8,824 matches
-
Se înțelege prin: - "tip de motor de tractoare în ceea ce privește emisiile poluante": motoarele cu aprindere prin compresie între care nu există diferențe esențiale în ceea ce privește caracteristicile definite în apendice 1 din prezenta anexă; - "emisii poluante": gazele poluante (monoxid de carbon, hidrocarburi și oxizi de azot) și particulele poluante. 2. CERERE DE OMOLOGARE CE A UNUI TIP SAU A UNEI CATEGORII DE MOTOARE CA UNITATE TEHNICĂ INDEPENDENTĂ 2.1. Cererea de omologare a unui tip sau a unei categorii de motoare în ceea ce privește emisiile poluante
jrc4576as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89742_a_90529]
-
CE se aplică. 1. DEFINIȚII Se înțelege prin: - ,,tip de tractor în ceea ce privește emisiile poluante'': tractoarele care nu prezintă între ele diferențe esențiale privind caracteristicile definite în apendicele 1 din prezenta anexă; - "emisii poluante": gazele poluante (monoxid de carbon, hidrocarburi și oxid de azot) și particulele poluante. 2. CERERE DE OMOLOGARE CE PENTRU UN TIP DE TRACTOR 2.1 Cerere de omologare a unui tip de tractor în funcție de motorul său 2.1.1. Cererea de omologare a unui tip de tractor în ceea ce privește
jrc4576as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89742_a_90529]
-
provine din germană, în care cuvântul "Schmelz" înseamnă topitură. Emailarea suprafețelor care urmează a fi acoperite se obține prin întreruperea procesului de topire a masei constituente, puțin înainte de topirea deplină. Masa emailurilor se compune de cele mai multe ori din silicați și oxizi, la care se adaugă coloranți sau adaosuri speciale. De obicei, emailul se aplică în unul sau mai multe straturi pe suprafața obiectului ce trebuie protejat sau decorat prin emailare, urmat de încălzirea ansamblului până la realizarea acoperirii permanente și obținerea aspectului
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
până la Marea Neagră. Pulberea folosită la realizarea emailului romanilor (vedeți aici) putea fi produsă fie prin amestecarea pulberilor a diferitelor feluri de sticlă colorată, fie prin amestecarea unei pulberi de sticlă incoloră cu diferiți coloranți, dintre care cei mai obișnuiți erau oxizi metalici. . Cele mai frecvente motive decorative erau fie pictate liber, fie de-a lungul liniilor anterior incizate, tehnică inspirată din tehnici de prelucrare a metalelor similare cu realizarea gravurilor. . Odată pictate, obiectele supuse emailării, de cele mai multe ori ele însele vase
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
de receptori ai celulelor endotelile și induce apoptoza acestora și este prezentă alături de moleculele oxidate de LDL în plăcile aterosclerotice. De asemenea, PCR stimulează producția endotelială de factori tisulari procoagulanți, molecule de adeziune leucocitare și substanțe chemotactice care inhibă sintetaza oxidului nitric (NO) la nivelul celulelor endoteliale, având ca rezultat anomalii în reglarea tonusului vascular. In sfârșit, PCR poate crește producția locală de compuși care afectează fibrinoliza cum este activatorul inhibitorului plasminogenului (PAI)-1 (20). Disfuncția endotelială. Celulele endoteliale modulează relația
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Soare, a patra planetă a Sistemului Solar, a cărei denumirea provine de la Marte, zeul român al războiului. Uneori mai este numită și „planeta roșie” datorită înfățișării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roșiatica se explică prin prezența pe suprafața sa a oxidului de fier. Marte este o planetă telurica (de tip terestru) cu o atmosferă subțire; printre caracteristicile suprafeței se numără și craterele de impact ce amintesc de Luna, dar și vulcani, vai, deșerturi și calote glaciare polare ce amintesc de Pământ
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
doi asteroizi capturați cândva de gravitația planetei. Marte poate fi văzut de pe Pământ și cu ochiul liber. Magnitudinea aparentă atinge -2,9, luminozitate depășită doar de Soare, Venus, Luna și uneori și de Jupiter. Înfățișarea roșiatica a planetei se datoreaza oxidului de fier de la suprafață. Rază planetei Marte reprezintă jumătate din cea a Terrei, iar masă să, doar o zecime; este mai puțin densă, dar aria suprafeței sale este doar cu puțin mai mică că aria suprafeței uscate a Pământului. Marte
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
tarziu numit Airy-0, localizat în Sinus Meridiani reprezintă punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine. Suprafața planetei, așa cum se poate vedea de pe Pământ, apare sub două tipuri de areale: câmpii plane acoperite cu praf și nisip bogat în oxid de fier roșiatic, considerate “continente”, și li s-au dat nume ca Tară Arabiei (Arabia Terra) sau Lunca Amazoniei (Amazonis Planitia); și locuri mai întunecate, considerate “mari”, de aici denumiri că Marea Erythraeum, Marea Sirenum și Aurorae Sinus. Scutul vulcanic
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
important în prepararea și stocarea hidrogenului lichid; conversia din orto în parahidrogen este un proces exoterm, prin care se degajă suficientă căldură pentru a evapora hidrogenul lichid, astfel pierzându-se materialului lichefiat. Catalizatorii utilizați la această transformare, cum ar fi oxidul feric, carbonul activat, azbestul platinizat, compuși ai uraniului, metale rare, oxidul de crom, câțiva compuși ai nichelului, sunt utilizați în timpul răcirii hidrogenului. O formă moleculară numită molecula protonată de hidrogen sau H este întâlnită în mediul interstelar, fiind produsă prin
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
