KorAP: Find »[drukola/base=cinste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...348 349 350 ...387 >

9,668 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619

dacă timpurile sînt astăzi în Italia de așa fel încît ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încît un om prudent și capabil să le poată rîndui pentru ca ele să fie spre cinstea lui și spre binele tuturor celor care trăiesc în această țară, mi se pare că în momentul de față există atîtea condiții favorabile unui principe nou, încît nu aș putea spune că ele au fost vreodată mai potrivite pentru aceasta

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
pare că s-a stins cu totul. Aceasta vine din faptul că vechile orînduiri nu erau bune și din aceea că nu a existat nimeni care să fi știut să găsească altele noi. Și nimic nu este mai mult spre cinstea unui om care se ridică pentru prima oară la putere decît legile noi și noile orînduiri pe care le introduce. Dacă acestea sînt bine întemeiate și dacă au în ele grandoare vor face ca principele să fie respectat și admirat

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

timp ce-și tăia friptura. Apoi Își puse niște piure, puțin sos și ceva morcovi pe furculița Înfiptă-n bucata de carne. Cred că aș putea, răspunse Margot, mai ales când mă rogi așa frumos. — Diseară o să bem șampanie În cinstea leului, spuse Wilson. Acum e prea cald. — A, leul. Uitasem cu totul de leu. Aha, se gândi Robert Wilson, chiar nu-l slăbește deloc. Sau poate că așa Înțelege ea să se dea-n spectacol? Ce ar trebui să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi zise ea lui Macomber. Ce cursă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ni se termină banii o să ne-ntoarcem. Da, În provincia noastră abandonată. Ce-i pasă Madridului de Galicia? Suntem dintr-o provincie săracă. — De aia a făcut ce-a făcut fratele Basilio. — Totuși, nu m-aș Încrede cu totul În cinstea lui Basilio Alvarez. — În Madrid Înveți să Înțelegi cum stau de fapt lucrurile. Madridul este moartea Spaniei. — Măcar dacă ne-ar primi ca să ne refuze. — Nu merge așa. Întâi trebuie să fii umilit și terminat de atâta așteptare. — Păi o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pat confortabil, mâncare caldă și un magazin. Mai bău un pahar. Bărbații veniră la masă bine dispuși, dar cu niște fețe respectabile. Liz se așeză și ea la masă după ce aduse mâncarea și mâncă Împreună cu ei. Fu o masă pe cinste. Bărbații mâncară serios. După aceea se-ntoarseră din nou În camera din față, iar Liz și cu doamna Smith strânseră masa. Apoi doamna Smith se duse la culcare și Smith o urmă și el În curând. Jim și Charley erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
spuse Jack. Asta e. — Jidan, o ținea ea pe-a ei. Malacii ăștia de irlandezi, una-două i-auzi cu jidanii lor. Ce dracu’ mai Înseamnă și asta, jidan? Hai să plecăm de-aici. — Jidani, auzi. V-a văzut careva făcând cinste cuiva vreodată? Vă cos nevestele buzunarele-n fiecare dimineață. Irlandezii ăștia cu jidanii lor. Și Ted Lewis te face oricând, să știi. — Da, și tu faci multe chestii pe gratis, nu? spuse Jack. Am ieșit. Ăsta era Jack. Zicea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de oameni; acolo mă opream și Începeam să mă rog pentru ei. Despre noua casă Îmi amintesc cum spăla mama mereu câte ceva și cum făcea curățenie generală. Odată, când tata era plecat la vânătoare, ea a făcut o curățenie pe cinste În pivniță și a ars toate lucrurile care n-aveau ce căuta acolo. Când s-a Întors tata și s-a dat jos din cabrioletă smucind calul, focul ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care l-am făcut cu mâinile mele. Toată veselia de pe chipul lui madam Fontan dispăru. Fontan se așeză Într-un colț, cu capul În palme. — Trebuie să plecăm, spusei. Nu vă deranjați pe treaba cu vinul. Beți-l voi În cinstea noastră. — Unde s-a dus nebuna aia? Întrebă madam Fontan. — Nu știu, spuse Fontan. Nu știu unde s-a dus. Și acum voi plecați fără vin. Nu-i nici o problemă, spusei. Nu e bine așa, spuse madam Fontan clătinând din cap. — Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pară rău de vin, le spusei. — Vroia să beți vinu’ ăsta, spuse madam Fontan. Puteți să vă-ntoarceți la anu’? — Nu, poate anul următor. — Vezi? Îi spuse Fontan. — La revedere, le spusei. Nu vă faceți probleme cu vinul. Beți În cinstea noastră. Fontan Își clătina capul. Nu zâmbi. Știa când e terminat. — Fiu de cățea, