12,966 matches
-
tinerețe. N-a avut niciodată ocazia, se pare nici dorința, de a se iniția în vreo limbă iraniană, cu atât mai puțin veche decât modernă. Și totuși s-a văzut adeseori că atunci când se referă, în opera sa, la Iranul antic o face mereu cu o mare pertinență („Le mythe de l’éternel retour conține pagini care dovedesc o mare pătrundere a Iranului”, Gh. Gnoli, Zoroaster’s time and homeland, p. 196 n. 74, lucrare unde, de altfel, Eliade este constant
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atentă și favorabilă (cu excepția unei rezerve față de teoria substratului balcanic, teorie în care nu e interzis să recunoaștem amprenta lui Eliade). La rândul său, Schlumberger tocmai descoperise la Surkh Kotal, în Afganistan, primul exemplu sigur de templu iranian din perioada antică și e de înțeles că voia să-l întâlnească pe autorul Feuerpriester in Kleinasien und Iran. Nu știm în ce a constat conversația lor, dar ne-ar fi plăcut să asistăm; în epocă, curiozitatea reciprocă între filologi iraniști și arheologi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
posibilitate și realitate! Deoarece, această categorie a „posibilității” de care se ocupă psihologia, dar și matematica, m-a preocupat Întotdeauna și, În cadrul teoriei sau interpretării de față a unui destin public - care ar trebui să devină exemplar, o știm de la antici și de la Plutarc, destinele „oamenilor mari” au fost exemple și modele majore de educație și interpretare a istoriei! -, această categorie a posibilității a jucat un rol enorm În viața noastră, aproape a tuturor, În acea jumătate de secol de tiranie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Deși nu suntem pe deplin entuziasmați, pentru a zice așa, nici de „noua și suficient de brutala victorie a Măriei-Sale Banul!...”. Și, pentru că avem privilegiul de a fi poeți, ne refugiem În trecut, Încă o dată, ca autorul Odei În metru antic. Într-un trecut care, la drept-vorbind, nu a existat niciodată! Bucureștiul liber, Bucureștiul În dezordine, fericit, zăpăcit Încă de libertate, neștiind Încă foarte bine ce să facă cu dânsa, ziarele care se năpusteau asupra celor două lucruri interzise formal de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot mai evident - și distrugător! - complex de inferioritate (era să scriu: complex de iritare!Ă față de dominația tot mai accentuată a Americii de Nord, care, după ce a salvat de două ori Europa apuseană de agresivitatea germană militară, se pregătește să Împlinească visul antic al Grecilor și apoi al Romanilor - să devină unicii „stăpâni ai lumii”! Ce facem cu cei cincizeci de ani de comunism românesc - Îi dăm la o parte de pe „masa istoriei”, cu o singură mișcare a mâinii, Încercând să „re-Înodăm” istoria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sa erau nimicite În praf pentru cultul maselor și al „rolului lor În istorie”. Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi, „neo-romanticii?”... Cu siguranță prin această fervoare a cultului individului, a eroului, și o Întreagă istoriografie antică ilustrată de un Thukydides sau Plutarcos - arta portretului, din care se inspiră și tipologia romanescă actuală! - ne susține, deși un titan precum Tolstoi merge și gândește „În sens contrar!”. Nu, repet, nu e vorba de „dreptate” sau de „adevăr”, ci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
an, o săptămână, un ceas!...” Nu, aproape nimeni nu e pregătit pentru acel ultim ceas și poate și În acest fel trebuie Înțeles unul dintre cele mai adânci și originale versuri ale Eminescului, cu care se deschide Oda În metru antic: Nu credeam să’nvăț a muri vreodată!... E adevărat, aici Biserica și textele sfinte ne ajută pregătindu-ne, dar... cât de puțini sunt În stare să le pătrundă cu adevărat. Și-apoi, Biserica ne oferă asupra bătrâneții aceeași judecată ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că doar În momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai aspre, mai barbare din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Moldova privește nu numai spre sud, dar și spre nord, către Polonia, și spre răsărit, către stepele rusești, iar Transilvania aparține Europei Centrale și, Într-o măsură apreciabilă, spațiului occidental de civilizație. Multe valuri au venit dinspre răsărit, de la sciții antici până la ruși În epoca modernă, și multe altele dinspre apus, de la celți și romani până la unguri (porniți inițial dinspre Ural, dar stabiliți În Câmpia Panonică, la vest de spațiul românesc) și germani. România este așadar, În același timp, balcanică, răsăriteană
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
preromană (civilizației „orale“ a dacilor nefiindu-i caracteristice nici scrisul, nici reprezentările figurative), dar nici În Dacia romană, bogată În zeități de tot felul. Pe aproape nimic s-a scris o Întreagă bibliotecă și s-a constituit o complexă mitologie antică și modernă: exemplu relevant pentru modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile antice privitoare la alcătuirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile antice privitoare la alcătuirea lumii; acestea nu sunt realități, ci „imagini“, deseori puternic deformate și chiar inventate. Este greu, iar uneori imposibil să extragem din ele „adevărul“). Recuperarea dacilor se Înscrie În tipologia generală a miturilor fondatoare moderne; spre deosebire de abordarea tradițională
