8,989 matches
-
i al Ortodoxiei, duc�nd o lupt? neobosit? �mpotriva a ceea ce considerau ei c? este r? u. F? ceau �ntotdeauna aprecieri corecte privind situa? ia Rom�niei. Numai ? elurile �n vederea atingerii c? rora se presupunea c? aceste metode realiste vor sluji drept instrumente erau absurde. Deta? amentele teroriste ale legionarilor aveau aceast? viziune a r? ului, dar dup? comiterea unor acte violente, se predau de obicei că s? isp?? easc? �nc? lc? rile s? v�r? ițe �n numele unui ? el superior. De? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
1927, Mussolini a �nceput s? sprijine revizionismul maghiar. Influen? at de ego-ul s? u, Iorga credea c? diplomă? ia să personal? că latin �n sprijinul lui Mussolini ar putea contracara influen? a maghiar? la Romă. Ceea ce �nsemna c? putea �sluji interesele Rom�niei�. Iorga consideră acest lucru drept �misiunea� să ? i (că ? i mul? i al? i europeni contemporani cu el) speră c? Mussolini �l va contrabalansa pe Hitler. P? rerile lui intime despre Mussolini sau despre politica italian? nu erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i abordarea de c? tre el a istoriei nu trebuie s? fie considerate drept metod? ? tiin? ific? �n adev? ratul sens al cuv�ntului�, �ntruc�ț, dup? p? rerea lui Dom�novszky, nici un instinct istoric ? i nici o intui? ie istoric? nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documenta? ie. Totu? i, instinctul sau intui? ia s�nt considerate de c? tre unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru ? tiin? a istoriei (? i nu numai pentru erudi? ia istoric
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de la Vene? ia. Pe moment, Iorga nu s? a g�ndit cu seriozitate la aceast? propunere. �?ara mea ar putea s? aib? �nc? nevoie de mine! �, spunea el. �C�nd va sosi momentul acesta, vreau s? fiu aproape că s?? mi slujesc ? ara! � Ne putem da seama de c�ț de dezinteresat �? i iubea el patria, pentru care era gata s? fac? orice sacrificiu. S?a spus c? nu po? i dec�ț s? fii crucificat pentru credin? a ta. Autorul c? r? îi de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
comunității din care face parte (inclusiv cele de factură caritabilă). Referitor la cel de-al doilea termen, acesta este impregnat cu nuanțe egocentrice, întrucât persoana în cauză își focalizează atenția îndeosebi asupra ei însăși, poate și fiindcă, în etapele anterioare, slujindu-i pe cei dragi, s-a neglijat pe sine. Derulând firul analizei, vom menționa că Levinson și colaboratorii săi (1978) plasează criza respectivă în intervalul de vârstă 35-45 de ani. În esență, ea este comparabilă cu cea care survine în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a acestui proces de dezvoltare de către cei implicați direct în derularea sa este unanim recunoscut. În schimb, motivarea resurselor umane pentru a planifica și derula procesul de dezvoltare depinde, în mare măsură, de cultura organizațională a instituției pe care o „slujesc”, de percepția staffului managerial vizavi de dezvoltarea resurselor umane a căror activitate o coordonează și, nu în ultimul rând, este strâns legată și de cel de-al treilea element (suportul organizațional), de resursele materiale și financiare disponibile în momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunității din care face parte (inclusiv cele de factură caritabilă). Referitor la cel de-al doilea termen, acesta este impregnat cu nuanțe egocentrice, întrucât persoana în cauză își focalizează atenția îndeosebi asupra ei însăși, poate și fiindcă, în etapele anterioare, slujindu-i pe cei dragi, s-a neglijat pe sine. Derulând firul analizei, vom menționa că Levinson și colaboratorii săi (1978) plasează criza respectivă în intervalul de vârstă 35-45 de ani. În esență, ea este comparabilă cu cea care survine în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a acestui proces de dezvoltare de către cei implicați direct în derularea sa este unanim recunoscut. În schimb, motivarea resurselor umane pentru a planifica și derula procesul de dezvoltare depinde, în mare măsură, de cultura organizațională a instituției pe care o „slujesc”, de percepția staffului managerial vizavi de dezvoltarea resurselor umane a căror activitate o coordonează și, nu în ultimul rând, este strâns legată și de cel de-al treilea element (suportul organizațional), de resursele materiale și financiare disponibile în momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și întuneric, de-aceea e o binecuvântare când din sală urcă timid și încărcat cu două valize, Sufleorul. Binecuvântare și bucurie, trăite
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu operează din perspectiva orgolioasei sale impuneri, sustrăgându-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are, a avut totdeauna aleasa modestie a spiritelor înalte, care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are, a avut totdeauna aleasa modestie a spiritelor înalte, care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din încăperile negre ale Securității, unde este dus protagonistul. Impresionează realismul acțiunii și acribia cu care sunt reconstituite spațiile de joc. Pe dom' profesor profesor universitar la Drept, Drept Penal l-am văzut până acum vegetând pe pontonul de vacanță, slujit de aghiotantantul său, Sile, care își abordează fiul cu apelativul "boule" (reminiscență din anii în care tatăl său era un profesionist al reeducării), dar, din acest flash-back aflăm că în Securitate era unul dintre șefii de temut. Așa se explică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conjugale, erotice etc. (Mira Iosif) 1977 DA SAU NU Alexandr Ghelman Teatrul Giulești Regia lui Alexa Visarion dovedește că Alexa Visarion este mereu un regizor serios, care stimulează literatura și o înțelege și ca atare respectă pe scriitor și-l slujește. Mofturi și "caprițuri" regizorale nu își fac loc în creația lui, și cu atât mai puțin nu-și puteau face loc aici drama Da sau Nu a lui Alexandrî Ghelman se desfășoară cu o intensitate umană autentică, fiecare portret lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
