64,222 matches
-
a impus în timpul unui sejur la Lawrence Berkeley Laboratory, în 1976, pentru că nu înțelegeam de unde venea rezistența la unificarea teoriei relativității cu mecanica cuantică. Acesta a fost punctul de plecare al reflecției mele. Lucram pe atunci cu Geoffrey Chew, fondatorul teoriei bootstrap-ului. Discuțiile pe care le-am avut cu el și cu alți colegi de la Berkeley m-au stimulat foarte mult în formularea acestei idei. La Berkeley am început redactarea unei cărți privitoare la prelungirile epistemologice și filosofice ale fizicii cuantice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
niveluri de realitate diferite 6. Puțin mai tîrziu, am luat cunoștință de lucrările lui Laurent Nottale 7, fizician teoretician la Școală Normală Superioară din Paris, care își punea aceeași întrebare ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Nottale 7, fizician teoretician la Școală Normală Superioară din Paris, care își punea aceeași întrebare ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care își punea aceeași întrebare ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el ideea de niveluri, de o manieră implicită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el ideea de niveluri, de o manieră implicită și foarte subtilă, anume prin fractali. Ideea că spațiul-timp trebuie el însuși supus relativizării de scară este cu totul în acord cu punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și inepuizabilă sursă de necunoscut, care justifică existența însăși a științei. Realitatea nu este doar o construcție socială, consensul unei colectivități, un acord intersubiectiv. Ea are și o dimensiune trans-subiectivă, în măsura în care un simplu fapt experimental poate ruina cea mai frumoasă teorie științifică. Înțelegem prin nivel de realitate un ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale: de exemplu, entitățile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
său. Tocmai aici se află meritul istoric al lui Lupasco: a știut să recunoască faptul că infinita multiplicitate a realului poate fi restructurată, derivată plecînd de la doar trei termeni logici, concretizînd astfel speranța formulată anterior de Peirce. Care este natura teoriei ce poate descrie trecerea de la un nivel de realitate la un altul? Există vreo coerență, chiar o unitate de ansamblu a nivelurilor de realitate? Care este rolul subiectului observator în existența unei eventuale unități a tuturor nivelurilor de realitate? Există
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unificarea contradictoriilor A și non-A, dar această unifi-care se operează la un nivel diferit de cel la care sunt situați A și non-A. Axioma non-contra-dicției este respectată în acest proces. Aceasta înseamnă, oare, că vom obține astfel o teorie completă, care va putea explica toate rezultatele cunoscute și pe cele viitoare ? Logica terțului inclus este capabilă să descrie coerența dintre nivelurile de realitate prin procesul iterativ ce comportă următoarele etape: 1. Un cuplu de contradictorii (A, non-A) situat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pînă la epuizarea tuturor nivelurilor de realitate, cunoscute sau imaginabile. Cu alte cuvinte, acțiunea logicii terțului inclus pe diferitele niveluri de realitate induce o structură deschisă, gödeliană a ansamblului nivelurilor de realitate 9. Această structură are o influență considerabilă asupra teoriei cunoașterii, căci ea implică imposibilitatea unei teorii complete, închisă asupra ei însăși. Într-adevăr, starea T realizează, în acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoscute sau imaginabile. Cu alte cuvinte, acțiunea logicii terțului inclus pe diferitele niveluri de realitate induce o structură deschisă, gödeliană a ansamblului nivelurilor de realitate 9. Această structură are o influență considerabilă asupra teoriei cunoașterii, căci ea implică imposibilitatea unei teorii complete, închisă asupra ei însăși. Într-adevăr, starea T realizează, în acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției iese tot mai întărită din acest proces. În acest sens, putem vorbi de o evoluție a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției iese tot mai întărită din acest proces. În acest sens, putem vorbi de o evoluție a cunoașterii, fără a putea ajunge vreodată la o non-contradicție absolută, implicînd toate nivelurile de realitate: cunoașterea este mereu deschisă. Considerațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
