9,252 matches
-
în volum în traducerea lui Goga s-a produs în 1934, primită ca "„o strălucită creație poetică având aceeași valoare ca și originalul“". A doua ediție românească (1940) a apărut revăzută de autor. Tudor Vianu scria că "Memento mori" și "Tragedia omului" sunt "„poeme ale omenirii văzute prin speranțele, înfrângerile și luptele popoarelor“". G. Călinescu a observat că traducerea lui Goga e făcută într-o românească ce se apropie de perfecțiunea și frumusețea limbii lui Eminescu: "„E limba de și chiar
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
regale și la diverse evenimente din perioada socialistă. Selecția materialelor și comentariul însoțitor au dat însă măsura istoriei adevărate. Deși filmul este conceput ca o istorie a căilor ferate române, și deși a fost proiectat la evenimentul de comemorare a tragediei din 1933, greva și masacrul nu apar nici măcar menționate! În schimb, culmea ironiei, peste o treime de film prezintă imagini de la inaugurarea muzeului, cu regele Carol al II-lea și prim-ministrul Armand Călinescu - care este chiar principalul responsabil pentru
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
distanță dintre actori și spectatori se anulează:</spân></spân></spân></p> „[...] masele preluară regia. Ei, cei ce umpleau sală, participaseră în majoritatea lor foarte activ la evenimentele epocii, iar ceea ce li se prezenta era într-adevăr soarta lor, propria lor tragedie. Teatrul a devenit pentru ei realitatea însăși și foarte curând n-au mai existat două elemente deosebite: scenă și sala, ci o singură mare sala de miting, un singur mare câmp de luptă, o singură mare demostrație.” (Pișcător 1966, 77
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
apărea micromonografia "Ion Creangă" (1971), volumul de versuri "Ritm imanent" (1971), "Studii de literatură universală" (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediție critică a Operei lui Calistrat Hogaș, 2 vol. (1944, 1947) și o ediție anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinț al Danemarcei" (1965). Criticul nostru și-a definit concepția și opiniile estetice de-a lungul celor cinci volume de "Pagini de critica literară" și, în special, în acela din 1938. El se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație. A debutat cu poemul "Strofă ultimă" în revista lui Tudor Arghezi "Bilete de papagal" în
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul lui Immanuel Kant, la tomurile voluminoase ale epocii Victoriene, cum ar fi "Nașterea tragediei" a lui Friedrich Nietzsche. Mai important decât rolul postmodernismului în limbaj este accentul pus asupra sensurilor implicite ale cuvintelor și formelor, structurile care exprimă puterea sunt parte ale felului în care cuvintele sunt folosite, de la utilizarea cuvântului „om” cu literă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Ilarie Chendi, într-un fragment din „Sămănătorul”, II, 34, din 24 august 1903, într-o notă explicativă, afirma: Reproducem acest interesant fragment din tragedia în patru acte "Frații," de d. Șt. Petică. Autorul a prezentat-o direcțiunei Teatrului Național și nu ne îndoim că va întâmpina cu toată bunăvoința pe care o merită”. POEZII APĂRUTE ÎN PERIODICE: "Cântec", semnată Erics, în „Lumea Nouă, Literară
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în 3 acte intitulată „Păcatul strămoșesc” care urma să fie, după cum anunța „Lumea Nouă” din 18 Fevruarie 1895, prezentată în curând Direcției Teatrului Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Direcției Teatrului Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903. POEME ÎN PROZĂ: "Două vieți," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 109, 28 martie 1900. "Noapte primăvăratecă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, I, nr. 5, 15 mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov: "Cântec". Adam Mickiewicz: "La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara". Traducerile din acești autori se regăsesc în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
