8,991 matches
-
curățat și reînnoit sufletește simte că are datoria sfântă de a vesti lauda Domnului. Spre această înnoire a vieții avem noi chemarea să ne străduim, toți cei ce purtăm numele de creștin, căci pentru noi s-au făcut prooricirile Vechiului Testament. Noi suntem înnoiți prin Duhul lui Hristos, dar la înnoirea Botezului trebuie să avem și să arătăm în viața cea de toate zilele credință în Dumnezeu și faptele cele bune, căci numai așa vom umbla în căile Domnului. Este tocmai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu nu ascultă doar armonia cuvintelor, ci și pe cea a faptelor bune. înșiși psalmii ne cer să lăudăm pe Domnul fără încetare, iar prin lucrarea faptelor bune aducem laudă lui Dumnezeu. în psalmi, este o sinteză a teologiei Vechiului Testament. Virtuțile creștinești sunt prezentate ca o coroană, care trebuie să împodobească pe fiecare bun creștin, ca fiind: „un bun foarte înalt, ce trebuie să fie în oameni și între oameni.” în toate zilele vieții noastre, noi, oamenii, suntem întâmpinați de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ap. Pavel: „Și să izbăvească pe acela pe care frica morții îl ținea supus robiei în toată viața”. Până la Hristos, moartea inspira groază tuturor, deoarece nu venise izbăvirea din moarte, deși fusese făgăduită prin profeți. De aceea, toți drepții Vechiului Testament au fost ținuți în robia morții și numai după ce Hristos s-a pogorât la iad cu sufletul, îndată după moartea Sa, cei drepți, care au adormit întru nădejdea venirii lui Mesia, au fost sloboziți de El din încuietorile cele veșnice
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Evanghelie, care constituie izvorul și temelia credinței și vieții veșnice. Se cuvine ca și noi, cei care îl mărturisim pe Hristos, să rostim ultima rugăciune de pe cruce, cu care își încheie viața pământească, aceasta fiind cel mai prețios și sfânt testament, lăsat spre a fi păstrat și împlinit cu sfințenie. E mai presus de orice îndoială că pentru creștini orice cuvânt rostit de Mântuitorul e un dar sfânt de mare preț, că întreaga Sa Evanghelie este sfântă, că tot ceea ce El
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cele ce sunt de folos pentru noi; măcar că am greșit ca niște oameni, spre Tine cu credință venim și cerem ajutorul Tău. Amin. După ce rostim cu multă evlavie această rugăciune să medităm la cuvintele lui Ștefan cel Mare din testamentul lăsat nouă moldovenilor și să ne rugăm la Dumnezeu să împlinească dorințele voievodului cel mare și sfânt: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut-o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai sus, două doctorate (unul în drept, altul în științe politice și administrative). A colaborat la jurnalele "Unirea" și "Apărarea Națională", fiind fondator al ziarului "Naționalistul" din Iași. Grigore Bejan a fost deopotrivă un mare proprietar și filantrop, lăsând prin testament universității ieșene o suprafață de teren de 950 de m2 și 40 de hectare în zona Râpei Galbene spre Păcurari, respectiv dealul Galatei spre comună Miroslava. În Râpă Galbenă a construit un hotel ce i-a purtat numele (construcție încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
acordată seriilor, deci stabilirii și tratării unor date omogene, repetate și comparabile în intervale de timp regulate, decurg două consecințe. Prima este privilegiul acordat surselor masive, reprezentative în sens larg și disponibile pe perioade lungi: de exemplu, inventarele după deces, testamentele, cataloagele de bibliotecă, arhivele judiciare etc. Cea de-a doua constă în încercarea de a articulă - după modelul braudelian al temporalităților diferite (durată lungă, conjunctură, eveniment) - durată lungă a mentalităților, care rezistă cel mai adesea la schimbări, cu durata scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imaginea geniului a cărui misiune e de a arăta puterea distrugătoare a nimicului care înconjoară și învăluie tot. (ital.) 72 Giacomo Leopardi (1798-1837), unul dintre cei mai mari poeți italieni. La ginestra sau Floarea deșertului, poem publicat postum, e considerat testamentul spiritual al scriitorului. 73 Așa cum grozama e născută pe lava împietrită. (ital.) 74 Cine știe (ital.) 75 Ziua bună începe de dimineață. (ital.) ------------------------------------------------------------------------- RODICA DINULESCU Portocale roșii de Sicilia 2 1
