11,416 matches
-
proprietarilor. În cursul anului 1846, au fost înregistrate cazuri de violență, în care reprezentanții autorităților locale, oamenii boierului și arendașul au fost amenințași și chiar molestați. Vornicul satului Epureni-Fălciu, deplasându-se în satul Râpile, pentru a încasa birul de la fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să mă ucigă ... și noi de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul Fălciu) s-au revoltat împotriva arendașului și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
temeiul ofisului domnesc către Isprăvnicia Fălciu pentru prinderea răzvrătitorilor, ispravnicul ținutului a luat cunoștință, prin niște „jidovi iscoditori”, că Dumitrache Cuza împreună cu Costache Moruzi s-ar afla la moșia Barboși, „proprietate a domnului postelnic Ioan Cuza din acel ținut”. Căpitanul relatează despre deplasarea la Barboși și încercarea de a aresta pe Dumitrache Cuza aflat la curtea boierească a tatălui său, Ioan Cuza. În cele din urmă, Dumitrache Cuza este arestat și trimis la Huși. În casă era și Costache Moruzi, care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Costachi. Atitudinea demnă a lui Anastasie Panu a avut urmări deosebite. Acuzat de nereguli și abuzuri produse în timpul alegerilor, a fost destituit din funcția de președinte al Tribunalului, arestat și dus la Galați. Anaforaua Sfatului Extraordinar din 7 august 1847 relata „neregulile” săvârșite la Fălciu de către aga Anastasie Panu. Documentul relevă „neorînduielile și sumețiile ce s-au pus în ivală la alegerea de deputat a ținutului Fălciu” și deficiențe la „paza liniștii și a bunei orânduieli”, căci „ s-a făcut căpetenia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru d-lui aga Lascarachi Roset, dându-i formulariu pentru bilet și făgăduindu-i a-l așăza cu leafă în calita de scriitor la Tribunal”. La 11 august 1847, în adresa Secretariatului de Stat nr. 1645 către Hătmănia Moldovei, este relatată activitatea unionistă lui Anastasie Panu în timpul alegerilor de deputat al ținutului Fălciu, iar prin anaforaua Sfatului Extraordinar (nr. 1633), se decide pedepsirea pentru „asemenea cutezări și făptuiri de grea învinovățire”, inclusiv cu interdicția de a intra în capitală (Iași). La
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îngrijirea răniților; țăranii ofereau îmbrăcăminte groasă și alimente; muncitorii și meseriașii - bani și lenjerie; comercianții, intelectualii și diferite categorii de salariați, de asemenea, alimente, efecte și bani. Într-o scrisoare adresată Ministerului de Interne (11 mai 1877), prefectul județului Fălciu relata despre contribuția bănească pentru armată a Comitetului israelit din Huși: „Avem onoarea a aduce la cunoștință dv. c-am format aici în Huși un comitet israelit, cu tendința de a exhorta pe israeliții din acest district, ca să contribuiască moral și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dispoziția răniților Spitalul cu 20 de paturi („crevate”) și personalul acestuia. În timpul războiului s-au organizat circa 40 de asociații de binefacere. Din fondurile adunate, aceste asociații au înființat ambulanțe și spitale proprii în care erau îngrijiți răniții. Din cele relatate cu privire la ofrande, se impune o situație centralizatoare. Valoarea acestora - de aproximativ 10 milioane de lei - reprezenta mai mult de 2/3 din bugetul afectat Ministerului de Război pe anul 1877. Donațiile înregistrate de guvern, în afara celor făcute direct unor asociații
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Într-o scrisoare adresată episcopului Filaret Filaretov, rectorul Academiei din Kiev, Melchisedec scria: „Să dea Dumnezeu ca acest sânge mucenicesc (de la Plevna, n.a.) să devină sămânța eliberării și a fericirii popoarelor creștine ortodoxe ce sunt în suferință”. În continuare, episcopul relata că în acea zi, 8 septembrie, în bisericile din România s-a slujit parastas pentru soldații morți în război. Pe lângă contribuțiile personale, nu trebuie omis efortul moral de susținere a războiului, al episcopului Melchisedec, prin apelurile sale la sentimentele patriotice
