8,847 matches
-
interventriculară anterioară (ramus interventricularis anterior), din care pornesc ramuri pentru ventriculele drept și stâng și pentru septul interventricular, în 2/3 anterioare ale acestuia. Dominanța arterială coronară dreaptă apare în cazul în care artera coronară dreaptă dă naștere arterei descendente posterioare care va vasculariza concomitent fața posterioară a atriului stâng, un segment al feței posterioare a ventriculului stâng, mușchiul papilar posterior al ventriculului stâng și nodulul atrioventricular. Ramul cel mai important al arterei coronare drepte este artera conului care trece în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care pornesc ramuri pentru ventriculele drept și stâng și pentru septul interventricular, în 2/3 anterioare ale acestuia. Dominanța arterială coronară dreaptă apare în cazul în care artera coronară dreaptă dă naștere arterei descendente posterioare care va vasculariza concomitent fața posterioară a atriului stâng, un segment al feței posterioare a ventriculului stâng, mușchiul papilar posterior al ventriculului stâng și nodulul atrioventricular. Ramul cel mai important al arterei coronare drepte este artera conului care trece în sens invers acelor de ceasornic în jurul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și pentru septul interventricular, în 2/3 anterioare ale acestuia. Dominanța arterială coronară dreaptă apare în cazul în care artera coronară dreaptă dă naștere arterei descendente posterioare care va vasculariza concomitent fața posterioară a atriului stâng, un segment al feței posterioare a ventriculului stâng, mușchiul papilar posterior al ventriculului stâng și nodulul atrioventricular. Ramul cel mai important al arterei coronare drepte este artera conului care trece în sens invers acelor de ceasornic în jurul infundibulului formând cercul lui Vieussens. Artera conului are
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
3 anterioare ale acestuia. Dominanța arterială coronară dreaptă apare în cazul în care artera coronară dreaptă dă naștere arterei descendente posterioare care va vasculariza concomitent fața posterioară a atriului stâng, un segment al feței posterioare a ventriculului stâng, mușchiul papilar posterior al ventriculului stâng și nodulul atrioventricular. Ramul cel mai important al arterei coronare drepte este artera conului care trece în sens invers acelor de ceasornic în jurul infundibulului formând cercul lui Vieussens. Artera conului are originea la nivelul unui ostium unic
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ventriculului stâng și nodulul atrioventricular. Ramul cel mai important al arterei coronare drepte este artera conului care trece în sens invers acelor de ceasornic în jurul infundibulului formând cercul lui Vieussens. Artera conului are originea la nivelul unui ostium unic situat posterior de cuspa coronară dreaptă. Această situație este întâlnită în special la persoanele mai în vârstă și se datorează creșterii și expansiunii sinusului aortic, ceea ce face ca originea arterei conului să fie gradual incorporată în baza valvei aorte. Circulația coronară cu
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
drepte. De la origine se orientează pe peretele anterior al atriului drept pe care îl vascularizează și pătrunde în nodulul sinoatrial. În 40% din cazuri artera are originea din ramul atrial stâng anterior al arterei coronare stângi. Artera coronară dreaptă trece posterior de șanțul atrioventricular și dă mai multe ramuri pentru fața anterioară a ventriculului drept și ramul marginal drept (arteria margo acutus) înainte de a atinge suprafața diafragmatică a ventriculului drept pe care o vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ventriculului drept și ramul marginal drept (arteria margo acutus) înainte de a atinge suprafața diafragmatică a ventriculului drept pe care o vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei coronare drepte vasculare pentru aortă și pulmonară; ramuri atriale și artera septului interatrial; artera grăsoasă dreaptă; ramuri atrioventriculare; artera marginii drepte a inimii; ramus interventricularis
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei coronare drepte vasculare pentru aortă și pulmonară; ramuri atriale și artera septului interatrial; artera grăsoasă dreaptă; ramuri atrioventriculare; artera marginii drepte a inimii; ramus interventricularis posterior care vascularizează și 1/3posterioară a septului interventricular. Datorită incidenței crescute a aterosclerozei arteriale coronare și a mortalității asociate una din cele mai frecvente procedee chirurgicale o constituie by-passul arterial. Abordul chirurgical are ca obiectiv reducerea zonei de infarctizare miocardică
