12,606 matches
-
speciei noastre, adică sexele. Păi femeia e o oxidantă, iar bărbatul un reducător. Iese astfel numai bine, dacă sexele se au bine Între ele, Împletitura roșu-alb. Privind la cele spuse deja rezultă că roșul aparține deopotrivă antocianului și bărbatului, respectiv albul flavonoidului și femeii. Asocierea nu e gratuită, ba chiar a fost băgată de seamă, empiric desigur, de cei vechi: Să ne amintim numai de triumf, ceremonia pe care o onora Împăratul ori generalul roman Învingător. Puțini știu că acela nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
roman Învingător. Puțini știu că acela nu urca În carul triumfal până nu-și vopsea fața și mâinile În roșu. Iar statuia lui Jupiter, punctul terminus al ceremoniei, era veșnic vopsită În roșu. La roșul masculin nu poate răspunde decât albul feminin, acela care, prin diluare, transformă roșul În trandafiriu și, in extremis, chiar În alb... Dar orice neutralizare, aneantizare a unui factor - roșul de pildă - Înseamnă un câștig În alt plan: transcendentul câștigă de aici suflet... „Sâmbătă cu prieteni“, 2
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fața și mâinile În roșu. Iar statuia lui Jupiter, punctul terminus al ceremoniei, era veșnic vopsită În roșu. La roșul masculin nu poate răspunde decât albul feminin, acela care, prin diluare, transformă roșul În trandafiriu și, in extremis, chiar În alb... Dar orice neutralizare, aneantizare a unui factor - roșul de pildă - Înseamnă un câștig În alt plan: transcendentul câștigă de aici suflet... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 martie 2002, ora 16,27 15. Insolit De când, nu de multă vreme, Radio Moldova s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de ce sunt mai multe, de ce pisica În cauză are mai multe vieți În față; iar odată cu evoluția În șirul vieții - amândoi credem În reîncarnare - scade entropia acelei ființe, adică crește polarizarea, maximul fiind un singur inel colorat și antiteza sa, albul. Dar aici geșește nițeluș: maxima evoluție e trădată de o codiță neagră de tot, ce-și află antiteza În nimicul din jurul pisicii. Ca mine... Cât mi-am ferit codița, tot n’am scăpat de puricii din ograda radioului. Așa că Înțelegeți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar veverița și vulpea. Ah! Era să uit pe verișoara panteră... Ca orice animal, găzduim, În piele și În produsele acesteia, fanerele - numiți-le solzi, pene, păr -, doi pigmenți. Unul negru, eumelanina, altul roșu, feomelanina. Și, Împreună cu lipsa lor, adică albul, putem face orice combinație - din care sigur vor lipsi verdele și albastrul; o să vă torc altă dată despre ele. Dar eu, pisica, ghicesc viitorul. Știu așa că el Îmi oferă un mediu, un teren de vânătoare tot mai degradat. Are grijă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Moti? Să mai adaug ceva: Păi florile se colorează cu doar doi pigmenți: antocianii, roșii de felul lor, dar și albaștri dacă stau Într’un mediu celular alcalin, respectiv flavonoizii, de un galben-verzui. Ghiocelul de pildă, are numai flavonoizi, iar albul lui e de fapt un galben foarte deschis. La urma-urmei, nici zăpada nu e albă, ci de un albastru cât se poate de deschis. Așa că, orice floare are În sine mărțișorul nostru, mai bine zis acesta polarizează cele două extreme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar ce produs al omului, el Însuși parte a biosului, poate părăsi biologia fără a păstra ceva din ea, precum În simbolul Dao care Împănează cu și fără rost afișele, pe acel disc jumătate alb, jumătate negru, o picătură de alb pe câmpul negru și reciproc? Poate că exemplul ce l voi da În acest sens seamănă a utopie. N’aș fi primul, a căzut În acest păcat chiar Platon... Și, sperând că nu veți trage În „pianist“, să furnizez exemplul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuiau puse la vedere trei fețe de masă țesute cu arnici, două fețe de masă din lână, un covor lung de culme ce se punea în casele din lemn, zece kilograme de lână spălată, un țol de lână în tăblițe alb cu negru, un țol roșu în patru ițe, făcut val ce se va păstra până la moarte, pentru a se așterne pe patul pe care va fi așezat primul care va părăsi lumea dintre cei doi soți, actualii mire sau mireasă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Deși mersesem pe mare mai mult de două ore. Am debarcat în portul din orașul cu același nume. Acest oraș, Skiathos avea trei străzi suprapuse din cauza reliefului. Ele își prezentau frumusețea prin culorile deschise în care erau văruite casele predominând albul, prin florile care le împodobeanu lăfăindu-se în razele soarelui darnic sub splendoarea cerului albustru, albastru, albastru. Sus în locul cel mai ridicat se înălța ca o vestală biserica Sfântul Nicolae alături de turnul cu ceas. Ne-am îndreptat într-acolo urcând
