9,813 matches
-
se fi întâmplat ceva rău. „Ilie este liber și este chiar acasă”. Este foarte greu să redau bucuria pe care am simțit-o. în mai puțin de 30 de minute am pășit pragul casei. Acolo, pentru prima oară, m-am îmbrățișat cu marele patriot român Ilie Ilașcu, căruia, pentru înalta sa jertfă de demnitate, patriotism, frumusețe sufletească, fiind o candelă a demnității și a dragostei față de neamul său românesc, pentru toate acestea, i am sărutat mâna. în acele momente ale întâlnirii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să prezinte un omagiu limbii române. Limba Română niciodată nu va fi despărțită de un pârău cum este Prutul. Limba română va fi una și aceeași, chiar dacă între noi, dintr-o eroare istorică, vor mai sta niște grăniceri. MĂRTURISIRI Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru sufletul dumneavoastră și pentru tot ce însemnați dumneavoastră pentru noi toți. Ași vrea foarte mult să transmiteți salutările noastre doamnei Elvira Opran, care deși se află departe, este alături de noi, este cu noi. Ea ne-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că o curtau mai mulți, își amintește chiar și de rochia pe care o purta când a plecat în grabă cu toată familia la Rădăuți și au trebuit să se despartă. Dar nu și de el, omul pe care îl îmbrățișa în gară plângând în hohote, de parcă presimțea că n-o să-l mai vadă niciodată. În toți cei treizeci de ani, Vasile B. s-a gândit la Violeta ca la singura femeie de sentimentele căreia, indiferent că aveau să se revadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu s-ar fi ajuns până la o ședință pe linie de morală socialistă și etică profesională, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șef. Șef e numai al meu, tu mergi la fetele și băieții. Acum bem bere.“ Și l-a luat în birou la el, unde s-au îmbătat și au discutat despre bătrânețe până dimineața, când i-a găsit secretara dormind îmbrățișați pe canapeaua de piele. Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere. „Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atât mai autoritar cu cât e spus liber, fără îngrădirea cenzurii maghiare, fără teamă de persecuții. Efectele acestei campanii sunt cu atât mai puternice, cu cât, datorită limbii germane, nedreptățile săvârșite față de ardeleni ajung până în capitala țării. Ziarul „Bucovina” a îmbrățișat ideea românească oriunde ea se manifesta, dând o atenție deosebită și evenimentelor din Principate, „din ambele surori Moldova și Muntenia”. El supunea unui rechizitoriu permanent stările politice din Principate, mai ales din Moldova dezaprobând continuu „terorismul fără pildă” al lui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
o manieră veselă, dar de o înaltă ținută stiinfifica și educativa. Lecțiile sale erau așteptate de către elevii, căci profesorul știa să le facă deosebit de atractive încât mulți dintre noi, care deși știam, în ultimele clase de liceu, că nu vom îmbrățișa științele naturale, învățăm la acest obiect pentru respectul față de profesor și țineam să nu ne stricam notele maxime de până atunci. Profesorul Pantelimon Socaciu, de multe ori împreună cu profesorul Vasile Tiganescu organizau numeroase excursii prin țară, timp de mai multe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
cel mai bun drum de urmat și bînd mate În ușa adăpostului nostru, a apărut o mașină de teren, În care se găseau cîțiva prieteni de-ai lui Alberto, din Îndepărtatul și aproape miticul Villa Conceptión del Tío. Ne-am Îmbrățișat cu căldură și am pornit imediat să sărbătorim - adică să ne umplem stomacurile cu lichid spumos, cum se obișnuiește În asemenea ocazii. Ne-au invitat să le facem o vizită În orașul În care lucrau, Junín de los Andes, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
post-restant, dacă se poate să ajungă pînă pe 10 sau 12 februarie. Ei bine, mamă, pagina următoare o scriu pentru Chichina. Transmite-le tuturor dragostea mea și nu uita să-mi spui dacă Papi e sau nu În sud. Te Îmbrățișează fiul tău iubitor. POR EL CAMINO DE LOS SIETE LAGOS Pe Drumul celor Șapte Lacuri Ne-am hotărît să mergem la Bariloche pe Drumul celor Șapte Lacuri, numit astfel după numărul de lacuri pe lîngă care trece. Primii cîțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să adunați informații prin Beatríz sau prin alt intermediar (nu-i răspund ei acum fiindcă ne limităm la a trimite cîte o singură scrisoare din fiecare oraș; din acest motiv, am inclus În plic și vederea pentru Alfredito Gabela). Te Îmbrățișează fiul tău, căruia Îi e dor de voi din tot sufletul. Sper că bătrînul va reuși să ajungă În Venezuela, unde costurile de trai sînt mai mari decît aici, dar se plătește mult mai bine, ceea ce ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
septembrie, la Oradea. Prin București și Galați am ajuns la Călugăra și Bacău. Am oficiat prima liturghie în orașul Bacău în ziua de 23 septembrie 1934. Primind obediență pentru conventul din Oradea, am ajuns acolo în ziua de 3 octombrie, îmbrățișând ritul greco-catolic și având cu mine pe fostul meu rector de seminar, pe Pr. Dominic Neculăeș și pe fostul meu maestru de novici, pe Pr. Ioan Gârleanu, care îmbrățișaseră ritul greco-catolic mai înainte. Mi s-a trasat îndată ca și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