urmare, nu avem nevoie de un "cuart inclus", de o "cvintă inclusă" etc. În acest sens, terțul inclus este infinit terț sau, cum îl numește Christian Duchemin, terțul-fără-nume11. Acest rezultat trebuie apropiat de celebra teoremă a lui Peirce, demonstrată cu ajutorul teoriei grafilor: "...orice poliadă superioară unei triade poate fi analizată în termeni de triade, dar o triadă nu poate fi, în general, analizată în termeni de diade"12. Nu este vorba de o simplă analogie. Schema noastră poate fi desfășurată biunivoc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ne spune că un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii. Această ultimă aserțiune este adesea uitată în lucrările de popularizare a acestei teoreme. Teorema lui Gödel are o importanță considerabilă pentru orice teorie modernă a cunoașterii. Mai întîi, ea nu privește doar domeniul aritmeticii, ci și orice matematică ce include aritmetica. Or, matematica, instrument de bază al fizicii teoretice, conține, evident, aritmetica. Ceea ce înseamnă că orice căutare a unei teorii fizice complete este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
considerabilă pentru orice teorie modernă a cunoașterii. Mai întîi, ea nu privește doar domeniul aritmeticii, ci și orice matematică ce include aritmetica. Or, matematica, instrument de bază al fizicii teoretice, conține, evident, aritmetica. Ceea ce înseamnă că orice căutare a unei teorii fizice complete este iluzorie. Dacă această afirmație este adevărată pentru domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de bază al fizicii teoretice, conține, evident, aritmetica. Ceea ce înseamnă că orice căutare a unei teorii fizice complete este iluzorie. Dacă această afirmație este adevărată pentru domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei axiomatici care să conducă la o teorie completă (fără rezultate indecidabile sau contradictorii) marchează în același timp apogeul și punctul de amorsare a declinului gîndirii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
afirmație este adevărată pentru domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei axiomatici care să conducă la o teorie completă (fără rezultate indecidabile sau contradictorii) marchează în același timp apogeul și punctul de amorsare a declinului gîndirii clasice. Visul axiomatic s-a prăbușit prin verdictul sfintei sfintelor gîndirii clasice rigoarea matematică. Teorema pe care Gödel a demonstrat-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un cerc restrîns de specialiști. Aceasta explică probabil ciudata tăcere a lui Lupasco asupra acestei teoreme și a semnificației sale epistemologice, atît de lupasciene. Structura gödeliană a ansamblului nivelurilor de realitate, asociată cu logica terțului inclus, implică imposibilitatea construirii unei teorii complete pentru a descrie trecerea de la un nivel la altul și, a fortiori, pentru a descrie ansamblul nivelurilor de realitate. Unitatea care leagă toate nivelurile de realitate, dacă există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. În Noi, particula și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Unitatea care leagă toate nivelurile de realitate, dacă există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. În Noi, particula și lumea, a cărei primă ediție a apărut în 1985, am ajuns la concluzia, fondată pe teorema lui Gödel, că, în măsura în care teoria unificată a interacțiunilor fizice va fi axiomatică și în întregime formalizată, ea va fi necesarmente incompletă. Prin urmare, ambițiosul proiect al unei Teorii totale (Theory of Everything), vis de unificare împărtășit de marea majoritate a comunității fizicienilor teoreticieni, nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
primă ediție a apărut în 1985, am ajuns la concluzia, fondată pe teorema lui Gödel, că, în măsura în care teoria unificată a interacțiunilor fizice va fi axiomatică și în întregime formalizată, ea va fi necesarmente incompletă. Prin urmare, ambițiosul proiect al unei Teorii totale (Theory of Everything), vis de unificare împărtășit de marea majoritate a comunității fizicienilor teoreticieni, nu ar putea reuși vreodată. Am fost fericit să constat că Stephen Hawking, în 2002, în conferința sa "Gödel și sfîrșitul fizicii", prezentată cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]