9,864 matches
-
este părtinire?! Copiii ăștia nu au tată, copiii ăștia suferă de frig și de foame, n-au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochii și rămâneai, așa, uitându-te în urma lor de-a lungul uliței cu inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate, frumoase, cu ugerele grele, alături de doi viței zburdând pe lângă ele veseli și sănătoși, bucuria lor nu avea margini. Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai voia să lase lapte în șistar și ugerul se împietrea și stârpea, atunci suferința țăranului era cumplită. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dincolo de hotarele ei. Dar tu, Răduțule, pentru ce ești de acord cu fratele tău? Eu vreau ca fratele meu să fie deștept și să mă plimbe cu avionul... Răspunsul fratelui meu Radu a binedispus-o, mama, izbucnind într-un hohot vesel de râs. Bine, bine, Răduțule, dar mai ai de așteptat până la plimbatul cu avionul... Acestea fiind spuse, dosarul a rămas în pronunțare. S-a trecut la dosarul numărul doi. Titi și Țuki, la ce nume v-ați gândit voi? Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
București, cu ocazia acestei competiții, am fost cazați regeste, chiar la renumitul Hotel Ambasador de pe bulevardul Magheru, care era că o recompensă pentru noi, elevii veniți tocmai de la Rădăuți. În liceu am participat intens la reușită revistei noastre muzicale “ În veselul vieții pas” unde alături de Nandris G., Luchian D, Bradateanu V. Tomorug M. Bucescu D. și Stein Mary și Niculescu Daniela de la liceul de fete și alții, făceam atâtea acrobații sportive că în arenă circului. Îmi mai aduc aminte cu plăcere
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
pentru prima oara în București. Cine putea să-și imagineze că aici va petrece tot restul vieții... Dar pe langă atâtea aventuri, am făcut și câteva fapte meritorii în acei ani, spre exemplu, organizarea unui reușit spectacol de revista „În veselul vieții pas”, unde împreună cu D.Motoc, D. Luchian, D. Bucescu, M Tomorug, M Stein, D. Niculescu și alții, am susținut integral partea ansamblului sportiv, realizând acrobații de mare risc. Spectacolul realizat de noi, împreună cu colegele de la Liceul de Fete, a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
oamenii sunt niște prădatori ignobili, animalele ne sunt superioare etc. Inutil să o contrazic. Cartierul Paquis din Geneva. Strâmtorat între gara orașului, lacul Léman și organizațiile internaționale, este singurul cartier cu adevarat "multicultural" al acestui oras, plin de viață, baruri vesele, clandestini, sex-shop-uri cu lumină violetă și kitsch, restaurante arăbești și chinezești. De remarcat lipsa de "igienă" a străzii, raportată la standardul helvet. În timpul week-end-ului, multă lume "bine" pe străzile înguste ale acestui cartier colorat. Încă nu pot să-mi dau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că este făcut "la comandă" de niște "tovarăși care-mi știu focul pe România". Chiar așa mi-a spus, "focul pe România", în timp ce ridica ușor spre bărbie o bară încărcată cu 50 de kilograme pentru a lucra mușchii deltoizi. Părea vesel și sincer. Iar eu am fost tare trist după acest episod, o tristețe profundă și inexplicabilă. De ce poartă Masek din Cenușă și diamant, ochelari negri? Răspuns dat chiar de el însuși: Pentru că dragostea de patrie nu a fost reciprocă". Am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obișnuiește Occidentul. Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de existență asumată plenar și firesc. Nimic din vaietul perpetuu al studentului român de aici sau de aiurea, navigând între cereri de burse, căutare de portițe administrative pentru obținerea rapidă de rezidență sau de permis de ședere. Nici din disperarea veselă a africanilor, și mai bătuți de soartă decât noi, care încearcă să se însoare cât mai rapid cu blonde canadience, iar procesul de vânătoare și "cunoaștere" (la drague) le ocupă aproape tot timpul. Revin: nouă, celor de la est de Budapesta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
