12,537 matches
-
decembrie 1981 provine din mica nobilime locală; în tinerețe, fiind deportat cu întreaga familie în Siberia, acesta a încercat zadarnic să se angajeze în armata Anders.341 În fond, Jaruzelski se poate lăuda că a împărtășit soarta adversă a compatrioților, adversarii săi cu sentimente amestecate înțelegîndu-l pînă la un anume punct. De asemenea, este apreciat pentru faptul de a fi evitat intervenția directă a armatei sovietice, fapt de care Cehoslovacia lui Dubcek n-a fost cruțată. Iată de ce, în 1982, biserica
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mod activ".344 De fapt, frontierele mentale se arată a fi atît de încurcate în ultimele momente ale URSS încît, în 1990, Mihail Gorba-ciov a avut grijă să și-l asocieze pe Valentin Rasputin consiliului său de șaptesprezece membri, alături de adversari hotărîți ai slavofililor ca Alexandru Jakovlev. Acest imbrolio nu este fortuit întrucît traduce o reacție împotriva doctrinei comuniste a naționalităților a căror filosofie fusese precizată de către Stalin. Pentru el, "națiunea este o comunitate umană, stabilă, istoric constituită, creată pe baza
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
utilizate. Acest context explică faptul că, fără a deveni camarazi, partidele burgheze și burghezii din toa-te țările au fost acceptați drept tovarăși de luptă în ideea că ei manifestau o anumită voință de progres social și nu se considerau adversari ai comunismului, ci ai totalitarismului germano-italian. Internaționala antifascismului se născuse. Cea a Kominternului nu dispăruse, însă ea nu mai constituia acum decît nucleul, ceilalți "antifasciști" închizînd ochii față de această realitate. Dintr-o singură lovitură, internaționalismul de stînga sfă-rîmă constrîngerile revoluționare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cele de dreapta. Național-internaționalismul antifascist și democratic se va întinde rapid, în vreme ce opusul său se va dezagrega. Schimbarea se va negocia începînd din momentul execuțiilor masive pe care armata spaniolă insurgentă le practică față de catolici. Mauriac condamnă acestă "exterminare a adversarului" în Le Figaro. În septembrie 1936, L'Aube îl va imita. În aceeași lună, revista Esprit va împinge lucrurile și mai de-parte, publicînd scrisoarea unui cititor care insistă asupra "datoriilor de fidelitate" ale creștinilor "față de săracii și proletarii Spaniei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dreptei, ca și numeroși transfugi ai stîngii ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru a-și satisface ura față de pluralismul liberal și de regimul parlamentar se vor vedea obligați să-și renege naționalismul xenofob devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu tentă progresistă dobîndește în orice
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ajunsese "marele scriitor", iar ea dispăruse din peisajul literar a fost adnotată cinic de Gheorghiu-Dej: "Te-a tras pe sfoară tov. tău întru excrocherii!"29. De asemenea, la încercarea ei de a-l prezenta pe Petru Dumitriu ca pe un adversar al Occidentului, liderul PMR a comentat sec: "Să te creadă proștii!": "De lumea capitalistă, dușmană nouă, nu vorbea decât cu dispreț. Spunea că îl plictisește, că sunt emasculați și că el P.D. își dă seama că numai aici la noi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ordinul lui Ceaușescu toate domeniile esențiale, partidul, economia, învățământul, știința, propaganda, aparatul de securitate și forțele armate au fost supuse unei atente radiografii, cu scopul identificării unor presupuse responsabilități personale, care aparțineau, de regulă, apropiaților lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau potențialilor adversari. Ceaușescu a reușit astfel, încă din primii doi ani de exercitare a puterii să confiște inițiativa decizională. Concentrarea rapidă a inițiativei de decizie în mâinile lui Ceaușescu, pe lângă entuziasmul generat de discursul liberal al acestuia, a dus și la relativa
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i impute lui Eugen Barbu stilul tăios, nedrept pe alocuri, și tendința permanentă de a contesta măiestria literară a unor colegi de breaslă, demolați în articole sau ironizați în caricaturile revistei. Acestor contestatari, care își expuneau
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
