10,100 matches
-
verticală a simetriei, și anume bara verticală a crucii, devine o coloană vertebrală a figurii. Față de axa verticală, bara orizontală se întinde de o parte și de cealaltă, ca ramurile unui copac sau brațele unui om. Centrul sparge unitatea barei orizontale și o transformă într-o pereche de aripi simetrice. Prin contrast, cea verticală abia sugerează încrucișarea. Întărită de vectorul gravitațional care străbate câmpul vizual, ea dăinuiește ca unitate nefragmentată pentru care nu se impune un anumit loc de încrucișare. Simetria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ocupa în curând; un element din partea superioară a unei structuri poartă o greutate vizuală mai mare decât unul din partea inferioară și, prin urmare, ar trebui să fie mai mic, pentru a echilibra un element corespunzător din partea de jos. În timp ce crucea orizontală este pur centrică, numai cea verticală arată centricitatea supusă influenței sistemului excentric, reprezentată aici de atracția gravitațională. În consecință, centrul figurii care era limitat la punctul de intersectare din planul orizontal anexează bara verticală și o preschimbă într-un centru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
echilibra un element corespunzător din partea de jos. În timp ce crucea orizontală este pur centrică, numai cea verticală arată centricitatea supusă influenței sistemului excentric, reprezentată aici de atracția gravitațională. În consecință, centrul figurii care era limitat la punctul de intersectare din planul orizontal anexează bara verticală și o preschimbă într-un centru extins. Toate aceste proprietăți dinamice atât de evidente în structura simplă a crucii vor fi prezentate acum ca determinante active în compoziția operelor de artă. Centrul vizual inferior Relieful lui Nobuo
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în spațiu asemenea unui sistem planetar, dar sculptura cinetică constituie o excepție. Relația sculpturii cu solul variază odată cu forma sa. În general, lucrările verticale, variații ale formei elementare de coloană, sunt foarte evident legate de sol. Când dimensiunea principală este orizontală, corpul sculpturii tinde într-o direcție paralelă cu pământul și pare abia atras de el. Tot astfel, o masă foarte compactă, precum cea a for melor de ou ale lui Brâncuși, pare detașată de pământ, nu numai pentru că abia îl
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adaug ceva privitor la dinamicile bidirecționale în experiența primară a viziunii centrale. Centrul personal al lumii perceptibile (în mod normal) se aproximează ca fiind localizat între ochi sau între urechi. Când privesc peisajul din fața mea, sinele meu ajunge la linia orizontală care separă lacul de cer. Privind împrejur, observ la mai mică distanță pădurea și casa și, încă mai aproape, pământul de sub picioare. Toate aceste priveliști sunt resimțite ca și cum le-aș vedea din interiorul sinelui propriu, grupându-se în jurul lui în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai întâi în interacțiunea dintre privitor și opera de artă este însăși relația în spațiu și efectul acesteia asupra amândurora. Un produs artistic poate apărea oriunde în spațiul convex din jurul privitorului. Acesta îl poate confrunta la același nivel, vertical sau orizontal; poate fi pe tavan sau pe podea. Orientarea spațială influențează modalitatea perceperii obiectului, așa cum am mai menționat, prin simpla comparare a formei de cruce în cele două poziții (vezi figura 11), influențând însăși compoziția așa cum a fost concepută de artist
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-a lungul unei linii orizontale de privire, oricât de conștient ar fi că se uită în sus. Picturile lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine constituie astfel de quadri riportati (vezi figura 105). Wolfgang Schöne a subliniat că privitorii simt o nevoie puternică de a rezolva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aplicat unui spațiu destinat ca element de continuitate în mișcarea vizitatorului în interiorul clădirii, tavanele unui Pozzo sau Cortona îl lasă pe privitor să vadă imaginile către care se îndreaptă, să ajungă în punctul culminant și să îl depășească în planul orizontal al acțiunii. Acest lucru îmi amintește de cea de-a doua excepție de la regulă, și anume că orizontalitatea conferă picturilor tendința compunerii centrice. Multe clădiri se desfășoară pe lungime, de exemplu, biserica de tip bazilică, ce îl conduce pe vizitator
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
exemplu, biserica de tip bazilică, ce îl conduce pe vizitator de la intrare până la altar. În mod corespunzător, decorațiile de pe plafon și ale pavimentului încorporează în ele adesea un vector excentric suplimentar, orientat pe orizontală. Mai cu seamă pe paviment vectorul orizontal este întărit de vizitatorii aflați în mișcare. Activitatea direcționată completează și uneori domină centricitatea inerentă compoziției. Permiteți-mi să adaug aici o remarcă privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului și cea a pavimentului. O decorație de plafon este văzută de la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ingeniosul model geometric ce radiază dinspre statuia lui Marc Aureliu pe pavimentul din Piața Capitoliului din Roma. O placă suspendată Următorul exemplu va ilustra în detaliu interacțiunea specială dintre cele două sisteme compoziționale într-o operă menită a fi privită orizontal. Când orașul Köln și-a refăcut Primăria, grav avariată în timpul celui de-al doilea război mondial, pictorului Hann Trier i s-a încredințat crearea unei plăci pictate ce urma să fie suspendată în atriumul clădirii, pe la jumătatea distanței dintre pardoseală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un fond roșu, iar în cel de jos unsprezece flăcări negre stilizate, pe fond alb. Tradiționalul scut a fost proiectat, desigur, pentru o dispunere verticală și arată, prin urmare, simetric în jurul axei verticale. Pentru a adapta această formă la poziția orizontală, pictorul a eliminat dominarea axei gravitaționale, împreună cu simetria imagisticii heraldice. În locul lor a proiectat un desen abstract de flăcări negre înconjurate de coroane de aur, distribuindu-le pe suprafața unei stele neregulate cu șase colțuri. Simetria centrală a luat locul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia, ceea ce constituie o perfectă coincidență între structura reprezentată și cea percepută. Să presupunem că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să rezolve însă dilema. Cum putem vedea un cerc de actori dacă circumferința este înghesuită din punct de vedere perspectival? Dispunerea îi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
