9,812 matches
-
s-au cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp, În care apa curată tremura sub boturile sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Va, știa aproape sigur că drumul este fără Întoarcere, se bucura și aștepta cu Înfrigurare, deși era stăpânit de o adevărată și insuportabilă frică, iar la amintirea afirmațiilor pline de adevăr ale Mariniței, spuse către frumoasa Zânița, Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică, Închise portița sobei și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care nici măcar poliția nu credea că ar fi comis-o. Dacă nu primeam vreun răspuns de la el, aveam să plec la Londra și să mă mai Întorc doar pentru proces. Asfințea cînd am lipit plicul, iar luminile Estrellei de Mar tremurau peste Întinderea de apă Întunecată. Simțurile mi se ascuțeau cînd priveam la această peninsulă privată, cu teatrele și cursurile sale de scrimă, cu psihiatrul decadent și doctorița cu fața Învinețită, cu profesorul de tenis obsedat de mașina lui de mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el. Convingeți-l că viața Îi e În pericol. În Estrella de Mar există oameni care Își apără intimitatea cu orice preț. — Charles, gîndește-te și tu. Ai pus Îngrozitor de multe Întrebări. (Paula se așeză pe brațul fotoliului și mîna Îi tremură ușor pe umărul meu.) N-ai cu ce să-l ajuți pe Frank și aproape că era să fii și tu omorît. — Nu..., am spus, Încercînd să-mi Îndepărtez puțin gulerul de mușchii vătămați ai gîtului. Ăla a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el ca pe un oarecare hodorog gras cu o nevastă cabotină. Și eu printre ei. Dar n-ai pornit tu incendiul. Nu uita asta. — Nu uit. Dar vocea Îi suna neconvingător. Mergînd cu mașina către Estrella de Mar, cu marea tremurînd dincolo de bariera palmierilor, am trecut pe lîngă biserica anglicană, ai cărei membri tocmai se adunau pentru repetițiile corului. La atelierul de sculptură, un alt tînăr spaniol poza Încordîndu-și pectoralii pentru zeloșii elevi În salopetele lor de artiști. La cinematograful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de onoare, folosindu-se de văl ca să-și usuce obrajii. Avea urme de ac pe brațe, dar părea sănătoasă tun și rîse cînd domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia de mireasă. Imaginea se mută spre stînga și camera tremură În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din balcon și se azvîrliseră pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lupta de tauri din acea seară. Trecînd mai departe, am observat fleșa bisericii anglicane dominînd Plaza Iglesias. Girueta din vîrful ei era orientată către balconul unui apartament de lux dintr-un bloc profilat pe cerul Estrellei de Mar. Rombul argintiu tremura În adierea dimineții, ca o săgeată indicînd o anume fereastră de dormitor pe o ilustrată de vacanță. Mi-am parcat Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am ridicat privirea către Apartamentos Mirador, un complex exclusivist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o pătură scoasă dimineața la soare, dar că asta nu ne ajută prea mult. Numai ce își pusese tălpile pe pământ, după-atâtea ore de zbor, și îl cuprinsese neliniștea. Mai întâi era bagajul care nu i se mai găsea. Stătea tremurând pe aeroportul mai liber ca în alte zile și aștepta. În sfârșit, îl recunoscu. Avusese noroc că fusese vorba de o mică încurcătură, nimic mai mult. Se spărsese ceva? Parcă nu. Avea lucruri puține, ca și cum apăruse pentru un weekend. Nimeni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise douăzeci de ani în deșert. Tremura ușor, strângând pumnii, dar, pentru ca ea să nu știe, o întrebă primul: — Așa-i că ți-e rece? Am putea să mergem cu pipele mai la adăpost... — Mie îmi zici? Crezi că am uitat cum e iarna, când ajungi aici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum o tigroaică în ierburi. Ea nu tremura, nu o pătrundea frigul și nici nu simțise, ca el, că bezna lichidă a nopții aceleia fără lună i se scaldă în oase. De aceea, când îi vorbi iarăși, după o tăcere de-o clipă, Omar se gândi dacă pricepuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trezise