10,800 matches
-
de hirotonisire pentru sute de călugărițe. Acest fapt a fost criticat de unele figuri proeminente ale Siyam Nikaya și Amarapura Nikaya, iar consiliul Budismului Birmanez a declarat că în ziua de azi hirotonisirea călugărițelor nu poate fi validă, deși unii călugări birmanezi susțin contrariul. Pe timpul domniei lui Așoka, un misionar a fost trimis la Suvannabhumi, unde, doi călugări, Sona și Uttara, se presupune că merseseră. Opiniile specialiștilor diferă în ceea ce privește situarea exactă a ținutului Suvannabhumi, dar se presupune că se afla undeva
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
Nikaya și Amarapura Nikaya, iar consiliul Budismului Birmanez a declarat că în ziua de azi hirotonisirea călugărițelor nu poate fi validă, deși unii călugări birmanezi susțin contrariul. Pe timpul domniei lui Așoka, un misionar a fost trimis la Suvannabhumi, unde, doi călugări, Sona și Uttara, se presupune că merseseră. Opiniile specialiștilor diferă în ceea ce privește situarea exactă a ținutului Suvannabhumi, dar se presupune că se afla undeva în regiunea care azi include Birmania inferioară, Tailanda, Laos, Cambodgia și Peninsula Malay. Populația Mon este una
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
Românești Șerban Cantacuzino pe un teren aflat în prezent în compunerea municipiului București. Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit "Cotrocenii cei de sus", pentru a face deosebire de "Cotrocenii de jos", denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului. ”Satul și moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia. Familia Cantacuzino s-a stabilit în Țările Române în primele decenii ale secolului XVII
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
prima dată când un ctitor decide să închine mănăstirea locurilor sfinte, însă numai cu anumite condiții. În cazul în care nu erau respectate condițiile respective, atunci hrisovul de închinare devenea nul, iar urmașii domnului puteau sa ia mănăstirea de sub administrarea călugărilor greci. Aceste condiții erau: După cum era de așteptat, călugării care au venit să gestioneze averea mănăstirii nu s-au îngrijit așa cum trebuia de aceasta și astfel au intervenit numeroase probleme de ordin financiar. Pe parcursul secolului al XVIII-lea domnitorii și-
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
locurilor sfinte, însă numai cu anumite condiții. În cazul în care nu erau respectate condițiile respective, atunci hrisovul de închinare devenea nul, iar urmașii domnului puteau sa ia mănăstirea de sub administrarea călugărilor greci. Aceste condiții erau: După cum era de așteptat, călugării care au venit să gestioneze averea mănăstirii nu s-au îngrijit așa cum trebuia de aceasta și astfel au intervenit numeroase probleme de ordin financiar. Pe parcursul secolului al XVIII-lea domnitorii și-au arătat mila lor față de ctitoria lui Șerban Cantacuzino
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
Amiens, a devenit liderul spiritual al mișcării. El s-a remarcat prin modestie, apărând în public îmbrăcat în haine sărăcăcioase și călărind pe un măgar. El a predicat ridicarea la luptă pentru cruciadă prin tot nordul Franței și în Flandra. Călugărul pretindea că fusese însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru a demonstra aceast afirmație. Se pare că mulți credincioși credeau că Pierre l'Ermite, nu Papa Urban, este inițiatorul cruciadei. Presupunerea că
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru a demonstra aceast afirmație. Se pare că mulți credincioși credeau că Pierre l'Ermite, nu Papa Urban, este inițiatorul cruciadei. Presupunerea că armata mobilizată de călugăr ar fi fost o adunătură de țărani analfabeți și săraci cu duhul, care nu aveau nici cea mai vagă idee încotro se îndreptau și care credeau că oricare oraș mai mare pe care îl întâlneau în cale era Ierusalimul, poate
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
vasali, dar cu o bogată experiență războinică. Cuvintarea lui Urban al II-lea, care a reamintit despre fabuloasela fertilitate a paminturilor din tarile orentului, i-a instigat si pe tarani, care sperau la o viata mai buna si la libertate. Călugărul Pierre și adunat armata la Köln pe 12 aprilie 1096, având de gând să stea aici ceva vreme și să provăduiască cruciada germanilor, în speranța că va recruta noi cruciați. Francii nu s-au arătat dornici să-l aștepte pe
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
