8,756 matches
-
nu au fost făcute cunoscute În detaliu, deci trebuie să fim rezervați În privința asocierii omului cu animalul. Totuși, am menționat situl pentru că, În acest context, ursul a fost un subiect de interes irezistibil pentru unii cercetători; mai ales ursul de peșteră, marele urs dispărut, care hiberna În grote. Timp de cincizeci de ani, presupusul „cult al ursului” din lumea musteriană a trezit cele mai fervente pasiuni și a făcut să curgă multă cerneală, nerezistându-i-se nici după ce s-a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sentiment religios pentru izvoare, pentru pietrele rotunde și netede, pentru forțele sau „spiritele” care stăpânesc natura (Gruet, 1954). Alți musterieni, cu Înclinații asemănătoare, dar mai modești, au adunat fragmente de oase și douăzeci de pietre de râu rotunde În interiorul unei peșteri din Franța (Yonne). Într-o peșteră din apropiere, câteva milenii mai târziu, descendenții lor (numiți chatelperronieni) au lăsat În urmă bile de argilă roșie În care inseraseră lame și fragmente de silex. În spatele unor asemenea acte stă „un sentiment al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rotunde și netede, pentru forțele sau „spiritele” care stăpânesc natura (Gruet, 1954). Alți musterieni, cu Înclinații asemănătoare, dar mai modești, au adunat fragmente de oase și douăzeci de pietre de râu rotunde În interiorul unei peșteri din Franța (Yonne). Într-o peșteră din apropiere, câteva milenii mai târziu, descendenții lor (numiți chatelperronieni) au lăsat În urmă bile de argilă roșie În care inseraseră lame și fragmente de silex. În spatele unor asemenea acte stă „un sentiment al misterului În fața formelor răsărite din piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prima dată, aventurarea, chiar și cu prudență, În complexitatea universului religios. Timp de aproape un secol, mulți cercetători au Încercat să dea de urma unei religii plecând de la arta cea mai vizibilă din regiunile cele mai bogate, În primul rând peșterile pictate din Europa Occidentală. Aproape două sute de grote cu picturi și gravuri leptolitice pe pereți, caracterizate de frecvente reprezentări de animale În culori, au fost descoperite Începând cu 1878 În Franța și Spania. Exemple izolate au fost scoase la lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperite, datând din aceeași perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat preocuparea pentru crearea unei cronologii de forme și de stiluri pe baze insuficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crezut că descoperă practici magice pentru atragerea vânatului. Nemulțumiți de rezultate, A. Laming-Emperaire (1962) și A. Leroi-Gourhan (1964; 1965; 1971; 1981) au abordat ex novo interpretarea acestor arte, analizându-le atributele interne și raportul cu locurile neschimbate care le conțin: peșterile. Astfel, frecvența reprezentărilor, relațiile și asocierile efective, evoluția semnelor, suprapunerile, distribuția spațială În peșteră, Însăși topografia peșterilor și, În anumite limite, studiul contextului complex au Început să vorbească. Așa s-a demonstrat că În aceste reprezentări artistice apar recurențe și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și A. Leroi-Gourhan (1964; 1965; 1971; 1981) au abordat ex novo interpretarea acestor arte, analizându-le atributele interne și raportul cu locurile neschimbate care le conțin: peșterile. Astfel, frecvența reprezentărilor, relațiile și asocierile efective, evoluția semnelor, suprapunerile, distribuția spațială În peșteră, Însăși topografia peșterilor și, În anumite limite, studiul contextului complex au Început să vorbească. Așa s-a demonstrat că În aceste reprezentări artistice apar recurențe și scheme care nu pot fi explicate nici În baza unui canon estetic, nici ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1964; 1965; 1971; 1981) au abordat ex novo interpretarea acestor arte, analizându-le atributele interne și raportul cu locurile neschimbate care le conțin: peșterile. Astfel, frecvența reprezentărilor, relațiile și asocierile efective, evoluția semnelor, suprapunerile, distribuția spațială În peșteră, Însăși topografia peșterilor și, În anumite limite, studiul contextului complex au Început să vorbească. Așa s-a demonstrat că În aceste reprezentări artistice apar recurențe și scheme care nu pot fi explicate nici În baza unui canon estetic, nici ca simple practici magice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre grafismul leptolitic se reiau doar atunci când sunt necesare pentru conturarea religiei care a fost dedusă din acestea; nu lipsește nici tratarea lor sub aspect estetic. În concluzie, susține Leroi-Gourhan (1965), se poate afirma că oamenii paleoliticului au reprezentat În peșteri: 1) cele două mari categorii ale ființei umane, 2) simbolurile lor corespondente, masculin și feminin, și 3) simbolurile morții animalelor care Îl hrănesc pe vânător. Unele grote, complicate și adânci, constituie efectiv sanctuare În ale căror părți centrale sistemul pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimburile la distanță și expresiile status-ului social (podoabe, obiecte ornate, folosirea de materiale exotice), În timpul și după cea mai intensă fază a ultimei glaciațiuni. Tocmai acum se intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută Împreună cu mediul au creat un teren propice unei extraordinare elaborări ideologice. Dar nu se poate spune că aceasta a ajuns să fie o religie unitară sau că acele credințe au urmat bipolaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuri speciale sau „marginale” (vezi subcapitolul 10). Este o lume În care sunt integrate relațiile sociale, pregătirile practice, experiențele magico-religioase. Așa cum ne vorbește despre psihicul oamenilor, arta poate fi folosită și pentru a marca teritorii sau pentru a obține anumite peșteri; poate fi folosită ca instrument educativ pentru tineri, ca punct central al ceremoniilor și riturilor; este posibil să-i fi Învățat pe vânători cum să se organizeze, prin intermediul povestirilor și legendelor capabile să transmită cunoștințe acumulate de generațiile precedente. Artaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai locuirii printre tenebre și ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu siguranță, În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a rememora cu emoție actul creativ sau mitul pe care Înaintașii l-au lăsat moștenire În anumite locuri speciale. Se cunosc reprezentări care dansează, instrumente muzicale (flaute, lame vibrante sau churinga) și s-a aflat de curând că, Într-o peșteră din Franța, punctele picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri. Acestea trebuie să fi făcut parte dintre diferitele rituri publice deschise. Până În timpul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
flaute, lame vibrante sau churinga) și s-a aflat de curând că, Într-o peșteră din Franța, punctele picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri. Acestea trebuie să fi făcut parte dintre diferitele rituri publice deschise. Până În timpul celor mai târzii societăți, peșterile au fost pentru om un loc riscant, de graniță sau „la limită”, punctul de contact Între lumea „profană” cotidiană și cea supraumană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri. Acestea trebuie să fi făcut parte dintre diferitele rituri publice deschise. Până În timpul celor mai târzii societăți, peșterile au fost pentru om un loc riscant, de graniță sau „la limită”, punctul de contact Între lumea „profană” cotidiană și cea supraumană sau „sacră”. Așadar, locuri importante (vânătorii-culegători atribuie o mai mare importanță locurilor decât monumentelor), dar străine și interzise
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om un loc riscant, de graniță sau „la limită”, punctul de contact Între lumea „profană” cotidiană și cea supraumană sau „sacră”. Așadar, locuri importante (vânătorii-culegători atribuie o mai mare importanță locurilor decât monumentelor), dar străine și interzise experienței obișnuite. O peșteră locuită din Cantabria, El Juyo, oferă poate primul exemplu al unui sanctuar diferit (Freeman și Gonzales Echegaray, 1981; Straus, 1992). Acum 15 000 de ani a fost săpată o cavitate În forma literei D, lungă de 6 metri, prevăzută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite, de altfel, În satele baricadate din Europa occidentală a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi și noi. Dintre cele mai noi, iese În evidență cea a Înmormântării colective În Încăperi mortuare, care pot fi spațiul construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de clopot (cca 2 500
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoașterea religioasă devine tot mai ezoterică și se separă de experiența cotidiană. Nu este Întâmplător momentul În care starea de conștiință alterată, esențială pentru „șaman”, dobândește un rol important, iar omul cucerește - printre alte medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor societății și, când aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola regală tebană și au devenit patronii celor ce munceau În ea, sau, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stau la baza următoarelor dezvoltări „istorice”. 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr.): Înhumarea În peșteritc "1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000‑35 000 Î.Hr.) \: Înhumarea În peșteri" Primele mărturii ale credințelor religioase ale oamenilor din Orientul Mijlociu și, În particular, din Mesopotamia (Kurdistanul irakian) apar În paleoliticul mijlociu al cărui Început este plasat În jurul anului 120 000 Î.Hr., În timpul perioadei interglaciare Riss-Würm, și care se Încheie aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Riss-Würm, și care se Încheie aproximativ În 35 000 Î.Hr., În timpul glaciațiunii Würm, care, la rândul ei, a Început spre 70 000 Î.Hr. Paleoliticul mijlociu a fost caracterizat, cel puțin plecând de la un anumit moment, de locuirea În peșteri (trogloditism), din rațiuni de securitate. Aici, se disting fazele cronologico-culturale tabunian, acheulean superior și târziu, jabrudian sau amudian și musteriano-lavalloisian. Viața omului În peșteri sau grote este documentată, printre altele, de instrumentele de piatră (dălți, răzători, găuri În lame, așchii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr. Paleoliticul mijlociu a fost caracterizat, cel puțin plecând de la un anumit moment, de locuirea În peșteri (trogloditism), din rațiuni de securitate. Aici, se disting fazele cronologico-culturale tabunian, acheulean superior și târziu, jabrudian sau amudian și musteriano-lavalloisian. Viața omului În peșteri sau grote este documentată, printre altele, de instrumentele de piatră (dălți, răzători, găuri În lame, așchii etc.), de resturile de animale vânate (elefanți, rinoceri, cerbi, gazele etc.) și, ceea ce contează cel mai mult, de resturile umane. În Orientul Mijlociu sunt atestate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]