9,297 matches
-
Sirenuse, cu ajutorul Mariei, pe care a acceptat-o alături la conducere. Această cruzime i-a făcut pe cetățeni să se ridice împotriva lui Ioan și a Mariei și, în aprilie 1039, cei doi au fost alungați, iar duce a devenit principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Guaimar l-a numit pe Manșo să activeze că duce din 1040 sau 1043, sub suzeranitatea salernitanilor. La rândul său, Manșo și.a botezat fiul cu numele lui Guaimar și l-a numit co-duce
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
repetat în anii 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, dintre care cel puțin ultimele două confruntându-se cu o substanțială rezistență bizantină. Prima expediție cu adevărat de cucerire a Siciliei a fost lansată în 740. În acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
islamice în Sicilia. Anihilarea sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele Siconulf de Salerno în 841. Încă din secolul al VIII-lea, berberii musulmani din Africa de nord au început să efectueze raiduri asupra Taranto și
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele Siconulf de Salerno în 841. Încă din secolul al VIII-lea, berberii musulmani din Africa de nord au început să efectueze raiduri asupra Taranto și a sudului Italiei în general, amenințarea sarazinilor menținându-se
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele Siconulf de Salerno în 841. Încă din secolul al VIII-lea, berberii musulmani din Africa de nord au început să efectueze raiduri asupra Taranto și a sudului Italiei în general, amenințarea sarazinilor menținându-se constantă până în secolul al XI-lea
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de sarazini și de ducatul de Neapole, spre disperarea papalității. În fapt, Neapole a fost primul care a îmrpumutat primul trupe sarazine, atunci când ducele Andrei al II-lea i-a angajat ca mercenari pentru a continua războiul contra lui Sicard, principele de Benevento, în 836. După ce Sicard a angajat la rândul său mercenari musulmani, obiceiul s-a încetățenit. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. În bătălia de la Ostia din 849
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Însă încercările acestora s-au năruit după ce Matilda a obținut o victorie categorică asupra lor la Sorbara (lângă Modena) în data de 2 iulie 1084. Papa Grigore al VII-lea a murit în 1085, iar forțele Matildei, alături de cele ale principelui Iordan I de Capua, au fost trimise pentru a-l sprijini pe noul papă, Victor al III-lea, pentru a-l contracara pe antipapa Clement. În 1087, Matilda a condus o expediție asupra Romei într-o tentativă de a-l
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Aloara (d. 992) de Capua, văduva principelui longobard Pandulf Cap de Fier, conducător în Capua și Benevento, a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
Aloara (d. 992) de Capua, văduva principelui longobard Pandulf Cap de Fier, conducător în Capua și Benevento, a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de Salerno; Atenulf, intitulat conte și marchiz, probabil de Camerino; Landenulf, principe de Capua; și Laidulf care au ajuns, cu toții, la un moment sau altul, la conducerea principatelor longobarde din sudul Italiei. Landulf al
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
văduva principelui longobard Pandulf Cap de Fier, conducător în Capua și Benevento, a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de Salerno; Atenulf, intitulat conte și marchiz, probabil de Camerino; Landenulf, principe de Capua; și Laidulf care au ajuns, cu toții, la un moment sau altul, la conducerea principatelor longobarde din sudul Italiei. Landulf al IV-lea a dispărut într-o
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de Salerno; Atenulf, intitulat conte și marchiz, probabil de Camerino; Landenulf, principe de Capua; și Laidulf care au ajuns, cu toții, la un moment sau altul, la conducerea principatelor longobarde din sudul Italiei. Landulf al IV-lea a dispărut într-o bătălie luptând pentru împăratul occidental în 982, împotriva bizantinilor și sarazinilor. Fratele
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
duce de Amalfi de la 1029 la 1069, cu mai multe întreruperi, fiind ultimul duce de Amalfi cu oarecare rezonanță anterior cuceririi normanzilor din 1073. Ioan a fost fiul ducelui Sergiu al II-lea de Amalfi cu Maria de Capua, sora principelui Pandulf al IV-lea de Capua. În 1014, el a fost numit co-regent și succesor al tatălui său. În 1028, alături de tatăl său, a plecat în refugiu la Constantinopol, în vreme ce mama sa, Maria, și fratele mai mic, Manșo al II
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
revină la Amalfi. El l-a orbit pe fratele său Manșo și l-a exilat pe insula Sirenuse, în timp ce s-a reconciliat cu mama sa, Maria de Capua, alături de care a continuat să co-guverneze. În aprilie 1039, amenințat fiind de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, Ioan a fugit împreună cu fiul său în Grecia. Ioan a continuat să iși organizeze propria restaurație și a întărâtat o răscoală care a condus la alungarea fratelui său orbit din Amalfi în aprilie 1052
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
