9,532 matches
-
de existență trebuie căutat, ca semnificație, În natura și dinamica supraeului moral specific fiecăreia dintre ele. Cele două tipuri de persoane și modelele de existență corespunzătoare au, În primul rând, rolul de a ne orienta În Înțelegerea semnificației psihomorale a biografiilor. În mod firesc, Între aceste două modele pot exista tipuri mixte, intermediare. Am preferat Însă să descriem tipurile fundamentale, pentru a le utiliza ca repere În evaluarea psihomorală a modelelor psihobiografice. Acest fapt este deosebit de important, Întrucât orice model psihobiografic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În astfel de sistematizări. Vom face o trecere succintă În revistă a acestora. O clasificare completă a modelelor psihobiografice cuprinde următoarele tipuri: modele psihologice, modele morale, modele culturale, modele etnoculturale. 1. Tipologiile psihologice Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică și irepetabilă. Această „istorie” are În primul rând un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie căutat deci printre cei de o altă meserie. Istoria în șase cuvinte „Erau ziare, evenimente/ De vremuri grave, sau de regret-”. Evident, aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celelalte genuri. Cititorii ei au fost și au rămas o minoritate în raport cu cititorii de romane sau, mai recent, de memorialistică. Statistic, aceștia sînt de vreo cinsprezece ori mai numeroși. A treia explicație e că proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință la tiraje
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viu: „Și-i atîrnau aripile de plumb”. A neputință și deznădejde, ca și brațele celui care-l privește. Descrierea se transformă în viziune. Dincolo de aceasta nu mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești că s-a născut într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Aproape nici nu se știa dacă mai e sau nu pe lume”. (Pan M. Vizirescu) Singurii oameni care ne interesează cu adevărat, și a căror prezență o înregistrăm, sînt cei de-o seamă cu noi. Cît durează caracterul „definitiv” al biografiilor? E întrebarea melancolică pe care mi-am pus-o citind, în L’ami du lettré (1926), rîndurile de mai jos: „De deux grands morts recents: Marcel Proust et Eléonora Duse, les noms ont voisiné à l’étalage des librairies. De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anecdote, alertement contée, y vient à propos pour renforcer des observations de cette qualité: «Le bénéfice du bonheur ne paraissait complet à Proust que s’il reposait sur la base d’une douleur, même imaginaire»”. Dintre lucrările de istorie literară, biografiile sînt, se pare, cele mai perisabile. Există totuși o consolare pentru cei care le fac: bine scrise, unele din ele au șanse să fie citite ca opere literare sau morale. Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Bacovia, atît în sensul de faimă, cît și în cel de secret. Acest sentiment e clar exprimat în „Furtună”, în cîteva locuri din proză și în „Divagări utile”. Raportul faimă-secret e lucrul care mă atrage cel mai mult din biografia poetului. Secretul a contribuit la creșterea faimei, dar faima n-a dus la dezvăluirea secretului. într-un articol despre Apollinaire („Un sacré coup d’archet”, din „Le nouvel Observateur” 23 29 août 1980, p. 50), Guillevic (născut în 1907) spune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sau mai de-a dreptul: o modalitate de a-l scoate în lume. Bacovia e dintre acei scriitori care îți impun să vorbești despre ei cu pudoare. Uneori mi-e greu să-mi reprim gîndul că dezvăluirea unor fapte din biografia sa ar putea să-l lezeze postum. Bacovia n-a fost - cum probabil se crede - impermeabil la literatura contemporanilor săi. N-a fost numai donator, ci și receptor. Vreau să spun că a luat și el de la alții, „a împrumutat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