de-acum condamnat să rămână de-a pururi un osta, care nu mai avea niciun crez. Un raspi se rugă de un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plecat spre Yazd, îi răspunse o femeie din casă. Se gândi să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și riște pielea și să tremure pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-un fel, comandantul avea dreptate: bătrânul murise de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un poet cu păcate, Homer, iubitule, gâfâi ea și îi spuse mai multe vorbe, dar pe care Omar nu le pricepu, fiindcă rămăsese în beznă. O auzea doar și-ncepu să tremure, își închipui pentru o clipă că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca-ntr-o cupă de mac care tremură, susținându-și semințele, înălță spirala, străvezie ca un os șlefuit. — Ce năzbâtie ai născocit? îi zisese Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele viiturilor ei în inimă. El slăbise, ei îi tremurau mâinile - nu știau dacă e iubire împărtășită, ori frică, ori patimă. El, măcar, se mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea toată, ca un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
persoană, care era noul cap al poliției. Într-o seară, când stătea cu taxiul la intersecția Bulevardului Mirdamad cu Shariati, un bărbat care, după echipament, ținea de gardeh vijeh l-a somat să-i arate actele. Omid s-a executat tremurând și săltându-se ca un gândac pe cioturile lui amputate. — Bagă la cap că șeful cel mare te cheamă mâine! Pricepi, ologule? Să vii mâine la ora zece! Dar nu am făcut nimic, frate, de ce să vin? — Ai făcut, n-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
1960, am purtat minijupă, iar zece ani mai târziu am devenit prima femeie judecător din țara mea“. — Și la ce bun? se întrebă Leclerc, mormăind. Mohsen Irani era comisarul care se ocupa de anchetă. Nu exista acuzat care să nu tremure în fața lui și i se spunea Corbul Alb pentru că era un expert al torturii psihice lente, la care îi supunea pe deținuții politici, „pe spionii și pe târâturile care scuipau pe Islam“. „Nu există suflet de muritor care să nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mereu singură și nu știu ce-i cu ea și nici cum o cheamă, nu vorbea niciodată cu mine. — Mi-e limpede, zise apăsat comisarul. Nu ți-e de ajuns că nu ai picioare, vrei să ai și gura la spate. Omid tremura pe căruțul lui, ca o grămăjoară de gelatină: — Pierdeți timpul cu mine, șefule. N-am nimic altceva de spus, am dus-o doar de câteva ori pe această femeie, ca pe oricare alta. — Uite ce e, eroule, tu, din clipa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și pe care o veți dovedi, eu sunt sigură, pentru soarta Shahlei Jahed. Dacă pentru ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și mâinile puse pe brațele fotoliului în care stătea începuseră să îi tremure. Târfa asta trebuia spânzurată încă de acum șase ani! Nu știați? Sunt aici doi copilași gemeni, care au crescut fără mamă. Știu și înțeleg asta, pentru că și eu am crescut un băiat, dar ce mai știu, Aga Malek, vă spun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar mișcă din cap, pe sub văl și strigă din nou: — Oameni buni! Clipa asta-i mai lungă ca viața mea! Îndurați-vă și stârpiți-mă! Însă nimeni nu aruncă piatra. Câțiva tineri din jur începuseră să bocească și îi văzu tremurând, înainte ca gardianul să îi dea peste gură. O izbise cu cizma, din buză, sângele îi curgea pe pământ și îl auzea ca-ntr-o peșteră. Ea era Shirin, avocata cu o mie de suflete de femeie, trebuiau să le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e unicul lucru care-mi dă un sens. Destinul meu e să nu fiu înțeles decât dacă am mâinile mânjite de sânge... dacă nu cunosc mila și sunt foarte singur... Căci pe buzele celor care îmi vorbesc, observ mereu cum tremură frica și ura. Și atunci crește în mine nevoia de-a lovi. Încerc să-mi umplu singurătatea cu sânge și cadavre. Dar nimeni nu bănuiește cât sunt de nefericit... O singură iubire dezinteresată m-ar scuti, poate, de atâtea crime
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]