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul haiducului Stoica; acesta, rănit în luptă cu potera, agonizează timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică, iar personajul - relief epic, dar Stoica nu este în fond decât o mască a eului liric, care, de altfel, se exprimă și direct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă despre iele, „albele zâne / de la fântâne” (Albele și mușatele), pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
25, 14-30, cea a talanților. Din Marcu 9, 42-43 este extrasă fraza: "mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decît să ai două mîini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge..." Din restul Noului Testament, cel mai des invocate sînt: Evr. 10, 31: Înfricoșător lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului Celui viu"; 2 Tes. 1, 9, "cei [care nu cunosc pe Dumnezeu sau nu ascultă de Evanghelie] vor avea ca pedeapsa o pierzare veșnică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
contemplativă (mitra) dar și partea activă (coroana). În Cîntul XXIX sînt enumerate marile schimburi: Candelabrul - cele șapte taine ale Bisericii creștine, sau cele șapte daruri de la Sf. Duh; Douăzeci și patru de bătrîni, cu trimitere la cele douăzecișipatru de cărți ale vechiului Testament, și am îndrăzni să adăugăm, posibil să simbolizeze și cele douăzecișipatru de vămi ale văzduhului; Patru animale - Cele patru Evanghelii din Noul Testament; Car de triumf - Biserica triumfătoare; Două roate: Vechiul și Noul testament; Trei doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la cele douăzecișipatru de cărți ale vechiului Testament, și am îndrăzni să adăugăm, posibil să simbolizeze și cele douăzecișipatru de vămi ale văzduhului; Patru animale - Cele patru Evanghelii din Noul Testament; Car de triumf - Biserica triumfătoare; Două roate: Vechiul și Noul testament; Trei doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea, nădejdea și credința; Patru, cele patru virtuți cardinale: judecata sau înțelepciunea, forța sau curajul, justiția sau echitatea și temperanța sau compătimirea. În Cîntul XXXI Beatrice îl dojenește pe Dante și-i cere să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cîteva rude, între care și cumnatul Vasile Grecu. Torouțiu "nu a făcut decît să plîngă și să-i convingă de inutilitatea supraviețuirii sale după înmormîntarea soției. Iar după amiază s-a retras în odaia lui de culcare și a scris testamentele pe care le-a încredințat lui Lucian Demetrescu - poet și locotenent farmacist". După miezul nopții Torouțiu "s-a retras în camera sa și s-a culcat îmbrăcat, scoțîndu-și numai haina". În zori, pe la opt și jumătate, a fost găsit mort
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
refuză dreptul la hedonism între anumite limite. La acestea poetul afirmă un spațiu preferențial unui profund sentiment al datoriei. Cine, trecut prin școală, nu-și amintește catrenul: "Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire". Testament urmat, în mare parte, de mai toți poeții de limbă română. Pentru Ienăchiță, spune Eugen Simion, "o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime, în forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o Încăpățânare și o lipsă de umor pe care o au doar ființele de hârtie, eroii de ficțiune. Nemilos, de o Înaltă exigență față de angajamentele de onoare luate, el nu face nici un fel de compromis cu himera care-l urmărește. Testamentul său, scris la 15 septembrie 1939, e un document al radicalismului de o virulență rareori Întâlnită În cultura franceză. Catolic și antisemit, el regretă doar că nu a servit mai bine partidul Action Française și ideile lui Maurras, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante, pentru că bătălia autorului de jurnale se dă și cu timpul: un timp al trăirii aproape confundat cu cel al scrierii. Testament fără destinatar În contrabalans, Încorsetat Între obligațiile scrierii zilnice, autorul dispune de un spațiu de manevră nelimitat. Libertatea nu e deplină decât din acest punct de vedere: stilistică, de formă, de conținut. Însuși ritmul scrierii rămâne la alegerea autorului. Ideală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