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-a extins Însă — prin multiple legături — și În restul Daciei, neanexat de romani și populat În continuare de daci. Românii sunt așadar, În cel mai Înalt grad, și daci, și romani, iar România de astăzi se regăsește În Dacia antică, atât dinainte de romani, cât și din vremea romanilor. Dacii avansau Însă, pas cu pas. Generația lui Mircea Eliade — tinerii intelectuali din anii ’30 — se simțea deja mai apropiată de daci decât de romani. Constantin C. Giurescu (1901-1977), un istoric reprezentativ
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rareori luată În discuție. Și totuși ceea ce frapează În România și dă originalitate sintezei românești este tocmai multitudinea și varietatea elementelor care au concurat la aceasta. Mai Întâi, chiar componentele aparent simple, dacii și romanii, ascund o mare diversitate. Autorii antici disting Între geți și daci, și unii, și alții ramuri ale neamului tracic. Geții locuiau În preajma Dunării, mai ales la sud de fluviu, În nordul Bulgariei de astăzi, dar și În Câmpia Munteniei, și În Dobrogea. Dacii Își aveau nucleul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și dacii vorbeau aceeași limbă. Ar fi Însă naiv să ne Închipuim că Strabo (sau Poseidonius, de la care are probabil informația) cunoștea chiar atât de bine dialectele tracice. Ne lovim mereu de această utilizare, lipsită de spirit critic, a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acoperit totul. Naționalismul a ajuns să se manifeste la fel de virulent ca antinaționalismul anilor ’50. Ideile-forță ale discursului istoric au devenit unitatea și continuitatea. O istorie fragmentată cum este, În fapt, istoria românilor apărea ca model perfect de istorie unitară. Dacia antică corespundea pe deplin României moderne. În 1980 s-au aniversat — În urma unui calcul cu totul aproximativ — 2050 de ani de la Întemeierea „statului dac centralizat și independent“ al lui Burebista; s-au ținut lanț discursuri, simpozioane, sesiuni științifice, articole În presă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru Cântecul gintei latine. „Latina gintă e regină / Într-ale lumii ginte mari / — spuneau versurile acestui poem — Ea merge-n capul altor ginte / Vărsând lumină În urma ei.“ Românii credeau Într-adevăr În superioritatea geniului latin, și nu numai al romanilor antici, dar și al moștenitorilor lor moderni. Însă față de ambiția proiectelor, o poezie și un premiu literar erau cam puțin! În urma Primului Război Mondial, Germania a pierdut puncte În România, iar Franța a câștigat. Situație de altfel relativă și fluidă, dat fiind că
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
parte a secțiilor a fost Închisă, În vederea unei reamenajări; se așteaptă rezultatele. Oricât de criticabilă i-ar fi concepția, muzeul este Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui Traian, Însă nu Înălțată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o ajuta să-și sculpteze trupul ei fără cusur - și mai exista cameramedia a cărei televizor cu plasmă era de mărimea unui mic perete, cu sistem audio surround și sute de DVD-uri clasate alfabetic, ca de altfel și o antică masă de biliard cu fetru roșu. Și întreaga casă se întindea generos: spații largi, proiectate astfel încât să se contopească perfect pentru a crea iluzia unei case mult mai somptuoase decât era cu adevărat. Stafia pluti către bucătărie, sau „statul major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei va fi singura sursă de lumină, iluminând un teanc de hârtii, pachetele de Marlboro pe care le fumează, lampa de campanie de lângă salteaua de pe podea, preșul indian și scaunul vechi de piele și CD-urile răsfirate lângă un casetofon antic și grafica înrămată semnată Diane Arbus și măsuța Chippendale (singura concesie făcută mediului din care se trage) și vrafuri de cărți atât de înalte încât funcționează ca un soi de tapet și în timp ce scanezi camera goală ceva va sări brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
daruri artistice și de credință. Cartea este o carte rară, un mare dar culturii poporului nostru. Se citește cu bucurie și emoție, este un document literar important dar și arătarea părții creatoare a autorului, care te duce până În preajma tragediei antice. Acesta este un dar. Familia Lovineștilor creată În special de Doamna Profira, Hecuba! Se duc spre pieire oameni de valoare numai pentru că Își Îndeplinesc destinul creator, și pentru aceasta trebuiește „plată”! M-a impresionat marea Dv. putere de muncă, lipsa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți în fața unei asemenea generoase intimități cu istoria, o relație imposibilă în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și impresionantă în monumentalitatea ei, rămânem câteva minute absorbiți de uimitoarea panoramă a Parisului. Culoarea galben-maro a peisajului urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzația unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12 franci, dacă o bei stând pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frig. Noroc că ne-am echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
respecta un tabiet: cel de a vizita măcar un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]