conventul din Oradea, am ajuns acolo în ziua de 3 octombrie, îmbrățișând ritul greco-catolic și având cu mine pe fostul meu rector de seminar, pe Pr. Dominic Neculăeș și pe fostul meu maestru de novici, pe Pr. Ioan Gârleanu, care îmbrățișaseră ritul greco-catolic mai înainte. Mi s-a trasat îndată ca și câmp de activitate îngrijirea celor zece spitale ale orașului și deservirea bisericii seminarului. Între timp am fost însărcinat cu catehizarea câtorva școli primare din oraș și cu ascultarea spovezilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urcarea în mașină. Între timp sosește la fața locului și o echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându-și fiecare locul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urmă se va rezolva”. Probabil că încă îl mai trata! Era un adept și un luptător pentru ecumenism, văzând în acesta singura posibilitate de unire a tuturor bisericilor. Cred că tocmai acesta a fost unul din principalele motive de a îmbrățișa ritul oriental. E adevărat că și muzica din biserica orientală l-a atras mult. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur îi era mai aproape de suflet, chiar îl impresiona; o îndrăgise și o celebra cu pasiune. În vizita ce mi-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
admis la Seminarul franciscan din Hălăucești, Roman și l-am absolvit în 1934. În 1934-1935 am făcut Noviciatul având de Magistru pe Pr. P. Lucaci OFMConv. Noviciatul a durat după regulă un an la Săbăoani unde am cunoscut și am îmbrățișat Ordinul Franciscan cu voturi simple. În 1935-1938 am urmat cursul superior de liceu și filozofie scolastică iar apoi, în anii 1938-1942 am urmat teologia sub conducerea Pr. Dr. Dumitru Lucaci OFMConv. În 1941, la 11 mai am primit împreună cu alți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dr. Iuliu Hossu, în care se spunea că „toți (episcopii) suntem pe poziții...”. Cealaltă scrisoare pentru ÎPS Dr. Ioan Bălan, episcopul Lugojului era la mine în buzunar. Între timp a venit la catedrală ÎPS Dr. Iuliu Hossu, care m-a îmbrățișat. Eu i-am explicat cum am ajuns la reședință. S-a mirat de curaj. Era seară. Întuneric peste tot. Mi-am luat rămas bun, la care mi-a răspuns: Măi frate, mă, să fim uniți cu toții...”. Mă îmbrățișează, îmi dă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
m-a îmbrățișat. Eu i-am explicat cum am ajuns la reședință. S-a mirat de curaj. Era seară. Întuneric peste tot. Mi-am luat rămas bun, la care mi-a răspuns: Măi frate, mă, să fim uniți cu toții...”. Mă îmbrățișează, îmi dă binecuvântarea... cu lacrimi în ochi. Am ieșit prin fundul grădinii, fără să simt că mă urmărește cineva. Ajuns acasă, la socru, m-am culcat. A doua zi, în 16 octombrie 1948, m-am dus la librăria Atlas din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Franciscană de la „san Teodoro”. Revenind în țară, sfințit preot la 8 septembrie 1918, a fost director al Seminarului din Hălăucești și al tipografiei „Serafica”, iar în toamna anului 1929, împreună cu părintele Ion Gârleanu, la cererea Episcopului Valeriu Traian Frențiu, a îmbrățișat ritul greco-catolic, luând în primire parohia Drăgești, din județul Bihor. În curând trecu la Oradea Mare, unde Episcopul Frențiu i-a încredințat parohia Joșia, apoi de aici trecu la București, unde i se încredință una din noile parohii greco-catolice proaspăt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai găsesc... Între timp, era slujbă de noapte la catedrală, deoarece era Paște... Afară însă era încă rece. La poarta bisericii - doi schilozi. Unul din ei îmi păru frumușel, părea un copil. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de oroare... În sfârșit, reușesc să fug și să mă pierd în imensitatea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ei îmi păru frumușel, părea un copil. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de oroare... În sfârșit, reușesc să fug și să mă pierd în imensitatea bisericii. Pentru a fi sigur că nu voi putea fi găsit, mă strecor sub masa pe care ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-l povățuiți în spiritul rațiunii și repictați-i viața în roz, cu toate că, suntem convinși, nu a văzut-o nici până acum decât în mauve - culoarea distincției prin excelență... E timpul însă să încheiem o scrisoare atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în roz, cu toate că, suntem convinși, nu a văzut-o nici până acum decât în mauve - culoarea distincției prin excelență... E timpul însă să încheiem o scrisoare atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
excelență... E timpul însă să încheiem o scrisoare atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
multe ori cuvântul, pronunțând rar, dar cu suficientă siguranță. Cu plecarea lui Ion însă, progresele mele vor lua sfârșit, cu siguranță, și ele. Te sărut cu drag și mă bucur nespus că în curând te voi revedea și te voi îmbrățișa. Pesemne că te voi săruta cel puțin timp de cinci minute fără întrerupere. Că tare mi s-a făcut dor de tine, așa lipsită cum sunt de orice mângâiere. De sărutat nu mă sărut decât cu Emil Petrescu, precum și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]