declanșate asupra colaboratorilor săi apropiați. În viziunea romancierului, oamenii care au asudat alături de el la conceperea unor frumoase și interesante pagini literare, cei care au făcut posibilă apariția tinerilor condeieri în coloanele Luceafărului nu puteau fi puși la zid de către adversarii revistei, întrucât: "Aceștia muncesc de ani de zile și au avut rolul "destructiv" de a fi promovat în paginile revistei incriminate poeți ca Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Marin Sorescu, Gabriela Melinescu, Ion Pop, Leonid Dimov, Ov. Hotinceanu, etc., etc. și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la care e invitat și se rostesc cele mai infame cuvinte care pot fi auzite. Un prozator cu moravuri mirositoare bate cu pumnul în masă pe unde apucă: "Vă curățăm"! Pe cine adică "curățăm"?"7. Conform afirmațiilor lui Eugen Barbu, adversarii Luceafărului erau de părere că această publicație nu mișcase un deget pentru cultura română, fiind practic inexistentă în peisajul gazetăresc al acelor ani. Ba mai mult, colectivul publicației, colaboratorii acesteia s-ar fi situat pe poziții retrograde, incompatibile cu suflul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Amfiteatru care, în opinia lui Eugen Barbu, își făcuseră un trist obicei din a vâna colaboratorii Luceafărului, din a le arunca în față cele mai oribile epitete și din a reduce la nimic contribuția lor literară. Presiunea infernală exercitată de adversarii Luceafărului ar fi dat roade, astfel încât satisfacția lui Ion Băieșu, unul dintre pionii principali ai partidei adverse, și a prietenilor săi ar fi fost întemeiată pe fapte reale: "Amicii creatorului cuplului Tanța și Costel care va ajuta în veci la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care, lipsiți de onestitate, și-ar fi adus laude reciproce, în timp ce pe alte coloane ale articolelor ar fi dezavuat și bagatelizat munca celor de la Luceafărul. Principalul vizat era Mihai Ungheanu, o tânără speranță a criticii literare românești în 1968, un adversar neîmpăcat al revistei și, în opinia lui Eugen Barbu, un om stăpânit de duhul subiectivității, părtinitor cu apropiații săi: "Tovarășul Ungheanu este liber să creadă că urmașul direct al lui Călinescu este N. Manolescu, poate numai pe criteriul că au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de unii scriitori peste gardul colegilor de breaslă, o atmosferă de efervescență culturală se așternuse peste România, ilustrată de semnificativa deschidere către valorile occidentale, de condamnarea întunecatului trecut proletcultist. Intrând în jocul amețitor al disputelor gazetărești, revista Luceafărul - acuzată de adversarii săi că ar fi fost inițiatoarea polemicilor neprincipiale - a ținut să răspundă, prin pana colaboratorilor săi, torpilelor literare lansate dinspre publicațiile rivale. După lunga înșiruire a inamicilor revistei Luceafărul, operată de Eugen Barbu prin intermediul unui articol plin de exemplificări, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
decizia nemiloasă a partidului? În lumina documentelor arhivistice, a memoriilor și a declarațiilor de presă, putem deduce faptul că a fost vorba de o amalgamare a tuturor factorilor enumerați mai sus, astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui Eugen Barbu, care, prin intermediul consfătuirilor cu Nicolae Ceaușescu, au impus ideea că belicosul prozator ar fi un recalcitrant incurabil al literaturii române, un ațâțător al patimilor scriitoricești. Că inamicii lui Eugen Barbu - nu puțini și bine organizați - și-au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
important atu, natura sa răzbunătoare, călită în atâtea polemici literare în anii tinereților sale16. "Ai crezut că nu mai am dinți, tovarășe Barbu"17, i-ar fi spus experimentatul polemist mai tânărului său confrate literar. Nicolae Breban, cel mai înveterat adversar al lui Eugen Barbu dintre tinerii condeieri, afirmă că, sprijinit de Eugen Jebeleanu și Marin Preda, dezlănțuise bătălia împotriva redactorului-șef de la Luceafărul încă din 196518. El confirmă spusele lui Ovid S. Crohmălniceanu prin accentuarea importanței atragerii lui Zaharia Stancu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Eugen Jebeleanu se strecuraseră înțepături la adresa noii conduceri a Luceafărului, ceea ce a provocat reacția fermă a aceluiași pasional poet. Din arhiva Uniunii Scriitorilor, se poate observa, în sutele de pagini încărcate de discuții aprinse, că Eugen Jebeleanu a fost un adversar constant al lui Eugen Barbu, pe care, de nenumărate ori, l-a atacat cu o violență rar întâlnită la ceilalți inamici ai "Patronului". De altfel, era de așteptat ca temperamentul coleric, năvalnic, pasional să-l împingă pe Eugen Jebeleanu spre