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și electorală -, care vor fi înfăptuite după Primul Război Mondial și după desăvârșirea unității naționale. 3. Răscoala țărănească din 1907 Ca orice eveniment istoric, răscoala țărănească din 1907 a avut loc ca urmare a unor cauze interne, despre care vom relata în cele ce urmează. Care este, însă, contextul internațional în care s-a desfășurat răscoala? Istoricul Radu Rosetti menționa că în timpul primei revoluții ruse (1905-1907) ar fi circulat, mai ales prin părțile Moldovei, manifeste revoluționare provenite din Rusia. „Propaganda revoluționară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de libertate. Raportul procurorului D. Ralle, datat din 18 septembrie 1907, preciza că învățătorul a fost arestat „din cauza îndrăznelii ce are de a se amesteca în afaceri ce nu-l privesc, criticând prin localuri publice personalitățile marcante”. În continuare, raportul relata că „în ziua de 11 martie când locuitorii din comuna unde este el învățător erau la barieră, căutând a intra în oraș, domnia sa (Paul Mităchescu, n.a.) luând partea răsculaților s-a iscat o ceartă violentă între dînsul și arendașul Calciu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unor personalități politice cunoscute, ca Nicolae Lupu, Mihai Ralea, Corneliu Zelea Codreanu ș.a. Mișcarea legionară de la Huși a avut ca lider pe profesorul de germană Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, ucis în 1938. În presa hușeană sunt relatate disputele politice între P. N. L. și P. N. Ț., care ajungeau uneori până la acuzații grave ale opoziției aflată la putere. Astfel, găsim articole ce conțin atacuri dure ale țărăniștilor la adresa lui Octavian Goga și a lui Alexandru Vaida-Voievod („gogo-cuziștii”), în vreme ce dr.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pas mic pentru mine, dar un pas enorm pentru umanitate"! Cred că remarca poate fi valabilă și pentru "Pa-sul" lui Cristofor Columb pe pământul Cu-bei, care practic avea să deschidă o nouă eră în istoria omenirii. Ce avea să relateze Amiralul suveranilor săi în "Jurnalul" primei călătorii: "această insulă este cea mai frumoasă dintre toate cele văzute de ochi omenești"; "locuințele erau mai frumoase decât cele văzute până atunci..., făcute în formă de colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În "Lumea Nouî" informații despre uragane și furtuni tropicale au apărut chiar la vremea primelor calatorii. Într-o scrisoare din cea de a patra sa călătorie, datată Jamaica 7 iulie 1503, adresată de Cristofor Columb regelui și reginei Spaniei, acesta relatează: "Uraganul fu groaznic și în acea noapte se împrăștiară toate corabiile. Oamenii ajunseră la limită, pierzându-și orice nădejde de salvare și își așteptau sfârșitul... În toate aceste zile n-am intrat niciodată în golfuri și nici n-o puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să redacteze un rezumat după copia pierdută a "Jurnalului" lui Columb, că indienii din Caraibe foloseau pentru dezastruoasa furtună termenul de "Juracan" sau "Jurakan", aceasta fiind numele unui spirit al răului în credința lor. Cam din aceeași perioadă ni se relatează un alt uragan înregistrat în Cuba. Este narat de Nuñez Cabeza de Vaca, în primul capitol al lucrării sale "Naufragios". Cabeza de Vaca era trezorierul flotei amiralului Panfilo de Navarez, plecată la 17 iunie 1527 din San Lucar de Barrameda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
așa și-au salvat viețile! Printre cei coborâți la Santiago de Cuba se afla și Juan Lopez, unul din fochiștii vasului, rămas la țărm după o ceartă cu căpitanul Ramon Martin Cordero. Ziarul "El Imparcial" din 20 septembrie avea să relateze despre sfârșitul tragic al navei "Valbanera" în apele cubaneze. Se spune că atunci când "Valbanera" a ajuns la Santiago de Cuba, uraganul cel mai puternic al anului 1919, cu rafale de 120 km/oră, se declanșase în Puerto Rico. În dimineața de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
e născut în aceeași localitate, Rosario, ca și Che. Am discutat în liniște despre relațiile bilaterale, despre Mercosur, Uniunea Eu-ropeană și raporturile cu "marele licurici", despre Borges și Julius Popper și bineînțeles despre Che. Îi cunoștea familia și mi-a relatat multe lucruri interesante despre impactul lui Che în Argentina zilelor noastre, copii săi, elevi și studenți, purtând cu mândrie tricouri cu Che și manifestând la vizita lui Bush la Buenos Aires! În cei sase ani și jumătate petrecuți în Uruguay, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