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și a bolilor vasculare coronare. Anastomozele intercoronare apar la nivelul următoarelor situsuri cardiace: la baza conului pulmonar, între ramul descendent anterior stâng al arterei coronare și ramul conului din antera coronară dreaptă; în șanțul interventricular între arterele descendente anterioară și posterioară; pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng, între ramurile terminale ale arterei coronare drepte și artera circumflexă coronară stângă; în septul interventricular între ramurile septale perforante ale arterelor descendente anterioară și posterioară. * Drenajul venos cardiac Venele coronare se dispun superificial de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dreaptă; în șanțul interventricular între arterele descendente anterioară și posterioară; pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng, între ramurile terminale ale arterei coronare drepte și artera circumflexă coronară stângă; în septul interventricular între ramurile septale perforante ale arterelor descendente anterioară și posterioară. * Drenajul venos cardiac Venele coronare se dispun superificial de arterele coronare. Vena cardiacă mare (a lui Galen) are originea în apropierea apexului șanțului interventricular, descrie un traiect ascendent spre șanțul atrioventricular nivel la care se inflectează spre stânga împreună cu artera
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
obtuză a cordului vena cardiacă mare se unește cu vena oblică a atriului stâng. Sinusul venos coronar se deschide în atriul drept pe flancul stâng al orificiului venei cave inferioare. Vena oblică (a lui Marshall) a atriului stâng drenează peretele posterior al atriului stâng și reprezintă un vestigiu embrionar al venei cardinale comune stângi. Joncțiunea sa cu vena cardiacă mare marchează originea sinusului venos coronar. În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cardinale comune stângi. Joncțiunea sa cu vena cardiacă mare marchează originea sinusului venos coronar. În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea sinusului coronar la nivelul formării venei cave superioare stângi. Vena posterioară sau vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
formării venei cave superioare stângi. Vena posterioară sau vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept și stâng și septul interventricular, pentru a se termina aproape de extremitatea distală a sinusului coronar. Vena cardiacă mică are originea pe marginea ascuțită a ventriculului drept trece în șanțul coronar drept
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
superior stâng pe marginea ulnară a antebrațului stâng, până la ultimele două degete. Alteori, durerea iradiază în mandibulă, la nivelul regiunilor cervicale, spațiului interscapulovertebral, boltei palatine, conductului auditiv extern, epigastrului. Atipice sunt durerile în ambele regiuni ale umărului sau în regiunea posterioară a toracelui. Se descriu și dureri amputate, în care lipsește durerea precordială, dar apar algii la nivelul zonelor de iradiere, adică numai la nivelul degetelor de la mâna stângă sau numai în mandibulă. Într-un număr foarte mic de cazuri se
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cafea, alcool, tutun, mese abundente. Cauzele cardiace cele mai frecvente care produc palpitații sunt aritmiile paroxistice de tipul extrasistoliilor, tahicardiilor ventriculare, fibrilației atriale, flutterului atrial. Palpitațiile pot dispare odată cu ingestia unui pahar cu apă rece, bolus alimentar voluminos, excitarea peretelui posterior al faringelui, compresiune pe globii oculari sau masajul sinusului carotidian. Cauzele extracardiace care produc palpitații sunt nevrozele, hipertiroidismul, anemiile, stările febrile, etc. * Lipotimia și sincopa Lipotimia sau leșinul (gr. leipein = a lipsi; thymos = suflet) definește o tulburare acută, de scurtă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sec. XVIII rolul sistemului nervos se intuiește, (Hoffman Cullen, Brown), cu studiile experimentale făcute de Magendie și Pierre Flowens (1794 - 1867), medicina sistemului nervos capătă amploarea meritată. Ei descriu „nodul vital“ în bulbul rahidian, rolul lichidului cefalo-rahidian ale rădăcinilor nervoase posterioare și anterioare ale măduvei, la care se adăugă și studiile englezului Charles Bell (m. 1842). Investigația clinică extinde dialogul de la bolnav la mediul său social. Se inspectează ambientul domestic, se aprofundează ancheta socială. În clinică se stabilesc simptomele prin metodele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul galben, și cu Eustachio — suprarenala, descoperirea hormonilor începe cu anul în care E. A. Sharpey (1850 - 1935) și Georges Oliver (1841 - 1915), fiziologi englezi, izolează vasopresina (1896) secreție a hipofizei posterioare cu rol antidiuretic. în absența ei apare diabetul insipid. în concentrație mare este hipertensivă. Vasopresina este numită și antidiuretic hormon sau adiuretină și este însemnată cu simbolul ADH, atestată și completată și de alți cercetători. Termenul de hormoni este introdus