carte cu ochii la nivelul mesei. Cauza tulburării constă, bineînțeles, în faptul că, atunci când spectacolul se derulează în lumea fizică, își împarte spațiul fizic cu pri vitorii. Sus și jos pentru ei este sus și jos pentru acesta. Din moment ce planul orizontal constituie sfera acțiunii, el se potrivește teatrului ca loc al acțiunii, dar și interferează cu cel dintâi ca obiect al contemplației. Situația predispune spectatorul la o participare activă la tot ceea ce vede, nicidecum la o observare detașată. Din câte știm
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nerezolvat. Problema nu apare în pictură atât timp cât aceasta își limitează jocul la planul frontal. Mozaicul bizantin din figura 8 este destul de realist pentru a concretiza spațiul cu împingerile gravitaționale sus-jos. Posedă însă prea puțină adâncime, căci aici este absentă podeaua orizontală a scenei. Nimic nu este deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se completa perceptiv atunci când apare doar fragmentar. În exemplul din figura 27, luat din Mondrian, pătratul prezentat incomplet are încă o structură globală de o mare coerență. Se redă suficient din el și este susținut de orientarea sa verticală și orizontală. În asemenea condiții, se distinge un pătrat complet, dar parțial acoperit, cu ponderea compozițională a centrului său nu tocmai afectată. Comparați aceasta cu efectul neplăcut al capului fără profil dintr-o pictură de Toulouse-Lautrec (figura 28). Aici, de asemenea, ponderea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura 30). O ramă dreptunghiulară face ca axele excentrice să domine astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul pe înălțime accentuează verticalitatea picturii. El face ca figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada ar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul pe înălțime accentuează verticalitatea picturii. El face ca figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada ar pierde din baza sa intensivă, însă ar căpăta un accent specific prin contrastul oferit de orizontalitatea scenei ca întreg. Vectorii compoziționali ai unei picturi pot influența felul în care sunt percepute proporțiile ramei sale. Această influență poate justifica
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai frecvent pentru ramele tablourilor din muzee. Pentru tablourile verticale raportul preferat era 5 : 4, pentru cele orizontale 4 : 3. Ceea ce înseamnă că ramele preferate erau mai compacte decât secțiunea de aur, cele verticale în mai mare măsură decât cele orizontale. Aceste preferințe pot reflecta pur și simplu cerințele compoziției, ele însă mai pot indica și faptul că atunci când un dreptunghi presupune o schemă care accentuează anumite tendințe vectoriale, el ia proporții diferite. În asemenea condiții, dreptunghiul bine proporționat altfel al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
opere ale unor pictori precum Moholy Nagy, Lisițki și Rodcenko. Un relief din 1935 al lui Ben Nicholson ne va ajuta să arătăm cum o pereche de cercuri goale creează două focare izbitoare, ajutând astfel la subîmpărțirea plăcii de lemn orizontale în două componente de bază, una dintre ele mare și expandată, cealaltă mai slabă și comprimată. Golurile circulare posedă destulă pondere pentru a constitui nucleii celor două forme unghiulare și pentru a organiza aceste forme în jurul centrilor dezechilibrați. Această excentricitate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spițele unei roți (figura 50). Independența îi este completă, iar greutatea sa vizuală este atât de puternică, încât influențează poziția centrului de echilibru. Fațada catedralei Notre Dame din Paris (figura 51) este organizată în jurul rozasei încadrate de componente verticale și orizontale ale structurii. Să reținem că poziția centrală a ferestrei nu este una pur formală. Adolf Reinle a arătat că acest motiv arhitectonic derivă din ilustrațiile tratatelor medievale în care schemele cosmologice sunt reprezentate de desene circulare, adesea dominate de figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de acelea ale compoziției conținute. Ca urmare, în multe realizări de rutină ale secolului al XVIII-lea, subiectul pictural umple cadrul fără o prea mare considerație acordată structurii specifice corespunzătoare formatului elipsoidal. Un peisaj se lățește pe toată întinderea sa orizontală sau una dintre tinerele femei ale lui Boucher stă lungită pe patul său. Ovalul constituie pretext de rotunjire a colțurilor, potrivindu-se astfel mai confortabil subiectului. Același lucru este valabil pentru ovalele verticale, atât de des folosite în portrete. Trebuie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a conceptelor universului. În realitate, totuși . Solemnitatea acestui simbolism nu a reușit să aibă ecou în pictura apuseană din cauza folosirii superficiale la care a fost supus formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din cauza folosirii superficiale la care a fost supus formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dând buzna în interiorul spațiului din exterior, guvernat de un model structural propriu, dar fără o localizare stabilă. Forma spațiului pătrat și structura sa internă sunt supuse rețelei excentrice și, prin urmare, sunt foarte strâns legate și de structura verticală sau orizontală a decorațiilor arhitectonice. Această diferență structurală dintre formele celor două spații delimitate influențează la rându i caracterul centrului de echilibru. Centrul tondoului este unul stabil, un punct ferm determinat. Centrul pătratului este aproape identic cu acela al inter secției. Gândiți
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot astfel, în întreaga compoziție evenimentul Învierii a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în trei straturi orizontale care, deși se petrec, abia interacționează între ele. Capul și umerii lui Hristos ajung până la cer, iar doi dintre gardienii adormiți au capetele țintuite în mijlocul câmpului pictural. Există însă o distincție clară între starea adevăratei vieți care unește pământul cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]