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
tot atât de atrăgătoare. Jos, în vale, se vedeau casele așezării de la poalele stâncii pe care era suspendată mănăstirea și noi împreună cu ea.Le priveam ca dintr-un avion părându-ni-se ca niște jucării împrăștiate, de diferite culori în care predomina albul pereților și roșul acoperișurilor. Călugării nu s-au ivit. Erau la rugăciune, la alte ocupații?! Nu știu. Chiar dacă turiștii se foiau de colo până colo, liniștea a pătruns în sufletele noastre. Aerul curat și proaspăt ne înviora. Ne-am simțit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
societatea [...] își vinde sufletul și că Cercul studențesc M. Eminescu din Botoșani, care iscălește protestul, vrea prin aceasta să prezinte opiniei publice spre judecare gestul proprietarului moșiei Ipotești. Afișul se încheie cu: O tempora! O mores!35. Tipărit negru pe alb, documentul a convins și chiar a născut legende; numai că în realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Prin 1924, soții Papadopol decid să se mute la Ipotești. Cu optica de astăzi, pare ilogică o asemenea hotărâre, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vâlcioarei natale se desprinde în fundal umbra nostalgică a copilului cu inima [...] tristă, ce n-are mângâiere, cu sufletul ce arde de dor nemărginit; câteodată, dorințele sunt prezentate fățiș: Să mai privesc odată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut 29. Satul-senzație, familial și unic este, la Eminescu, un tot organic după care va tânji permanent, căci, așa cum îl simte, el este numai al lui. Al lui și-al protagoniștilor lui. El transpare în amintire ca loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel vechi în noul plan, de aici rezultatul unei prospețimi, iar lectorul nu sesizează mai niciodată repetiția, acesta este pătruns totdeauna de atmosferă, de personaj, dar mai ales de situația creată. Obiceiul lui Ilie de a surprinde în crochiuri-desene, pe albul varului din pereții casei, îl găsim ilustrat în Cezara: Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate ici un sfânt, colo un cățel svârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albe307. Portretul iubitei moarte este realizat și el cu aceiași măsură: Ochii cei mari închiși, fața trasă și slăbită, pleoapele-nvinețite peste ochii înfundați. Haina ei trecea din toate părțile peste merginile sicriului și ajungea la pământ ... Mânile reci, transparente de albe, cu degetele lungi și subțiri încleștate de piept ... Era un cadavru de-o înspăimântătoare frumuseță 308... Cel care striga în vers, cu-atâta sinceritate și amar, Pe mumă-mea, sărmana, atâta n-am iubit-o, avea să-i descrie chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
calului ca să se ducă unde o vrea, iar ea împreună cu Hodoroabă, râul fiind în acel timp scăzut, trecu granița cu învoirea grănicerilor, care nu le făcură nici o împotrivire. Calul, după ce a gonit cât a gonit, așa că din negru se făcuse alb de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al oricărui cenaclu literar putea fi și al Căminului Cultural din Belciugatele. Evident, formalitatea, emanată, se pare, chiar de la marele cârmaci, n-a luat-o în serios nimeni din sectorul editorial (la "Junimea", făcuserăm rost de ditamai teancul recomandărilor în alb, pentru a scuti autorii de penibilul prezentării textului într-o ședință de cenaclu suprasaturat de veleitari și "tinere speranțe"). Planul editorial, în cazul unei Case de presă din provincie (funcționau edituri la Cluj, la Iași, apoi și la Craiova și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și seama că ar fi putut săvârși, cumva, o gafă, s-a înroșit până-n albul ochilor și i-au dat lacrimile... De câte ori mă va întâlni după aceea, va roși, mormăind scuze... Și iată că citostaticele străine, procurate de scriitorii clujeni și trimise la Iași în cutii elegante, parcă ocrotind juvaere, au ajuns prea târziu... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tâmpit, fără tensiuni." "Jurnalul..." e-o carte-revelație, pandant al "Jurnalului" lui Sebastian, și el găsit și tipărit târziu. Într-un fel, cărți de învățătură. * "M arin Sorescu a condus o ramură externă a Securității până în 1992". Așa scrie, negru pe alb, în pag. 84 a cărții "Scrisoare pentru Clinton", editată de "Tinerama". Este vorba de un SAS serie de romane polițiste de duzină semnate Gerard de Villiers și manufacturate, se pare, de un grup de "negri" care au ca normă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în sus, însă, câteodată, părea să-și aducă aminte de această "indisciplină" a lor și, cu degetele le tipărea și le arcuia în jos. Purta un costum bleumarin. Și la buzunarul stâng, în dreptul inimii, avea întotdeauna, o batistă de un alb foarte curat, imaculat; dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plângeau de gât cu ei și gospodarii, de ți se rupea inima de jale. Plângeau ascultându-le durerea din cântecul lor, plângeau să le aline durerea.. Era ceva sfâșietor pentru sufletul omenesc. Când, deodată, în bătaia lunii o pată întunecă albul imaculat din fața porții. Părintele Director stătea neclintit ca o statuie, într-o mantie neagră... Era înfricoșător. Primul care l-a văzut, a înlemnit cu „hăiala” în gât, de parcă i-ar fi rupt cineva beregata. O clipă, a durat... doar o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
erau din nordul Moldovei, din munții Stânișoarei, Neamțului și Bistriței... de prin satele Ghindăoani, Grumăzești, Crăcăoani, Pipirig, Poiana Teiului ori Fărcașa ș.a. La plecare, povesteau ei, au lăsat satele îngropate în omăt, iar din casele, ca niște momâi învelite în alb, răsăreau doar hornurile cu fuioare subțiri de fum.. „.. O iarnă cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
palmele, poate să le încălzească, și, cât ne privi într-o tăcere încărcată de întrebări fără răspuns, ni se adresă cu o voioșie puțin forțată. „ Domnilor elevi, băieți !.. astăzi, vom învăța noul imn al țării.!” și ne privi, pe toți... alb la față ca varul. „ Adică.. un imn nou, cum vine asta !.. Ne-am privit între noi descumpăniți. N-avem imnul țării ?!” Era încă un „Act”, din acel an, după Abdicarea Regelui, care ne șoca. Nu eram pregătiți să înțelegem profunzimea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-o înțeleg. Sfielile ei misterioase m-au făcut pe mine, acel magister din Ars amatoria, mai inert și nevolnic. M-am rușinat pentru grosolana mea neștiință. Licantropie Ninge. Mă visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă. M-am trezit brusc invadat de fericire. Afară urlă lupii. Mă gândesc iar la câinele meu, dispărut în pădure. Poate că s-a dus în căutarea stirpei lui. Licantropia mă fascinează. Reîncarnare Mi se apropie sfârșitul. Sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
completat fără a ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu pot fi opuse posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea-credință, sau daca posesorul a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea cecului. Pct. 67. - Cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătură trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului. Pct. 68. - Mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul
NORM�� nr. 7 din 6 martie 1994 (*actualizată*) privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125320_a_126649]
-
de art. 1 din Legea asupra cecului. Pct. 68. - Mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul la plata sau îl remite unei instituții de credit pentru prezentarea la plata. Este obligatoriu că cecul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plata. ------------ Pct. 68 a fost modificat de pct. 15 al art. I din NORMĂ nr. 6 din 5 iunie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 7 iulie 2008. Pct.
NORM�� nr. 7 din 6 martie 1994 (*actualizată*) privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125320_a_126649]