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
americanul Aldrich (n.1861); în 1902, Ernest Henri Starling (1866 - 1927) și Sir William Madock (1860 - 1924) izolează secretina duodenală; tot un englez, fiziologul Sir Henry Hallet Dale (n.1875) izolează ocitocina, hormon stocat și dat în circulație de lobul posterior hipofizar care stimulează contractilitatea uterină și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
degenerativ asociat cu înaintarea în vârstă și care se pare că este mai frevent întâlnit la femei decât la bărbați (1). Cantitatea de calciu poate varia de la calcificări punctiforme până la calcificări masive, localizate cel mai adesea la nivelul inelului mitral posterior sau chiar formând un inel care înconjoară valva mitrală. Calcificările pot interfera cu modificările ciclice ale dimensiunii inelului valvular și cu mobilitatea sistolică a cuspelor valvulare, ducând astfel la producerea regurgitării mitrale degenerative, care este cel mai adesea ușoară ( figura
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
ronțăit (ca răspuns la stimularea incisivilor), reflexul masticator vertical (ca răspuns la stimularea mucoasei din dreptul celui de-al doilea molar; se manifestă prin mișcări de închidere și de deschidere a gurii), reflexul de ruminație (ca urmare a stimulării molarilor posteriori; constă în mișcări laterale de mestecare). In mod normal gura este închisă; mandibula fiind menținută ridicată (împotriva forței gravitaționale) prin contracția mușchilor maseter, temporal și pterigoidian intern. In momentul deschiderii voluntare a gurii pentru introducerea alimentelor se declanșează un reflex
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
-a săptămână de viață intrauterină. Deglutiția este, deci, o funcție “ancestrală”, mult mai veche decât respirația. Deglutiția se desfășoară în trei etape: timpul bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal Bolul alimentar este depus pe fața dorsală a limbii și dirijat posterior către faringe. Partea anterioară a limbii se aplică pe vălul palatin, formând o pantă pe care bolul alimentar este împins progresiv către faringe (fig. 1). In acest proces voluntar sunt implicați mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
peristaltică, propulsând astfel bolul alimentar în acest sens. Evenimentele mecanice care au loc în timpul faringian al deglutiției sunt reprezentate de: deplasarea în sus a palatului moale; apropierea corzilor vocale; împingerea în sus și înainte a laringelui, deplasarea în sus și posterior a epiglotei peste orificiul laringian și relaxarea sfincterului esofagian superior, ce permite deplasarea bolului alimentar din faringele posterior în esofagul superior. Timpul faringian durează în medie 1-2 secunde, timp în care are loc întreruperea respirației în orice punct al ciclului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
reprezentate de: deplasarea în sus a palatului moale; apropierea corzilor vocale; împingerea în sus și înainte a laringelui, deplasarea în sus și posterior a epiglotei peste orificiul laringian și relaxarea sfincterului esofagian superior, ce permite deplasarea bolului alimentar din faringele posterior în esofagul superior. Timpul faringian durează în medie 1-2 secunde, timp în care are loc întreruperea respirației în orice punct al ciclului respirator, datorită inhibiției centrului respirator bulbar de către centrul deglutiției (bulbo-pontin), permițând desfășurarea deglutiției (fig. 1). Alimentele pătrunse în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
bucală, larigiană și esofagiană. Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag: întoarcerea bolului în cavitatea bucală este prevenită prin apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii; pătrunderea alimentelor în fosele nazale este prevenită prin contracția pilierilor laterali și ridicarea simultană a palatului moale și a luetei; trecerea în laringe și trahee este prevenită prin ridicarea laringelui, coborârea epiglotei, contracția corzilor vocale care închid glota
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
contracția corzilor vocale care închid glota și inhibarea ciclului respirator. Ca urmare a acestei suite de mecanisme de blocare, esofagul rămâne singura cale deschisă pentru bolul alimentar. Timpul esofagian Din momentul relaxării sfincterului esofagian superior, bolul alimentar trece din faringele posterior în esofag și este condus către sfincterul esofagian inferior (cardia), ca urmare a unor unde contractile de la acest nivel. In perioada de repaus alimentar, porțiunea superioară a esofagului este contractată pe o distanță de 2-4 cm datorită mușchiului crico faringian
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]