9,387 matches
-
intenționa să scrie o a treia nuvelă care să întregească ciclul fantastic indian și să fie inclusă într-o viitoare reeditare a volumului. Nu există însă nicio confirmare a acestei intenții. Ca urmare a interesului manifestat de cititori pentru această nuvelă, Eliade a scris spre sfârșitul anilor '40 ai secolului al XX-lea o nuvelă în care a încercat să ofere unele răspunsuri. Această idee a pornit de la o scrisoare din 1 martie 1947 a lui Louis Pauwels (căruia îi trimisese
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
să fie inclusă într-o viitoare reeditare a volumului. Nu există însă nicio confirmare a acestei intenții. Ca urmare a interesului manifestat de cititori pentru această nuvelă, Eliade a scris spre sfârșitul anilor '40 ai secolului al XX-lea o nuvelă în care a încercat să ofere unele răspunsuri. Această idee a pornit de la o scrisoare din 1 martie 1947 a lui Louis Pauwels (căruia îi trimisese spre lectură traducerea realizată de Jacques Soucasse), în care scriitorul francez se declara pasionat
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
scrisoare din 1 martie 1947 a lui Louis Pauwels (căruia îi trimisese spre lectură traducerea realizată de Jacques Soucasse), în care scriitorul francez se declara pasionat de povestea lui Zerlendi, dar îi mărturisea autorului că nu înțelege prea bine finalul nuvelei. Eliade a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Jacques Soucasse), în care scriitorul francez se declara pasionat de povestea lui Zerlendi, dar îi mărturisea autorului că nu înțelege prea bine finalul nuvelei. Eliade a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
autorului că nu înțelege prea bine finalul nuvelei. Eliade a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de 2 martie 1947, la ora 18, și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de 2 martie 1947, la ora 18, și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea, redactând primele 10 pagini ale unei noi nuvele. Nu
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de 2 martie 1947, la ora 18, și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea, redactând primele 10 pagini ale unei noi nuvele. Nu știa la acel moment cum se va sfârși acțiunea și simțea doar nevoia de a-și pune la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea, redactând primele 10 pagini ale unei noi nuvele. Nu știa la acel moment cum se va sfârși acțiunea și simțea doar nevoia de a-și pune la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și intenționa să explice unele nelămuriri din „Secretul doctorului Honigberger”. Manuscrisul „Post scriptum”-ului a fost identificat și fotocopiat de profesorul american Mac Linscott Ricketts după publicarea inventarului arhivei Eliade de la biblioteca Universității din Chicago, în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică de experiența trăită de autor. Scriitorul considera că proza trebuie să cuprindă o experiență trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Bucureștiul, locul acțiunii din „Secretul doctorului Honigberger
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator și Mircea Eliade: studiile efectuate în India, pasiunea pentru orientalism, activitatea literară etc. Tot ceea ce se întâmplă pare să fie o experiență personală a autorului. Nuvela conține un supraconflict între dimensiunea scientistă și dimensiunea revelației, adică între realitatea aparentă și miracol. Naratorul este un specialist în ocultism și în filozofiile orientale, dar, având o formare raționalistă de tip european, nu reușește să urce treptele inițierii, cunoscând
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul final în care apar pentru prima dată elemente fantastice. Negarea vehementă a celor două doamne Zerlendi că l-ar fi cunoscut vreodată pe narator, ca și schimbarea cu totul a spațiului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
spațiului misterios evocat la început, pune sub semnul întrebării întreaga narațiune. Explicația fragilă a naratorului că această confuzie voită s-ar datora unei intervenții nevăzute „de dincolo” a doctorului Zerlendi induce un dubiu. Revelația accesului în Shambala rămâne astfel necunoscută. Nuvela este precedată de un motto format dintr-un vers ce urma să facă parte din viitorul roman "Ucenicii din Sais" (în ) (început în 1798-1799, dar neterminat) al scriitorului romantic german Novalis (1772-1801): "„Einem gelang es - er hob den Schleier der
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
din colecția "Moralia" (V, 26:9); textul inscripției este în traducere română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată de doctorul Zerlendi. Secretul doctorului Honigberger nu este dezvăluit și rămâne necunoscut, iar inițiații care încep să se apropie de misterul doctorului Honigberger și al lui Zerlendi dispar pe rând, transmițând în acest
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
doctorului Honigberger”, Octav Șuluțiu afirma că spațiul spre care tânjesc Honigberger și Zerlendi e „un ținut al fericirii, tărâmul nevăzut care aduce oarecum cu acea țară din "Orizontul pierdut" al lui James Hilton, minus însă viziunea «americană» a acestuia”. Naratorul nuvelei se identifică fără echivoc cu indianistul Eliade, el recunoscând fără ocol că publicase anterior o carte despre yoga, unde explicase anumite practici menționate în nuvelă. Este vorba de lucrarea științifică "Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne" (1936), în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
țară din "Orizontul pierdut" al lui James Hilton, minus însă viziunea «americană» a acestuia”. Naratorul nuvelei se identifică fără echivoc cu indianistul Eliade, el recunoscând fără ocol că publicase anterior o carte despre yoga, unde explicase anumite practici menționate în nuvelă. Este vorba de lucrarea științifică "Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne" (1936), în care Eliade descrisese pe scurt o serie de practici yoghinice. Nuvela romanțează unele practici yoghice, care nu puteau fi prezentate într-o lucrare științifică, prezentând
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ocol că publicase anterior o carte despre yoga, unde explicase anumite practici menționate în nuvelă. Este vorba de lucrarea științifică "Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne" (1936), în care Eliade descrisese pe scurt o serie de practici yoghinice. Nuvela romanțează unele practici yoghice, care nu puteau fi prezentate într-o lucrare științifică, prezentând treptele de inițiere ale unui yoghin: ritmarea respirației (prăṇăyăma), continuitatea conștiinței în somn, trecerea de la starea de somn cu vise la starea de somn adânc, pătrunderea
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
condiția umană, părăsind timpul profan pentru a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, doctorul Zerlendi este unul dintre puținii oameni care au reușit să treacă „dincolo”. „Secretul doctorului Honigberger” este o nuvelă de erudiție yogică cu o geneză livrescă, în opinia lui Șerban Cioculescu, ea putând fi citită „cu plăcere sau chiar cu pasiune, până la ultima pagină” atât datorită subiectului fascinant, cât mai ales a abilității de povestitor a autorului. Eseistul și
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ales a abilității de povestitor a autorului. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că „Secretul doctorului Honigberger” este, din punct de vedere literar, una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
literatura universală. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
O altă traducere a fost realizată de Ana Cartianu și publicată în 1992 sub titlul „Doctor Honigberger's Secret” în volumul "Mystic Stories" (East European Monographs, Boulder, în cooperare cu Editura Minerva, București; distribuită de Columbia University Press, New York, 1992). Nuvela a fost tradusă ulterior și de Monica Voiculescu și publicată sub titlul „The Secret of Dr. Honigberger” în volumul "The Gentle Wisper of the Magic. Romanian Fantastic Prose", Plural, nr. 4, 1999, București, pp. 114-136.
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]