88,469 matches
-
rebelilor, iar Górski, după ce a pierdut aproximativ 30 de oameni, s-a retras spre Krîlov. După alungarea garnizoanei poloneze, Hmelnițki a trimis scrisori către diferitele comunități de cazaci, cerându-le să se alăture forțelor sale în lupta împotriva polonezilor. Aceste scrisori au avut efectul scontat - peste 5.000 de cazaci se adunaseră în zona Siciului la sfârșitul lunii februarie. În toată această perioadă, liderii cazacilor s-au preocupat de continua fortificare a Siciului. Pe 15 martie 1648, o delegație a cazacilor
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
s-au preocupat de continua fortificare a Siciului. Pe 15 martie 1648, o delegație a cazacilor condusă de Bogdan Hmelnițki și de fiul său Timuș a sosit la Bahcisarai pentru începerea tratativelor de alianță. Hmelnițki i-a prezentat hanului Ghiray scrisoarea regelui polonez și a propus tătarilor semnarea unei alianțe. După câteva zile de gândire, hanul a fost de acord să trimită în sprijinul cazacilor pe generalul său Tugay Bey. După ce Hmelnițki s-a reîntors la Sici, (fiul său rămăsese la
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
având ca pretext realizarea „comenzii 201” de către o uzină metalurgică din Constanța. El a fost unul dintre cele mai populare filme ale anilor ’70. Între uzinele metalurgice „Drum nou” din București și „Prometeu” din Constanța are loc un schimb de scrisori referitoare la pretinsa risipă de material pentru comanda 201 pe care o execută uzina din orașul de pe malul mării. Inginerul Alexandru (Alecu) Răducanu (Florin Piersic), directorul uzinei Prometeu, respinge obiecțiile formulate, susținând că comanda 201 se execută în termen și
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
său, lt. Petre Orghidan (Sebastian Papaiani), reușește să-l înduplece pe căpitanul Dimiu (Corneliu Gîrbea) să-i dea lui Tudor o permisie de o zi pentru a merge la Câmpulung Muscel și a-și vedea soția căreia îi scrisese două scrisori și de la care nu primise niciun răspuns. Gheorghiu era căsătorit din dragoste de aproape doi ani cu Lena (Joanna Pacuła), o fostă colegă de la universitate, și bănuia că soția sa îl înșală. Amândoi erau săraci. Bunicul său, Luca Mavrodin (Ernest
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
afla și avocatul Nicolau care fusese mobilizat ca maior la conducerea diviziei. Tudor Gheorghiu află de la colonel că avocatul pleca deseori în permisie la Câmpulung probabil pentru a se întâlni cu o femeie. Constantinescu îi spune că avocatul ticluise o scrisoare prin care amanta sa era chemată la o prietenă pentru a dormi într-o noapte și pusă dinadins pentru a fi găsită de soțul înșelat, iar Gheorghiu se gândește că amanta maiorului era chiar Lena. Ajunși la regiment, ofițerii află
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Tatăl lui Carrillo, Wenceslao, membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), a fost unul dintre cei care au condus puciul, fiind unul dintre membrii juntei lui Casado. Cu câteva luni înainte, mama lui Carillo murise. Carrillo a scris atunci o scrisoare deschisă tatălui său, în care a descris puciul ca fiind un act contrarevoluționar și o trădare, reproșându-i că ar fi anticomunist și rupând legătura cu el. În memoriile sale, Carrillo scrie că scrisoarea a fost scrisă pe data de
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
murise. Carrillo a scris atunci o scrisoare deschisă tatălui său, în care a descris puciul ca fiind un act contrarevoluționar și o trădare, reproșându-i că ar fi anticomunist și rupând legătura cu el. În memoriile sale, Carrillo scrie că scrisoarea a fost scrisă pe data de 7 martie. Dar istoricul și jurnalistul Carlos Fernández a publicat scrisoarea în 1983, așa cum fusese publicată în "Correspondance International": era datată „15 mai”. După căderea guvernului republican, Carillo a fugit la Paris unde a
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
un act contrarevoluționar și o trădare, reproșându-i că ar fi anticomunist și rupând legătura cu el. În memoriile sale, Carrillo scrie că scrisoarea a fost scrisă pe data de 7 martie. Dar istoricul și jurnalistul Carlos Fernández a publicat scrisoarea în 1983, așa cum fusese publicată în "Correspondance International": era datată „15 mai”. După căderea guvernului republican, Carillo a fugit la Paris unde a încercat să reorganizeze partidul. Carrillo a petrecut 38 de ani în exil, majoritatea timpului în Franța, dar
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
un tip tradițional, nu numai pentru sudul munților, dar și pentru sate transilvănene. Este monument de arhitectură populară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost restaurată în 1971, la înființarea muzeului. Colecția muzeului cuprinde fotografii, albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat mobilier original de interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea. Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul, dar nu este
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
grup de soldați condus de sergentul Dijonez (Ștefan Velniciuc). François și Jean le Loup reușesc să ajungă la Mănăstirea Fourras și sunt adăpostiți acolo de stareța Huguette Duhamelle (Maria Rosaria Omagio). Flora îl trimite pe Jeannot la Paris cu o scrisoare către Marele Coțcar, care reușește prin relațiile sale să obțină de la regele Carol al VII-lea grațierea lui François Villon pentru uciderea lui Philippe Sermoise. Ca urmare a faptului că a fost grațiat, François revine la Paris, dar nu este
