10,815 matches
-
adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu mine Îl admirasem de atâtea ori pe ecran. Filmul Hadji Murad (după povestirea lui Tolstoi despre acea căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-a aplecat mormăind Într-o parte ca să pună la loc ceainicul, apoi a adunat cu mâna și a turnat Înapoi terciul negru din frunze de ceai care cursese din el. Astfel a Început viața mea la colegiu, cu o notă de stinghereală, care se va repeta destul de insistent În timpul celor trei ani de frecventare a cursurilor. Domnul Harrison s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
niște mătănii. Sfinția ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului boieresc și să vină degrabă padișahu' să ne scape de așa urgie?!" Ai ținere de minte cam scurtă, cinstite boier Cârpă! Eu n-am... Eu n-am semnat... Am pus deștu... Eu... eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și îi cuprinde mâinile. Ce arzi! Ești bolnav Ștefane! Arzi ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmă, între timp zăpada, din fericire, se murdărise (dacă ar fi rămas imaculată, probabil că n-ar mai fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că mă cheamă? Cu orice risc, vreau s-o visez pe mama! * Ceaiurile mamei, slabe, decolorate, aproape albe, băute îndelung, cu înghițituri rare, din același pahar, din paharul ei, cu o feliuță de lămâie zdrențuită de atâta întrebuințare, peste care turna, o dată și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide ale mamei, de paharul acela al ei, cu un conținut atât de aproximativ. Ce-ar fi să-l găsesc într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1.500 $) pot veni 30 de zile în pelerinaj. La venirea noastră Părintele Arhimandrit Ieronim Cretu mai avea ceva cheltuiala la acest nou așezământ. Avea de cumpărat mobilier și prin biserică de terminat, că era la finisarea ei. Trebuia să toarne jos și să pună gresie și ceva pictură pe pereți. Plus icoane și alte obiecte de cult de care este nevoie pentru slujire. Dorea că la Sfintele Paști 2004 să o poată da în folosință. Dar cum finanțe nu avea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ilie cu sabia în mâna (foto) și la picioarele lui proorocii mincinoși care duceau lumea la idolatrie. Se spune ca pe acest munte Sf. Prooroc Ilie adună popor la rugăciune. Aici a făcut altar din pietre, a pus jertfă, a turnat apă, apoi s-au rugat cu toată tăria și toată credință și Dumnezeu i-a auzit. Și a primit Domnul jertfă lor, s-a aprins foc și a mistuit tot. Că au avut credință puternică. Să dea Domnul să avem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Lot nu i-a dat și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adapă și fiind foarte amărât din aceasta pricina, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apă pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una nu se asemănă cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
peste 50 de limbi. În românește este scris în interiorul bisericii, într-un loc având dimensiunile de aproximativ 1,50 m x 1,20 m pe un fel de plăcute de faianța. Pe acele plăcute e scris, literele de tipar sunt turnate parcă în faianța. Rugăciunea Tatăl Nostru în românește este scrisă așadar în biserică, pe acele plăcute, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserică are și un culoar lung, pe lațurile căruia este scrisă rugăciunea în alte limbi. Dar n-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dat-o prin Cuvânt Și-a trimis, apoi, pe Fiul Drept Zălog și Legământ. Dragostea din Cer coboară Și e viața pe pamant Cine-o are-i lucru mare Poate-ajunge chiar un sfânt. Dacă-ajută pe oricare Frânt, nenorocit în drum Turnând dragoste și milă Peste rănile ce-l dor Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător. Lui Iisus, smerit, se roaga Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele-amândouă Și în turmă îl primește
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
citit această monografie, dar din ea îmi mai amintesc puține lucruri. Satul Domnița a existat din vechime, dar nu știu să fi fost consemnat în documente. Satul are ulițele înguste, întortochiate, ceea ce dovedește vechimea lui. Casele erau confecționate din lut turnat în forme de lemn direct în pereți. Ușile caselor, ca și ferestrele, erau mici. Casele erau acoperite cu stuf, cu strujeni sau chiar cu paie de grâu sau de secară. Locuitorii erau muncitori pe moșiile boierești rămase după ce domnitorul Alexandru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
așa de bune pentru dezvoltare, iar băiatul ei era așa de chinuit și de umilit. După terminarea războiului, vărul Ghoerghe și-a adus aminte de ce învățase la turnătorie, a adunat metale de la motoarele avioanele căzute, le-a topit și a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe care-l găsea la motoarele avioanelor căzute. În zăpăceala care era în țară după 23 august 1944, moș Ion, tata lui Gheorghe, a făcut bani pe obiectele turnate de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe care-l găsea la motoarele avioanelor căzute. În zăpăceala care era în țară după 23 august 1944, moș Ion, tata lui Gheorghe, a făcut bani pe obiectele turnate de fiul său Gheorghe. După satisfacerea stagiului militar, vărul Gheorghe a lucrat ca operator de cinema, la Casa Armatei, și s-a stabilit în București. Al treilea copil al mamei Ileana, Netuțu, a învățat meseria de cizmar, dar n-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
le „împărțea”, cu lumânare aprinsă, pline cu mânăcare de post, aproape la tot satul. În noaptea Învierii, se scula din timp, sau nu dormea deloc, (locuiam departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Clienții erau serviți pe loc. Grecul mulgea capra ca să arate că laptele este proaspăt și că nu-i amestecat cu apă. Dacă mulgea mai mult decât cerea clientul, grecul avea o pâlnie, ridica de coada caprei, punea pâlnia și-l turna înapoi în capră ca să-l vândă tot proaspăt și ne amestecat cu apă.” Din cele vânătorești ne povestea cum un boier a organizat o vânătoare de iarnă pe terenul moșiei sale la care, a poftit un vânător bătrân din sat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toți pomii care încurcau tractoarele, la noua locuință, și. . minune, primăvara, pomii roditori transplantați au înflorit, au înverzit, au legat rod, de s-a dus vestea în toată comuna, dar în iulie s-au uscat toți, deși tata le-a turnat apă la rădăcină plângând și cerând o minune de al Dumnezeu. „Așa vă treceți dragi, bătrni, cu rugi la Preacurata”. La vârsta de 70 de ani tata s-a operat de cataractă la un ochi. Ambii părinți au fost pensionați
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie băgate în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]