perioadele de apatie? Cărți captivante „thrillere”, cărți vesele, „cărți de căpătîi” bogate în reflecții? Aproape sigur, ele erau cărți de istorie. Pe ce mă bazez? Pe observația că bătrînii, singuraticii, bolnavii citesc (o formă de alinare și de alienare) istorii, biografii de oameni celebri, evocări. Muribundul Tristan Corbière citea - am mai spus - „portretele” lui Sainte Beuve, iar ieri-alaltăieri, pensionarul François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-ar fi vrut să le divulge. Ulterior curiozitatea cercetătorilor n-a mai putut fi îngrădită. Presa a inițiat interviuri cu oamenii de success din toate domeniile, s-au publicat documente și scrisori, memorii și evocări, adică materiale utile alcătuirii biografiilor și monografiilor, lucrări care au devenit o necesitate culturală. Noi, romînii, am avut o oarecare întîrziere și în acest gen, situație regretabilă, care l-a făcut pe Ilarie Chendi să le adreseze confraților din vremea sa îndemnul: „Dați-ne monografiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1979, p. 234) Arnold se întreabă de mai multe ori: „Cum putem explica sărăcia operei la un poet de o asemenea talie?”, adică unul care, poate excesiv, a fost comparat cu Milton și Pope, și încearcă să afle răspunsul în biografia sa. De tînăr, Gray a suferit de depresie, care apoi a devenit „permanentă”, „mecanică”. Deși îi plăcea să scrie, depresia îl împiedica s-o facă. „Dacă nu scriu mult - i-a mărturisit el lui Horace Walpole - e pentru că nu pot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unele din cele mai frumoase poeme din Parallèlement. în acest caz, însă, trebuie să rămînem în domeniul erudiției”. François Porché, autorul cărții Verlaine tel qu’il fût, susținea, dimpotrivă, că, „Din punct de vedere omenesc, psihologia poate constitui obiectul unei biografii. Eu am procedat ca psiholog, condus de ideea că adevărul nu poate fi ascuns. La autorii din familia lui Verlaine, interesul literar nu poate fi separat de interesul omenesc, fiindcă în scrisul lor viața are un rol preponderent. Opera lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mare propensiune pentru literatură și pentru arte. Faptul că în Bacău funcționează o asociație de scriitori și o filială de artiști plastici se explică, în ultimă instanță, tot prin „efectul” Bacovia, lucru ușor de admis de cei familiarizați cu biografiile unor oameni și instituții, cu sinergiile și sincretismele ultimelor patru decenii. Cînd ții prea mult pe șantier o lucrare, nu se poate să nu ajungi la îndoieli asupra oportunității ei ori la soluții contradictorii pentru a o definitiva. Deși impulsionat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
judecata lumii se concentrează mai tare asupra eticii decît esteticii sale. De aceea scrisul sincer oferă mai puțină libertate decît scrisul fabulatoriu, proteic. în cazul acestuia din urmă contează prea puțin dacă el conține adevăr sau minciună, iar raportările la biografia autorului nu sînt stringente. Valorizarea se face pe baza altor criterii: noutate, varietate, strălucire etc. Libertatea se reflectă și în productivitate. în timp ce Bacovia publică un volum la interval de aproape un deceniu, alții, care nu și-au făcut din sinceritate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-ar fi născut, la 15 ghenarie, 1850 și a fost botezat la 21 ghenarie. Această greșeală de transcriere s-a furișat neobservată timp de mai multe decenii, pînă și în studiul scris de Ion Crețu, cu titlul Mihail Eminescu biografie documentară, București, 1968, pagina 19, și în cartea lui Fănică N. Gheorghe, care crede că "actul de botez nu cuprinde mențiunea locul nașterii, ci numai data nașterii și data botezului"8. Oricum, bazat pe descoperirea lui N. D. Giurescu, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ci pentru a vedea legătura indisolubila dintre poeziile începătoare și altele de mai tîrziu cu viața poetului, în cadrul ipoteștean, mai ales că tot G. Călinescu făcuse o observație foarte justă: "Viața lui se confundă cu opera". "Eminescu n-are altă biografie"33. Și apoi, viața sa de copil și de adolescent, la Ipotești, nu trebuie apreciată numai după cele paisprezece poezii, publicate de tînărul poet înainte de 1870 și din care de-abia una singură, Din străinătate, îl atrage din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Z. N. Pop a vizitat Ipoteștiul de mai multe ori, într-o perioadă de cîteva decenii. Din materialul documentar adunat la Cucorăni, la Ipotești, la Arhivele Statului din Botoșani și din Iași a întocmit cunoscutele volume de Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu. În ceea ce privește Ipoteștiul, găsim în ele următoa rele capitole speciale: Ipoteștiul lui Iminovici 43, Ipoteștiul copilăriei lui Eminescu 44, Familia Eminescu și biserica din Ipotești 45, Complexul muzeistic de la Ipotești 46. Articolul cu titlul din urmă, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acelora care, pe cale particulară, m-au ajutat cu informații, cărți, fotografii și obținerea fotocopiilor. TRIMITERI DOCUMENTARE 1. TUDOR V. ȘTEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, în volumul Eminescu și Bucovina, Cernăuți, 1943, pag. 13; 1968, pag. 69. 