sunt comentarii lirice cu mijloacele de exprimare ale epocii. Zguduitoarea arie „Îndură-te Doamne”, prin patosul interiorizat și profund, redă căința amară a lui Petru, după ce s-a lepădat, ca un mare laș, de Christos. Corurile și coralele, similar corurilor tragediei antice, participă și subliniază acțiunea. Pagini solemne, coralele invită la reculegere și meditație, în schimb, corurile sunt elementul dinamic, subliniind fervoarea pasiunii și compasiunea eroilor. Cu ajutorul recitativului evanghelistului sunt narate faptele din momentul în care Christos le spune ucenicilor săi
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și cauzei anti-legionare: "Semnul lui Cain", "Ignoranța stăpâna lumii", "Drumeț în calea lupilor" etc. Iorga se temea de izbucnirea Al Doilea Război Mondial și a fost întristat de urmările Bătăliei Franței, evenimente care au făcut subiectul eseului "Amintiri din locurile tragediilor actuale". A lucrat la o variantă a "Prometheus Bound", o tragedie care reflecta îngrijorările față de România, aliații ei, și viitorul politic nesigur. În anul 1940 regimul lui Carol al II-lea s-a prăbușit. Neașteptata cedare a Basarabiei și Bucovinei
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
calea lupilor" etc. Iorga se temea de izbucnirea Al Doilea Război Mondial și a fost întristat de urmările Bătăliei Franței, evenimente care au făcut subiectul eseului "Amintiri din locurile tragediilor actuale". A lucrat la o variantă a "Prometheus Bound", o tragedie care reflecta îngrijorările față de România, aliații ei, și viitorul politic nesigur. În anul 1940 regimul lui Carol al II-lea s-a prăbușit. Neașteptata cedare a Basarabiei și Bucovinei de nord sovieticilor a șocat societatea românească și l-a revoltat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din Peloponez, în Creta si Macedonia , în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele lui Teocrit. Corurile din tragedia atică conțin de asemenea elemente dorice. Dialectul eolic este întrebuințat de Eolienii din Eolida(în Asia Mică, la nord de Ionia), în Tesalia și în Beoția. În acest dialect și-au scris celebrele lor ode Alceu și poeta Sappho. Aceste
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului, inițiate de orfici, s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
de pildă în autoportretul în care Lovis Corinth se reprezintă ca un Bacchus cherchelit, exponent al vitalității triumfând asupra morții (1908, colecție particulară). Bacchus corespunde în acest rol lui Pan în literatura naturalismului (Knut Hamsun) și Dionis-ului nietzschean din "Nașterea tragediei".
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl, eroii lui Kafka se identifică cu interpretarea dionisiacă a lui Hamlet formulată de Nietzsche în "Nașterea tragediei": ei au pătruns într-o formă de cunoaștere superioară, care îi condamnă însă la inacțiune, pentru că « acțiunea aparține unei existențe în care suntem înfășurați de vălurile iluziei ». Kierkegaard, un filozof pe care Kafka l-a iubit și detestat în egală
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic. Dialogul are o importanță centrală în proza kafkiană, fiind unul din principalele mijloace prin care protagoniștii pot încerca să deslușească situația absurdă căreia i-au căzut victimă. Tragediile lor se datorează, printre altele, și eșecurilor comunicării, deoarece cuvintele sunt o modalitate imperfectă și imprecisă de transmitere a mesajului. În "Colonia penitenciară", dialogul dintre Ofițer și Explorator capătă o altă funcție, cea a unei bătălii între două sisteme diferite
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și Artistul foamei. Poate din acest motiv, eroul romanului "Castelul" se zbate cu atâta îndârjire să dobândească statutul de „Arpentor” ("Landvermesser"): este o luptă a propriei identități. Spre sfârșitul romanului, când cei doi secundanți sunt concediați de K., ei confirmă tragedia omului privat de orice funcție: îmbătrânesc, își pierd veselia, aproape nu mai sunt recunoscuți de vechiul lor șef și distrug, despărțindu-se unul de celălalt, unitatea cuplului comic care i-a consacrat. Fără un temei în lume, omul devine "Condamnatul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]