Pierre și adunat armata la Köln pe 12 aprilie 1096, având de gând să stea aici ceva vreme și să provăduiască cruciada germanilor, în speranța că va recruta noi cruciați. Francii nu s-au arătat dornici să-l aștepte pe călugăr și pe germani și, sub conducerea lui Gautier Sans-Avoir, câteva mii dintre ei au plecat mai departe, au traversat fără incidente teritoriul Ungariei de azi și au ajuns la râul Sava, la Belgrad, în apropierea graniței cu Imperiul Bizantin. Comandantul
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
care să-i călăuzească până la Constantinopol, cu condiția ca să plece imediat. A fost stabilită dimineața următoarei zile pentru plecare. Totuși, câțiva cruciați germani s-au încăierat cu niște localnici, au dat foc unei mori și conflictul a scăpat de sub controlul călugărului Pierre. Comandantul Nișului a trimis la luptă împotriva cruciaților toți militarii din subordine. Cruciații au fost zdrobiți complet și puși pe fugă după ce au pierdut cam un sfert din efective. Ei au reușit să se regrupeze la o oarecare depărtare
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
ales un nou conducător, un italian numit Rainald, în vreme ce francii l-au ales pe Geoffrey Burel în funcția de comandant. Pierre a pierdut orice control asupra expediției. Deși împăratul bizantin îl îndemnase pe Pierre să aștepte principala armată a cavalerilor, călugărul își pierduse aproape întreaga autoritate, iar cruciații s-au împrăștiat în mai multe coloane în mișcare. Francii au ajuns la Niceea, un oraș întărit aflat sub controlul turcilor, unde au reușit să jefuiască suburbiile. Germanii, pentru a nu fi mai
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
participe la jefuirea noii cuceriri. Turcii au organizat o ambuscadă pe drumul pe care urmau să se deplaseze coloanelor creștine spre Niceea. Când în rândul cruciaților s-a aflat adevărul despre dezastrul de la Xerigordon, entuziasmul s-a transformat în panică. Călugărul Pierre plecase la Constantinopol pentru a aranja aprovizionarea armatei sale și era așteptat să se întoarcă rapid, iar majoritatea liderilor au cerut să se aștepte revenirea lui pentru luarea unei decizii. Călugărul nu s-a mai întors niciodată, însă. Până la
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
de la Xerigordon, entuziasmul s-a transformat în panică. Călugărul Pierre plecase la Constantinopol pentru a aranja aprovizionarea armatei sale și era așteptat să se întoarcă rapid, iar majoritatea liderilor au cerut să se aștepte revenirea lui pentru luarea unei decizii. Călugărul nu s-a mai întors niciodată, însă. Până la urmă, Geoffrey Burel, care se bucura de un bun renume în rândul cruciaților, a afirmat că este sinonim cu lașitatea să se aștepte la nesfârșit venirea liderului religios și că ar fi
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
al II-lea de la Conciliul de la Clermont din 1095. Ceea ce este sigur este faptul ca Pierre l’Ermit a fost unul dintre cei care au predicat în Franța pentru mobilizarea pentru cruciadă, experiența proprie ajutându-l să vorbească mai înflăcărat. Călugărul a ajuns rapid faimos dat fiind modul foarte pasionat în care predica și cei mai mulți istorici sunt de acord că mii de țărani au fost convinși să ia parte la cruciadă în principal datorită eforturilor lui Pierre. La prima cruciadă au
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
mediu indica un statut de om sărac sau de călugăr-cerșetor de pe domeniile ale bisericii. Pierre a organizat săracii într-un grup de pelerini purificați din punct de vedere spiritual și i-a condus, urmând să fie protejați de Sfânta Treime. Călugărul Pierre a condus una dintre cele cinci coloane ale Cruciadei țăranilor spre destinația pelerinajului lor, Biserica Sfântului Mormânt. Deplasarea a început la Köln în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
hărțuiască și în cele din urmă au sfârșit prin a ataca mulțimile prost înarmate. Pierre s-a întors la Constantinopol și a cerut disperat ajutorul imperial. Cruciații s-au retras pe teritoriul bizantin, urmăriți de aproape de turci. În timpul în care călugărul Pierre era încă absent din rândul pelerinilor, cruciații au fost prinși într-o ambuscadă și măcelăriți. În ciuda invocării protecției divine de către Pierre, cei mai mulți pelerini au fost uciși sau, supraviețuitori, au fost luați prizonieri și au fost vânduți în târgurile de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
