziilor în condiții de risc și incertitudine poate conduce la linii de acțiune, la hotărâri, eronate ?.................... 9. Încurajați întotdeauna munca în echipă și confruntarea de idei ?.................... 10
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
un mare prieten”. Dar faptul n-ar avea nici o importanță, căci În definitiv comportamentul și etica lui ubi bene, ibi patria sunt vechi de când lumea, dacă lucrurile s-ar opri aici; dar după decembrie 1989, În țara aceasta bătută de necazuri și lașități, se-ntorc danpetrașincii, fie personal fie În reeditări de lux, prosperi, petrecându-și concedii la Sinaia, Își lansează cărți, Își editează cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
producții originale, care să facă față enormelor sarcini educative ale literaturii celor mici. Dar volumul povestește fapte din viața de toate zilele a pionierilor, e o bogată colecție de Întâmplări În centrul cărora stau copiii noștri de astăzi, bucuriile și necazurile lor, felul cum privesc ei lumea noastră nouă și mai ales felul În care Învață să lupte pentru a-i desăvârși construcția. (Ă). Marele merit al volumului Gicăi Iuteș, stă după mine În talentul de a surprinde În câteva Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de uneltirile chiaburilor rămași pe dinafară. În nici un caz, acești dușmani de moarte ai oamenilor muncii de la sate nu sunt așa de pasivi, cum Îi arată Frunză. În Horă pentru gospodăriile agricole colective, ei nu fac decât să „crape de necaz”. În Cântecul brigadierului din gospodăria agricolă colectivă (bucată tot atât de facilă, deosebită doar prin titlu de cealaltă), chiaburii „stau după gard - Și-ar urla la lună”. Și aici totul e joc și voie bună, un paradis campestru: «Râde soarele pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
importanță că dezvăluirea unor reale lipsuri ale criticii literare - de care ne-am convins citind aceste pagini: clișeu, exprimare prolixă, nivel grobian al receptării, dirijism accentuat, eludarea esteticului În formularea judecăților de valoare, etc. - au avut sau nu condiționări conjuncturale. Necazul este că, la fel ca multe alte campanii de presă din vreme, și aceasta a avut soarta „furtunii Într-un pahar cu apă”. Încă mulți ani, critica literară se va menținea la același nivel, după cum vom afla din cărțile următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o toamnă, 1947, Acolo cântă apele, 1962, Zbor în amurg, 1976, Poveștile Jiului, 1980) certifică, prin tematica lor, un scriitor de esență realistă, atras, mai ales, de universul rural. Cu o pană viguroasă, el evocă o lume familiară, consumată de necazuri cotidiene sau de dramele dintotdeauna (iubirea nefericită, gelozia, conflictul social). Înclinarea spre meditație aduce o notă de discretă profunzime scrierilor lui, subminată, însă, pe alocuri, de accente moralizatoare. SCRIERI: Scrisori din satul meu, Craiova, 1937; Fata din pădure, Craiova, 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire într-însul, nu poate fi un om adevărat - e fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în sfîrșit, cînd apare Pisces, zodia Peștilor, adică, adormim. Iată o predică scrisă colo sus, pe firmament, prin care soarele trece an de an, ieșind dintr-însa veșnic viu și vesel. Așa cum se rotește el în ceruri, rămînînd vesel prin necazuri și cazne, veselul Stubb purcede pe pămînt. Da, vesel, ăsta-i cuvîntul! Adio, dublonule! Dar stai nițel, uite-l pe micul Meșter-Grindă, ia să ne-ascundem în spatele cazanelor și s-auzim ce spune și dumnealui. Uite-l că s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stîrnit de ambarcațiunea ce venea valvîrtej spre ea, balena se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]