găselniți autodevoratoare, Alexa Visarion îi opune un teatru al stărilor, al expresivității, al căutării muzicii personajului, fie aceasta o partitură simfonică sau de cânt monodie,însoțind slujba bisericească Apropierea de poezie, teatrul ca stare, teza pe care o susține și slujește Alexa Visarion, încearcă să învingă, prin zborul interpretării sau levitația ei, ce refuză o lege a gravitației interpretării, caracterul efemer al spectacolului, tendința de a-1 lucra ca pe o piatră aruncată în apa care face valuri și cercuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest sens cercetările de vârf realizate deopotrivă sub pavilionul psihologiei prenatale, a psihologiei transpersonale, dar și al unor oameni de știință, care deși au rămas fideli academismului științific, datorită spiritului lor interogativ și nonconformist își asumă curajul faustian de a sluji inovația, indiferent cât este ea de aritmică și surprinzătoare. Un frugal excurs istoric ne determină să menționăm, pe linia restituirilor oneste și responsabile a contribuțiilor de început, că sub sceptrul psihanalizei s-a vehiculat explicit ideea caracterului traumatizant al nașterii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în procesarea informației traumatizante de către bolnav și a suportului afectiv pe care îl poate oferi, alături de familie, prieteni, parteneri de suferință etc. Să nu uităm și că psihologul deține în portofoliul său de intervenție, desigur în funcție de orientarea pe care o slujește, o serie de metode psihoterapeutice adecvate, pentru a facilita procesul de remontare psihică a pacientului și a-i cataliza energia interioară, în vederea ofensivei împotriva unui adversar redutabil, care este propria sa maladie. Pentru a concluziona, în legătură cu metodele la care poate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
activități a fost Paula. Ea a găsit forța interioară nu numai pentru a alina suferința celor cu o condiție similară, dar și să-și pregătească soțul și fiul pentru ca să se poată descurca după decesul ei. Ideea forță pe care o slujește Yalom prin cazul Paulei, și care se găsește ilustrată și prin romanul său memorabil, intitulat Plânsul lui Nietzsche (1995) este că relația terapeutică are un rol formativ pentru ambii parteneri adică, prin învecinare, se realizează o bună învățare biunivocă. Un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru” (Lev. 19,2); „Acum, Israele, ce altă cere de la tine Domnul, Dumnezeul ț]u decât s] te temi de Domnul, Dumnezeul ț]u, s] umbli în toate c]ile Lui, s] iubești și s] slujești Domnului, Dumnezeului ț]u, din toat] inima ta și din tot sufletul ț]u” (Deut. 10,12); „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dac] vei p]zi poruncile Domnului, Dumnezeului ț]u, și vei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sobrietate impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum de fiii marelui basaraben, intrați în marea capelă și veți găsi singuri răspunsul. De-o fi existînd vreunul. 30 decembrie Să nu ne amăgim: pictura românească nu a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în spatele discursului lor politic? Ca să înțelegem stilul ce-i desparte atît de tranșant pe "premiați". Dacă Iliescu ar fi ajuns, printr-un hazard prelungit după 1989, secretar general al partidului, ca predecesorul său, poate nu chiar ca acesta, dar oricum slujindu-se de canonul bolșevic, fie și în nuanța lui gorbaciovistă, n-ar mai fi fost nevoit să joace rol de gigolo democratic, să producă numere de atracție pentru uzul prostimii, ci s-ar fi servit, comod, de arsenalul est-totalitar, punîndu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imensa sală, dezafectată prin desfacerea unei expoziții, un grup sumar de simpatizanți monarhici, oameni care au trăit în Regatul României, lasă o impresie greu de definit. Ba, mi se pare că descopăr și cîțiva ochișori cameleonici de inși care au slujit cu rîvnă pe la Școala de partid și pe la clădirea odioasă din Copou. Toată onoarea pentru ființele, unele din ele îndurînd samavolniciile comunismului, dar o zi ca asta merita o prezență covîrșitoare. Și, mai ales, cea a tinerilor, care trebuie obișnuiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a acestora în a se alinia comandamentelor dictaturii soft (moale) de după '89? Fugi, dom'le! mi-ar răspunde înțepat amicul. Unde vezi, mă rog, linie kremlinească în gesturile acestui libercugetător părinte al țării, menite să-i răsplătească pe cei ce slujesc cultura?! Comandorii și cavalerii de modă nouă... Dincolo de parafrazele noastre glumețe la întîrziatul leninism iliescian, ceva se vede totuși cu ochiul liber. Și numește exact actuala stare de spirit impusă de puterea criptocomunistă instalată după '89. Dacă imediat după lovitura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diferență: se poate spune orice. Cu voce tare. Inimaginabilă atunci, cînd mă cufundam în singurătatea Sulinei. Singurătatea României. 9 noiembrie Diseară, pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă, statutul de gazetar și să se refere la pictorul din gazetar. Cel blestemat a-și împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care fotografie? Supraevaluîndu-și orgoliile, soluțiile foto la zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]