parahidrogen este un proces exoterm, prin care se degajă suficientă căldură pentru a evapora hidrogenul lichid, astfel pierzându-se materialului lichefiat. Catalizatorii utilizați la această transformare, cum ar fi oxidul feric, carbonul activat, azbestul platinizat, compuși ai uraniului, metale rare, oxidul de crom, câțiva compuși ai nichelului, sunt utilizați în timpul răcirii hidrogenului. O formă moleculară numită molecula protonată de hidrogen sau H este întâlnită în mediul interstelar, fiind produsă prin ionizarea moleculei de hidrogen de către razele cosmice. De asemenea, a fost
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
descoperit că un aliaj format din aluminiu și galiu în forma granulară în reacție cu apa poate fi folosit pentru a produce hidrogen. Din acest proces mai rezultă de asemenea și alumină, însă galiul scump, ce previne apariția stratului de oxid, poate fi refolosit. Acest lucru are o mare importanță în economia hidrogenului, deoarece acesta poate fi produs la locul de lucru și nu trebuie transportat. Cea mai importantă (din punct de vedere economic) metodă de obținere a hidrogenului este extragerea
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
tehnologie este formarea cocsului sau a carbonului: Această reacție decurge de obicei cu formarea unui exces de HO. Hidrogenul adițional poate fi recuperat din vapori utilizându-se monoxidul de carbon în reacție cu gazul de apă pe un catalizator de oxid de fier. Procesul este și o metodă de obținere a dioxidului de carbon: Alte metode importante de obținere a H sunt oxidarea parțială a hidrocarburilor: și reacția cărbunelui cu apa: Uneori, hidrogenul este fabricat și consumat în timpul aceluiași proces, fără
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
gazul natural. Din electroliza saramurii pentru a produce clor se obține și hidrogen ca produs secundar. Există mai mult de 200 de cicluri termochimice care pot fi folosite pentru descompunerea apei. Sunt studiate unele dintre acestea, cum ar fi ciclul oxidului de fier, ciclul oxid de ceriu (IV)-ceriu (III), ciclul zinc-oxid de zinc, ciclul sulfură-iod, ciclul cupru-clor și ciclul sulfurii hibride, fiind în stadiul de testări pentru a produce hidrogen și oxigen din apă folosind căldura, fără a se utiliza
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
saramurii pentru a produce clor se obține și hidrogen ca produs secundar. Există mai mult de 200 de cicluri termochimice care pot fi folosite pentru descompunerea apei. Sunt studiate unele dintre acestea, cum ar fi ciclul oxidului de fier, ciclul oxid de ceriu (IV)-ceriu (III), ciclul zinc-oxid de zinc, ciclul sulfură-iod, ciclul cupru-clor și ciclul sulfurii hibride, fiind în stadiul de testări pentru a produce hidrogen și oxigen din apă folosind căldura, fără a se utiliza electricitatea. Numeroase laboratoare (inclusiv
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
foarte bine curentul electric și a căror rezistivitate electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul (0,0172 mΩmm), cromul (0,026 mΩmm) și aluminiul (0,027 mΩmm). Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri. <nowiki>*</nowiki>Argintul este un biocid toxic non-selectiv. Asta îl face un bun dezinfectant. Vasele de argint purifică conținutul și împiedică dezvoltarea bacteriilor. Este lăudată vesela pe care o foloseau
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit. Se mai întrebuințează si ca
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități mici din el apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru extracția de cupru depinde de natura minereului. Dacă cuprul se găsește în stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăți mici și
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
scara Mohs (și 50 pe scara Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210 MPa. Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia de a forma compuși de culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau albastră (sulfat și hidroxid). Numărul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomică relativă este 63,546. Valența cuprului este, în principal 1 sau 2 (cuprul formează o varietate rară de compuși și săruri cu
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
rar, poate fi chiar și 3. Acesta nu reacționează cu apa, dar reacționează încet cu aerul atmosferic; în urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat de cupru oxidat verde . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din coroziune; un strat de cocleală verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe construcțiile vechi din cupru, cum ar fi Statuia Libertății, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sărurilor de cupru sunt higroscopice. Raza
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
7%. De aceea, înainte de procedeul de obținere a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură de fier și de cupru, numită generic "mată cuproasă". Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire: Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;impuritățile constau în fier, plumb, zinc, antimoniu, aur și argint, precum și cantități mici de sulf și arsen. Îndepărtarea impurităților se face într-un
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
cristalin. Reacția este mai diluată când se adaugă, în acelați timp și acetat de magneziu, sau de zinc, precipitând: Sodiul este un element cu caracter electropozitiv puternic, drept pentru care dă toate reacțiile caracteristice metalelor. Sodiul reacționează cu oxigenul, dând oxid de sodiu și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu hidrogenul dând hidruri. Sodiul reacționează violent cu apă dând hidroxid și hidrogen. Sodiul este cel
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
la temperaturi foarte apropiate de zero absolut. Altele în schimb rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ înalte, astfel încît pot fi utilizate și la temperatura de fierbere a azotului lichid (77 K); primul material de acest gen studiat a fost oxidul de ytriu bariu și cupru (YBaCuO, prescurtat YBCO).
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]