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Eugen Barbu la închegarea acestuia. În cele din urmă, liniștea a coborât peste controversatul roman al lui Eugen Barbu, însă acuzația de plagiat a rămas ca o pată neagră în biografia prozatorului, fiind reiterată, un deceniu mai târziu, de către aceiași adversari literari, într-un scandal scriitoricesc de proporții, care a depășit cu mult amploarea disputei din 1970. Și, pentru a dovedi parcă încă o dată cât de încurcate sunt căile Domnului și ițele literaturii române, Fănuș Neagu, principalul acuzator al lui Eugen
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
regimurile politice autoritare în care literatura capătă o miză ideologică, câmpul literar este, de regulă, divizat în tabere adverse ale căror mize profesionale se traduc nu doar în strategii de supraviețuire cu ajutorul politicului, ci și în strategii de eliminare a adversarului profesional prin intermediul negocierii cu politicul 3. Condițiile scrierii, apariției și receptării romanului lui Marin Preda, Delirul, reprezintă o ilustrare aproape perfectă a observațiilor formulate de Sapiro cu privire la condițiile de funcționare a câmpului literar în regimurile cu tendințe totalitare. Studiul de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de schimbat, textele sale, ce beneficiază de o longevitate de individiat a montărilor, îndeplinesc, până către 1970, funcția socială ce revine peliculelor lui Geo Saizescu, în anii 1980. Ziaristul Mirea din Secretul lui Bacchus, este, asemeni personajelor lui Baranga, un adversar al birocrației și corupției, servind o presă socialistă și un partid al cărui elogiu îl face. Ceea ce îl distinge pe Baranga în peisajul cenușiu al dramaturgiei de partid este capacitatea de a mobiliza, în ecuația textului de propagandă, gramatica tradițională
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să recicleze specia comediei în comunism. Spiritul democrației populare reclamă detașarea de modelul perimat și reacționar al comediei bulevardiere. Nimic din jocul de artificii gratuit al companiilor de teatru particulare nu mai poate fi recuperat în lumea nouă. Artificialitatea este adversarul realismului angajat pe care PMR îl impune, ca formulă estetică. După cum nu mai puțin toxică, la nivelul moștenirii trecutului, este predilecția autorilor de comedii de a-și recruta personajele din mediile claselor suprapuse, exploatatoare. De aici, mutația identificabilă și în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
jargonul activiștilor este de "prelucrare", pentru a prelua puterea politică. Efortul cosmogonic pe care-l presupune operațiunea vastă de transformare a societății românești interbelice, elanurile prometeice pe care le vehiculează revoluționarii de profesie, activiștii ca eroi fondatori au ca principal adversar o lume veche, lumea societății burgheze. Nu întâmplător, cel mai luminat ideologic dintre comuniști, întotdeauna un lider, precum Filipache în acest roman, înțelege că războiul declarat împotriva societății burgheze este unul de durată. Facerea lumii noi implică desfacerea lumii vechi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
într-o legătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu, referindu-se în mod direct la acest fapt. Asemenea probe sunt: înscrisurile care constată actul juridic din care izvorăsc drepturile și obligațiile părților, mărturisirea unei părți, care recunoaște dreptul adversarului, depozițiile martorilor etc. Sunt probe secundare (indirecte), acelea care nu au legătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu, legătura fiind mijlocită printr-un alt fapt intermediar, vecin și conex, din a cărui cunoaștere se trage concluzia însăși a
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sau celălalt va ridica pretenții și respectiv apărări în fața instanței judecătorești. Se poate constata că legiuitorul a repartizat rațional sarcina probei, călăuzindu-se după principiul că fiecare parte trebuie să dovedească acele fapte pe care este mai în măsură decât adversarul său să le probeze. Cu ușoare modificări regula ce fundamentează sarcina probei este reiterată de noul Cod de procedură civilă în art. 249 potrivit căruia: "Cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
se poate despărți în contra celui care o face, adică fiind indivizibilă, nu poate fi scindată pentru a socoti că faptul principal este complet probat. Cu toate acestea, regula indivizibilității încetează prin aplicarea principiilor care guvernează începutul de dovadă scrisă, încât adversarul poate dovedi prin alte mijloace legale că adaosul afirmat nu este nul sau concordant ordinii publice ori este neavenit sau absurd 490. Și noul Cod de procedură civilă admite, cu titlu de excepție, divizarea mărturisirii atunci când cuprinde fapte distincte și
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]