2. I. CREȚU, Mihail Eminescu Biografie documentară, București, 1968, pag. 69. 3. G. CĂLINESCU, Viața lui Mihai Eminescu, București, Epl., 1966, pag. 36. 4. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare..., București, 1962, pag. 249. 5. E. E. TOROUȚIU, Studii și documente literare, vol. V, pag. 124
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1 ian. 1923, pag. 13-21. idem, Note pentru o monografie, în volumul colectiv Eminescu și Bucovina, Cernăuți, 1943, pag. 124-125, 129-131. 24. I. CREȚU, op. cit., pag. 10-11. 25 G. CĂLINESCU, op. cit., pag. 38-39. 25. A) GH. UNGUREANU, Documente privitoare fa biografia lui Eminescu (II, în "Conv. lit.", din Iași, nr. 11, nov. 1975, pag. 14, cu facsimile. 26. G. CĂLINESCU, op. cit., pag. 47. 27. IDEM, Opera lui Eminescu, vol. IV, p. 272. 28. TITU MAIORESCU, Critice, III, București, Socec, 1931, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
21. La împroprietărirea clăcașilor din 1864, proprietarul Joldeștilor era Hagi Iordache Cantacuzino 22. Așadar, nici pomeneală nu se face prin documente, de stolnicul Vasile Iurașco, ca proprietar pe moșia Joldești și tocmai de aceasta te miră faptul că toți cercetătorii biografiei eminesciene, fără nici o ezitare, s-au lăsat induși în eroare de ifosele boierești ale lui Matei Eminescu și au transmis din unul în altul afirmația greșită că bunicul poetului a fost proprietarul moșiei Joldești! În al doilea rînd, te miră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu era căsătorit și avea și trei copii, înainte de a i se căsători "tatăl", pe care i-l atribuie Augustin Z. N. Pop! Curioasă și originală este această "contribuție documentară"! În volumul al II-lea, intitulat Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, găsim un capitol special, Neamul Iurașcu 28. Folosind tabla de materii de la diferite colecții de documente moldovenești, autorul a înșirat 12 Iurie și 264 de Iurașcu, așa cum i-a găsit prin toată Moldova: tați, veri, surori, frați
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
carte și mama lui Eminescu, fiind astfel cunoscută de boier și de fiul său, Constandin, care a moștenit domeniul Dumbrăvenilor. TRIMITERI DOCUMENTARE 1. Notița biografică, scrisă de Matei Eminescu, este reprodusă de AUGUSTIN Z. N. POP, în Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, Edit. Acad. R.S.R., 1969, pag. 249. 2. Ibidem, pag. 259. 3. DIRECȚIA GENERALĂ A ARHIVELOR STATULUI, Catalogul doc. moldovenești, I, (1387-1620), București, 1957, documentele cu nr. 713 și 760. 4. Ibidem, documentul 1795. 5. ACAD. R.P.R.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
33. DIRECȚIA GENERALĂ A ARHIVELOR STATULUI, Catalogul doc. moldovenești. 34 TEODOR BALAN, Doc. bucovinene, vol. VI, București, 1942, pag, 167-168. 35. ARHIVELE STATULUI BUCUREȘTI, Fondul Mănăstirea Vorona, MSS. nr. 1184, documentul 30, filele 20-23. 36. GH. UNGUREANU, Documente privitoare la biografia lui Eminescu (II), în "Convorbiri literare", Iași, nr. 10, octombrie 1975, pag. 11. 37. TEODOR BĂLAN, Documente bucovinene, vol. II, Cernăuți 1934, pag. 83-84. 38. IDEM, Familia Onciu (citat) pag. 37-38. 39. IDEM, ibidem, pag. 51. 40. IDEM, ibidem, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
slujbe, în ramul giudecătoresc pi anul 1839", fila 55. 75. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 139-140. 76. IOAN BIANU și G, N1COLĂIASA, Catalogul manuscriptelor românești, III, București, 1931, pag. 348, 350, 351. 77. GH. UNGUREANU, Documente privitoare la biografia lui Eminescu, "Convorbiri literare" Iași, nr. 9, noiembrie 1975, pag. 13. 78. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 385. 79. OVIDIU PAPADIMA, Din corespondența lui Gheorghe Eminovici Scrisori în limba germană, în "Revista de istorie și teorie literară
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]