luptă pe terenul de la Finca, lui Pedro Buscaron îi acorda dreptul de a-și paște calul la fermă... Fiecare primea și o sumă de bani Yachtul Pinar, care valora pe atunci 500000 dolari, îl lăsa lui Gregorine. Gregorine avea să relateze în legătură cu aceasta ani mai târziu, că i-ar fi spus lui Papa la o discuție despre "destinul" lui Pilar:" Am o idee să vedem cine moare primul. Dacă vei fi dumneata, eu o să am grijă de barcă. Mă gândesc s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lui Hemingway, am petrecut la Havana Crăciunul primul meu Crăciun fără pom, globuri, lumânărele, dar cu languste, creveți, broască țestoasă și pește spadă... Am discutat cu cei de la Ambasadă "politicale" și am râs când colegul șef de misiune mi-a relatat cum a decurs recepția de sfârșit de an cu Corpul Diplomatic, la invitația lui Fidel Castro, care a promis că va rosti doar "un scurt salut", salut ce a durat două ore și jumătate! În magazine, pe străzi, lume sărăcăcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În nici o altă direcție. Marfa cîștigă prin neprezentare. Am Încercat-o din curiozitate. M-am lăsat dus de val, luînd doze atunci cînd puteam să fac rost. Am sfîrșit căzut În laț. Cei mai mulți dependenți cu care am stat de vorbă relatează experiențe similare. Nu-și amintesc vreun motiv anume pentru care s-au apucat să ia droguri. S-au lăsat pur și simplu duși de val pînă cînd au căzut În laț. Dacă n-ai fost niciodată dependent, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
urmă Algiu ne aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o preciziune. În Berliner Tageblatt de la 27 mai, un comunicat în care se relatează înmânarea unui protest colectiv al reprezentanților Antantei: Franța, Anglia, Italia, America, către guvernul român, declarând ca nulă și neavenită pacea Puterilor Centrale cu România, ca potrivnică principiilor pentru care se duce războiul. Acest document a fost pus de guvernul român
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine mai exactă despre aceste imobile, în special datorită unui plan elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț". Din aceeași sursă aflăm că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor este după putință bună". Situația Ospiciului fusese bună începând de prin 1870, după cum reiese din reviziile anterioare ale lui Fătu, singura pe care am relatat-o mai pe larg. Ea era, după cum vedem, satisfăcătoare și în 1876, data acestei revizii. Fătu menționa de altfel, cu câteva zile mai înainte, o situație satisfăcătoare și la Spitalul Tg. Neamț. Ambele instituții, totalizând 60 de paturi, reprezentau deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
românești. Documentele de arhivă privind Fondul Mănăstiresc fiind distruse în mare parte în timpul bombardamentelor din 1944, neexistând documente despre acest ospiciu, singura sursă pe care am putut-o utiliza a fost un dosar care figurează la Arhivele Statului Iași, care relatează despre o revizie generală a ospiciului care a avut loc în luna ianuarie 1869. Cu totul sumar, în Fondul Arhivistic al Epitropiei se mai prevede că în 1866 "Ospiciul de Alienate de la Mănăstirea Adam" a trecut în Fondul Epitropiei. Dosarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tratament, în cazul unui delirium tremens, ar fi omorât un pacient, fie el chiar atletic precum era poetul. La Neamț, Eminescu a fost tratat sub îngrijirea dr. Neculai Ursulescu, care venea de la oraș cam de două ori pe săptămână. După cum relatează Leon Onicescu, administratorul așezământului, care s-a împrietenit cu Eminescu după vindecarea acestuia, Eminescu s-a făcut bine, deodată, în ianuarie 1887, când "se însenină ca prin farmec". Ulterior, însă spitalizat fiind, dar neclaustrat, Eminescu scrie "Vezi rândunelele se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
final al vieții sale? A fost el un dement? Documentele care să ateste cu certitudine starea capacității sale intelectuale în acest timp nu există. Deși în "agonia morală", expresia foarte semnificativă aplicată de G. Călinescu acestui final, nici un document nu relatează nimic important. Cu excepția relațiilor vagi ale unor prieteni și a Veronicăi Micle, care nici ea nu îl vizitase pe bolnav până la 16 aprilie 1889 (deci cu două luni înaintea morții), după cum reiese dintr-o scrisoare a sa: "...nu știu unde se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
forță a avut efect, căci ancheta cu pricina a apărut a doua zi în revistă. Satisfacție totuși efemeră, pentru că filmul lui Pintilie a fost interzis peste puțină vreme. Episodul cu Zaharia Stancu, de care am amintit, nu trebuie contrapus celui relatat în carte de Crohmălniceanu. Se pare că Stancu a folosit și în alte împrejurări decât acestea două amenințarea teatrală cu emigrarea, verificând astfel eficiența procedeului repetiției și în alte planuri decât cel literar. Privitor la întâlnirea scriitorilor cu Ceaușescu, povestită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]