foarte utile atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane, fustă pantalon de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și politic incorectă, interzisă în colocvii sau mass-media. Spre deosebire de Elveția, în Québec nu există inscripții rasiste. Abundă în schimb les écriteaux care cer independența provinciei, sau cele antiamericane, mult mai moderate însă decât cele din Europa. Una dintre ele, foarte veselă, ținând seama de locul unde este scrisă: Bill Gates vous regarde! Dintre cele de natură sexuală, obișnuitele mesaje homosexuale de întâlnire, dar și altele, mai dificil de reprodus, pline de ură și neputință la adresa tribului feminin, care lasă să se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Geneva. La ora prânzului nu se mai găsea nici o masă disponibilă. Oameni de afaceri, "femei de afaceri" în uniforma lor obligatorie (adică sacou elegant și pantaloni de stofă), bancheri perfect asortați și cu multe ore de fitness la activ. Spovărăiesc vesel, aparent fără griji, complet detașați și totuși extrem de atenți la fiecare gest. O lume bogată și rafinată care își permite să cheltuie (aproape) zilnic suma rotundă de 25 de euro pentru o masă obișnuită de prânz, pentru că cea à la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ei sunt de fapt adevărații europeni. Despre ce este vorba: cinci adulți plus un țigănuș de opt-zece ani făceau zgomot cât cuprinde pe una dintre arterele comerciale cele mai circulate din Geneva. Își construiseră o imagine à la Kusturica, țiganul vesel, fără griji, pitoresc, stereotipul pe care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doar de căderea comunismului. Aveau acces la aceste cărți doar puținii aleși. Îngerii lui Popescu Dumnezeu. R.P. Am vorbit despre resentiment, despre amputare, despre rană, despre durere, despre amintiri neplăcute. V-aș propune să trecem într-o cheie ceva mai veselă. Adică să vorbim un pic despre prieteniile literare. Știu, din interviurile pe care le-ați dat, din revistele în care ați publicat, că ați avut o prietenie de aproape douăzeci și cinci de ani cu Iris Murdoch, unul dintre scriitorii pe care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea plină e un fapt împlinit, nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
București, am găsit un Florin complet schimbat. R.P. A fost doar impactul mutării dintr-un loc pașnic în capitală? A.R. Și asta, dar nu numai. Îl zăpăciseră, e adevărat, ritmul orașului mare, mirajul lui, multitudinea de fete frumoase, viața veselă, emancipată a studenților bucureșteni. Se împrietenise cu o studentă pe care-o poreclise „Năista“, pentru că era o adeptă ferventă a lui Nae Ionescu. Am început să sufăr cumplit, sfâșietor. Până la urmă, mi-a scris, în virtutea corespondenței dintre noi, o scrisoare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
gând-o, pre cum Sisif bolo vanul, în timp ce lacrimile îmi șiroiau pe obraji. R.P. Sunteți printre puținii oameni pe care-i cunosc și care păstrează amintiri atât de triste despre Paris. A.R. Contracarez acum cu o altă amintire, mai veselă. Mama mea era fascinată de poezia lui Eminescu. Poeții ei preferați, din care îmi citea foarte des și mie, erau Eminescu, Topîrceanu, Bacovia și Minulescu. Cân ta acompaniindu-se la pian - și să știți că avea o voce foarte plăcută
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
neveta de la Dornesti și de multe ori cobora la gară mică din Rădăuți chiar din locomotivă care încetinea puțin, sport care ne cam speria pe ceilalti neinițiați. În ultima clasa de liceu a participat la reușită revistei noastre muzicale “ În veselul vieții pas” unde alături de: D. Valceanu, D.Luchian, M. Sorodoc, I. Țurcanu, N. Sorea și colegele Lucica Bodnaras și Lia Manoliu de la liceul de fete și alții, care au interpretat sceneta „Să-i ardem la bacalauriat” După terminarea liceului, în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93324]