preveni preluarea acestei baze de către musulmani. Pe de altă parte, el a fortificat zidurile orașului și l-a aprovizionat cu suficiente muniții pentru eventualitatea unui asediu. Potrivit cronicarului de mai târziu, Leon de Ostia, Grigore a încheiat un pact cu principele longobard de Benevento și de Capua, Atenulf I, și cu locuitorii din Republica Amalfi, creând o forță comună care i-a atacat și i-a înfrânt pe sarazini. La 2 iulie 911, el a semnat un alt "pactum" cu fiii
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
Atenulf al II-lea și Landulf I, prin care se realiza împărțirea disputatului teritoriu al regiunii "Liburia". În același an, Grigore a participat la atacurile aliate împotriva fortăreței sarazine de la Garigliano. În 915, el s-a alăturat marii armate a principilor din sudul Italiei și a bizantinilor conduși de "strategos"-ul Nicolae Picingli, primind de la acesta din urmă titlul de "patrikios". Armata s-a unit cu forțele din Italia centrală conduse de ducele Alberic I de Spoleto și de papa Ioan
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
și 4 luni, iar Capua Nouă pentru încă un an și 8 luni. Conform cronicarului Erchempert, Landulf a fost un "vir bellicosissimus" ("bărbat foarte belicos"). În 839, în conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", Landulf a luat inițiativa eliberării lui Siconulf, fratele principelui Sicard de Benevento care fusese asasinat. Astfel, Landulf l-a sprijinit pe Siconulf în războiul acestuia cu uzurpatorul Radelchis I. Siconulf a fost proclamat principe în Salerno, iar Landulf i-a garantat acel oraș. Anterior, Landulf luptase pentru Sicard împotriva
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
În 839, în conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", Landulf a luat inițiativa eliberării lui Siconulf, fratele principelui Sicard de Benevento care fusese asasinat. Astfel, Landulf l-a sprijinit pe Siconulf în războiul acestuia cu uzurpatorul Radelchis I. Siconulf a fost proclamat principe în Salerno, iar Landulf i-a garantat acel oraș. Anterior, Landulf luptase pentru Sicard împotriva Neapolelui, insă încheiase un tratat de pace cu napolitanii tocmai pentru a se dedica integral luptei împotriva lui Radelchis. Radelchis, la rândul său, a făcut
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
Guaimar I (de asemenea, "Waimar", "Gaimar" sau "Guaimario") (n. cca. 855 - 901) a fost principe longobard de Salerno de la 880, atunci când tatăl său a intrat la mănăstirea de Montecassino în luna august. Părinții lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
Guaimar I (de asemenea, "Waimar", "Gaimar" sau "Guaimario") (n. cca. 855 - 901) a fost principe longobard de Salerno de la 880, atunci când tatăl său a intrat la mănăstirea de Montecassino în luna august. Părinții lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la domnie de către tatăl său, o practică ce se instituise odată cu dinastiile anterioare și caer va continua până la sfârșitul independenței salernitane, în 1078
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
asemenea, "Waimar", "Gaimar" sau "Guaimario") (n. cca. 855 - 901) a fost principe longobard de Salerno de la 880, atunci când tatăl său a intrat la mănăstirea de Montecassino în luna august. Părinții lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la domnie de către tatăl său, o practică ce se instituise odată cu dinastiile anterioare și caer va continua până la sfârșitul independenței salernitane, în 1078. Guaimar a venit în sprijinul împăratului Carol
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
de unde constituiau o amenințare constantă pentru Salerno însuși. Pe lângă sarazini, Guaimar trebuia să facă față și ducelui-episcop Athanasie de Neapole, care domina Capua, care nominal era vasală a Ducatului de Salerno. În 886, el s-a deplasat la Constantinopol alături de principele Lando al II-lea de Capua, unde a prestat omagiu, revenind în 887 cu titlul de "patrikios", primit de la împăratul bizantin Leon al VI-lea. De asemenea, Guaimar a primit un contingent de mercenari pentru a lupta împotriva amenințării musulmane
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
Landulf I (d. 10 aprilie 943), supranumit Antipater, a fost un nobil longobard și principe de Benevento și de Capua (ca Landulf al III-lea) de la 12 ianuarie 901, atunci când tatăl său, Atenulf I, principe de Capua și cuceritor al Benevento, l-a asociat la domnie. Mama lui Landulf a fost Sichelgaita de Gaeta. În
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
Landulf I (d. 10 aprilie 943), supranumit Antipater, a fost un nobil longobard și principe de Benevento și de Capua (ca Landulf al III-lea) de la 12 ianuarie 901, atunci când tatăl său, Atenulf I, principe de Capua și cuceritor al Benevento, l-a asociat la domnie. Mama lui Landulf a fost Sichelgaita de Gaeta. În 909, Landulf a fost la Constantinopol, de unde a primit titlurile bizantine de "anthypatos" și "patrikios". Deși rămas în Italia, fratele
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
anul imediat următor (915), ei l-au trimis pe acest Ioan ca ambasador la Constantinopol pentru a reînnoi legăturile de alianță. În vara anului 915, forțele noului "strategos" bizantin de Bari, Nicolae Picingli, s-au unit cu cele ale diferiților principi din Italia de sud: Ioan I și Docibilis al II-lea de Gaeta, Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea de Neapole, și Guaimar al II-lea de Salerno. Prin alianțe matrimoniale, Landulf a reușit să atragă de
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]