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
un Prim Consul din ce în ce mai puternic nu a împiedicat detronarea lui Carol al IV-lea în 1808 în favoarea propriului frate al lui Napoleon, Joseph Bonaparte. Inițial, comanda regelui Carol al IV-lea al Spaniei comunicată prin Alquier lui Talleyrand într-o scrisoare din 7 august 1800, stipula ca David să-l reprezinte pe generalul Bonaparte în picioare și în costumul lui de Prim Consul: Această primă idee era în spiritul portretelor consulare pictate mai târziu de Gros, Lefèvre sau Ingres, dar David
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
calde, ceea ce indică o mai mare implicare a lui David în realizarea lor. În exemplarele următoare, participarea sa se limitează la câteva aspecte, cum ar fi capul și drapările, aproape întreaga execuție fiind lăsată în seama asistenților săi. Într-o scrisoare către Talleyrand, David oferă indicații cu privire la activitatea elevilor săi referitoare la copierea și repetarea picturilor sale: . Potrivit lui Georges Wildenstein, cea de-a treia versiune (de la Versailles) a fost pictată în întregime de către Langlois. Fidel postulatului său de „întoarcere la arta
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Introito" ÎI. "Preludio corale" III. "Fugă I" IV. "Fantasia" V. ~Fugă ÎI~ <br>"Pârș altera" VI. "Interludium primum " VII. "Cadenza I" VIII. ~Fugă III~ <br>"Pârș terția" IX. "Interludium alterum ' X. "Cadenza ÎI" XI. "Fugă IV" XII. "Coda-Stretta" Într-o scrisoare pe care a scris-o la finalizarea lucrării masive, Sorabji a scris unui prieten de-al său: Dedicația de pe pagina din titlu spune: Au existat doar câteva spectacole pentru Opus clavicembalisticum. Primul spectacol a fost dat de Sorabji însuși la
Opus Clavicembalisticum () [Corola-website/Science/330548_a_331877]
-
fiul ei. În timpul Ecaterinei a II-a eticheta diplomatică rusească nu se deosebea cu nimic de cea din Europa Apuseană. În 1750 s-a decis că țarina va primi personal doar pe ambasadori, trimiși și miniștri plenipotențiari, ceilalți vor prezenta scrisorile Colegiului Afacerilor Externe. La audiență cu țarina, ambasadorii străini trebuiau să folosească limba franceză în care li se răspundea, iar dacă aceștia vorbeau în limba lor maternă acestora li se răspundea în rusă. Atribuțiile și recunoașterea au fost definite la
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
depășesc vârsta legală de pensionare. . Ambasadorii români sunt obligați prin legea nr.269 din 17 iunie 2003 să depună jurământul de credință cu ocazia primei deplasări în România. Jurământul de credință față de statul român este obligatoriu și are următorul conținut : Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
deplasări în România. Jurământul de credință față de statul român este obligatoriu și are următorul conținut : Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei împuterniciri
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
ministrul de externe al țării de reședință a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii diplomatice și-a asumat funcțiile în statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii diplomatice și-a asumat funcțiile în statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații: În practicile moderne, ambasadorii care dețin si titlul de șef al misiunii diplomatice în tara în care activează, poartă titulatura de „Ambasador
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii diplomatice și-a asumat funcțiile în statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații: În practicile moderne, ambasadorii care dețin si titlul de șef al misiunii diplomatice în tara în care activează, poartă titulatura de „Ambasador extraordinar și plenipotențiar”. Titulaturile de „ambasador” fara titulatura de „extraordinar
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
poștale ale Principatului Moldovei au fost emise pe 15 iulie 1858. Punerea efectivă în circulație a avut loc însă o săptămână mai târziu, marți 22 iulie 1858, zi în care la Iași au fost francate cu timbre moldovenești primele 16 scrisori simple și 7 recomandate. Primele mărci poștale au fost realizate la tipografia Atelia Timbrului din Iași, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride care a numit un comitet poștal și a chemat oameni instruiți din Austria. S-a folosit un model austriac, iar
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
4.772 de 54 parale, 709 de 81 parale și 2.580 de 108 parale. Marca poștală reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în cinci colțuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chilirice și valoarea nominală a timbrului (27, 54, 81 sau 108 parale), amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
și gălbuie probabil 64.000 bucăți. Marca de 40 parale: 106.032 bucăți. Marca de 80 parale: 60.072 bucăți. Dintre cele 24.000 de mărci poștale emise în 1858, au supraviețuit doar cele care fuseseră cumpărate și aplicate pe scrisorile trimise în Moldova și câteva care nu au ajuns la casare. Se estimează că, în prezent, pe piața filatelică nu mai sunt decât 750 de piese. Un control al Curții de Conturi efectuat în luna octombrie 2009 la Muzeul Național
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]