-
și alții care parcă doreau să ne facă universitari direct, erau exigenți și cereau foarte mult, dar aprecierea educației primite în liceu a venit mult mai tarziu. În cadrul liceului, am participat în ultima clasa, la reușită revistei noastre muzicale “ În veselul vieții pas” împreună cu D. Valceanu, D.Luchian, M. Sorodoc, I. Țurcanu, N. Sorea, Ț. Șerban și alții, în sceneta „Să-i ardem la bacalaureat”, care a fost cea mai reușită manifestare școlară din acei ani, generațiile celelalte de lângă noi nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93327]
-
Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, liceu recunoscut în zona dar care îi speria pe „boboci” prin faima lui. Între anii 1948-1952 a urmat cursurile Liceul Teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți În liceu a participat intens la reușită revistei muzicale “În veselul vieții pas” alături de Nandris G., Luchian D, Bradateanu V. Tomorug M. Bucescu D. și D. Valceanu, N. Sorea, Ț. Șerban, O. Bravescu, I. Țurcanu și alții precum și colegele de la liceul de fete. El era singurul din clasa care cântă foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93328]
-
datorită războiului și datorită mutării tatălui meu care a fost funcționar CFR, fiind mulți ani șeful gării mari din Rădăuți Am făcut parte dintre cei care au contribuit direct la realizarea, în ultimă clasa de liceu, a revistei muzicale “În veselul vieții pas” fiind un component al echipei sportive și făcând parte din orchestră că “baterist”, orchestră fiind condusă de profesorul Iurasoc I. iar colegul nostru Stelianu Adrian cântă la pian. Am participat la toate maifestarile sportive școlare alături de Motoc Dorel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
Țurcan Ion, sub îndrumarea profesorului Victor Botocan. Ei au câștigat multe competiții sportive în special la volei la mai multe faze școlare. Țurcan Ion a făcut parte și din „artiștii” care au evoluat în diferite episoade din revista muzicală „În veselul vieții pas” ce a fost prezentată la cinematograful „7 Noiembrie” din Rădăuți, revista care a avut un mare succes. A participat și la „grevă” de la limba română, se pare ca fost și unul dintre protagoniști inițiali, dar până la sfârșit, a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
Bradateanu Viorel, Motoc Dorel, Vatamaniuc Stelian, Nandris Gheorghe, Tomorug Mihai, Bodnariuc Alexandru, Luchian Dragoș Stelianu Adrian, Tomorug Octavian, și alții Tomorug Mihai a făcut parte din echipa de gimnastică acrobatica, care a susținut programul tabloului sportiv din revista muzicală „În veselul vieții pas” ce a fost reprezentată la 2 martie 1952, la cinematograful cel mare din Rădăuți și care a avut mare succes. A terminat cu bune rezultate studiile liceale luând bacalaureatul în iunie 1952. A intrat cu examen de admitere
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
I. A fost un coleg deosebit, cu reale inclinații spre literatura, istorie și cultură generală, cu o fire mai aparte având și calități de artist dramatic. El a fost unul dintre protagoniștii principali la realizarea și reprentarea revistei muzicale “ În veselul vieții pas”, care s-a bucurat de succes. În cadrul acestui spectacol a sustinut aproape toate monologurile și dialogurile satirice împreună cu Bravescu Ortizie sau alții. A participat, din solidaritate cu clasa, la „grevă” de la limba română, deși se împacă bine cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
năzdravanii. În mai 1951, se stinge tatăl și pe langă viața de elev la liceu, a rămas și cu grijă gospodăriei, în cea mai grea perioadă a cotelor și prigoanei fiilor de gospodari. A participat activ la revista muzicală „În veselul vieții pas” care a avut un mare succes, el a scris partea de versuri pentru tabloul românesc. A obținut rezultate bune la olimpiadele de matematică și fizica, la toate fazele, la fizică a ajuns și în etapa finală. În vara
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93326]