stabilirea unor rute sigure pentru pelerinii care doreau să viziteze Locurile Sfinte din Palestina. Despre Pierre mai avem vești de la Gilbert de Nogent. Acesta afirmă că Pierre ar fi încercat să scape din Antiohia asediată și înfometată, numindu-l pe călugăr o "stea căzătoare". Totuși, Guibert și alte surse amintesc de faptul că Pierre a fost cel care a ținut predicile în fața mulțimii de cruciați pe jumătate morți de foame, ceea ce i-a motivat pe luptătorii creștini să atace cu mare
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
aceată idee, istoricul medieval William de Malmesbury a considerat că Pierre l’Ermite a fost adevăratul autor și inițiator al Primei cruciade. Se povestește cum, într-o primă vizită la Ierusalim, mai înainte de 1096, Isus Cristos i-ar fi apărut călugărului în Biserica Sfântului Mormânt și l-ar fi poruncit să predice cruciada. Aceiași istorie apare și în scrierile lui William din Tyr, ceea ce dovedește și la câteva generații după victoria primei cruciade, descendenții cuceritorilor Ierusalimului îl credeau deja pe Pierre
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
precum liderul spiritual Pierre l’Ermite din Amiens s-au folosit de mijloace care pot fi caracterizate drept extorcare. El avea asupra sa o scrisoare din partea evreilor francezi către comunitatea evreilor din Trier. Scrisoarea îi îndemna să asigure provizii cruciaților călugărului Pierre. Evreii erau atât de speriați în momentul în care călugărul ajungea în dreptul porților lor încât erau de acord să îi ofere imediat proviziile cerute. Indiferent care era poziția față de evrei a lui Pierre, oamenii care pretindeau că sunt din
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
de mijloace care pot fi caracterizate drept extorcare. El avea asupra sa o scrisoare din partea evreilor francezi către comunitatea evreilor din Trier. Scrisoarea îi îndemna să asigure provizii cruciaților călugărului Pierre. Evreii erau atât de speriați în momentul în care călugărul ajungea în dreptul porților lor încât erau de acord să îi ofere imediat proviziile cerute. Indiferent care era poziția față de evrei a lui Pierre, oamenii care pretindeau că sunt din tabăra lui au avut inițiativa să ucidă evreii și să le
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
putut opri mulțimile ce cruciați. Ierarhia catolică luată ca un tot a condamnat persecutarea evreilor în toate regiunile afectate, (deși protestele preoțimii a avut un efect neînsemnat). Foarte activi în condamnarea persecuțiilor erau preoții parohiali. Este cunoscut cazul unui singur călugăr pe nume Gottschalk care s-a alăturat cruciaților și a încurajat persecuțiile. Cronicarul Hugo de Flavigny aduce mărturie cum au fost ignorate aceste apeluri: „Pare în mod sigur surprinzător că într-o singură zi în mai multe locuri diferite, mobilizate
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
izolați. Apelurile clericilor au fost ignorate pe temeiuri asemănătoare, (nu s-au luat măsuri cu privire la excomunicarea unor indivizi separați de mulțime), iar cruciații au crezut că oricare dintre cei care propovăduiau mila față de evrei făcea asta deoarece cedaseră mitei evreiești. Călugărul Gottschalk a condus o cruciadă plecată din Rhineland and Lorena spre Ungaria, atacând ocazional comunitățile evreiești de-a lungul acestui drum. La sfârșitul lunii iunie 1906, cruciații conduși de Gottschalk au fost întâmpinați de regele Coloman al Ungariei. Cruciații au
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
Patriarh Ortodox al Ierusalimului, Simeon, aflat acum în Cipru, au încercat să trimită alimente, dar nu au reușit să aprovizioneze în cantități suficiente tabăra cruciadă. O parte dintre soldații și cavalerii creștini au inceput să dezerteze în ianuarie 1098, inclusiv călugărul Pierre l’Ermite. Deși călugărul a fost rapid găsit și a fost adus în tabăra cruciată, prestigiul său a fost grav afectat. În februarie, generalul bizantin Taticius, care îi sprijinise pe cruciați în calitate consilier și de împuternicit al împăratului
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
aflat acum în Cipru, au încercat să trimită alimente, dar nu au reușit să aprovizioneze în cantități suficiente tabăra cruciadă. O parte dintre soldații și cavalerii creștini au inceput să dezerteze în ianuarie 1098, inclusiv călugărul Pierre l’Ermite. Deși călugărul a fost rapid găsit și a fost adus în tabăra cruciată, prestigiul său a fost grav afectat. În februarie, generalul bizantin Taticius, care îi sprijinise pe cruciați în calitate consilier și de împuternicit al împăratului Alexius I, a părăsit pe
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]