O structură deschisă, cu un Început clar, Însă fără sfârșit previzibil. Un gen funerar, ale cărui ultime cuvinte sunt primele fraze ale epigrafului. După el nu mai urmează - n-ar mai trebui să urmeze - decât moartea. El e, totodată, un testament fără destinatar, fără conținut, fără scop imediat. Deschis aparent spre exterior, el se Închide În sine, prizonier al voinței fanatice de mărturisire, de consumare a vieții prin scris, de regândire, de refacere și reelaborare. O altă variantă a celor o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jur, căci permanent trebuie să tindem către performanță și eficiență în autodeterminarea și educarea noastră. Profesor psiholog, Veronica Bâlbâe Omagiu limbii române, element esențial al culturii Motto: Fraților mei Văcășreti Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și-a patriei cinstire („Testamentul văcăreștean”) Într-o definire enciclopedică, „limba” este considerată mijloc principal de comunicare între membrii unei colectivități umane, istoricește constituită din mai multe sisteme: lexical, semantic, fonetic, gramatical. Prin ea se consemnează diferit experiența umană a unei comunități. Din punct de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
limba română, creația poporului de-a lungul existenței sale istorice. Ea este „foc ce arde”, „numai cântec”, „graiul pâinii”, „doina darurilor noastre”, „o comoară în adâncuri înfundată”, „un șirag de piatră rară pe moșie revărsată”. Îndemnul autorului ca și în testamentul văcăreștean, este acela de a păstra și îmbogăți limba noastră națională. „Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu”. Toate popoarele și-au ales dintre gloriile panteonului lor național pe acela care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
bine legea și mersul înainte, suntem după nevoie și lacrimă și dinte. Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt. De-aceea poate-n libertate să lucească, deasupra noastră, universala boltă albastră.” Voi încheia elogiul limbii române reproducând crezul și testamentul lui Nichita Stănescu: <reflist> Bibliografie 1. Bălăceanu, C., Nicolau - „Personalitatea umană, o interpretare cibernetică”, Cap. XII Limbajul, Ed. Junimea, Iași, 1972. 2. Golu, M., Dicu, A. - „Introducere în psihologie”, Ed. Științifică, București, 1972. 3. Gorgos, Constantin - „Dicționar enciclopedic de psihiatrie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Carte de cetire cu științe din gramatica moldovenească, Chișinău, 1910; Istoria Novo Neamețkogo sveatovozneseskogo monastâria [Istoria mănăstirii Noul Neamț cu hramul Sfintei Înălțări], Chișinău, 1911; Despre post. Taina nunței sau a cununiei, Chișinău, 1923; Istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament, ed. 4, Chișinău, 1925; Procesul și apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic, București, 1937. Repere bibliografice: Gh. Cunescu, Mitropolitul Gurie al Basarabiei - iubitor al cărții românești, „Telegraful român”, 1992, 45-48; Păcurariu, Dicț. teolog., 193-194; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 236. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
1993; Cartea lui Iov, București, 1996; Pentateuhul sau Cele cinci cărți ale lui Moise, București, 1997; Cântarea Cântărilor, București, 1998; Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului David, Cluj-Napoca, 1998; Cartea profetului Ieremia, București, 1999; Cartea profetului Iezechiel, București, 2000; Poezia Vechiului Testament, București, 2000; Biblia sau Sfânta Scriptură, București, 2001. Repere bibliografice: Negoițescu, Însemnări, 215-217; N. Carandino, Autori, piese și spectacole, București, 1973, 73-77; I. Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București, 1976, 292; V. Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]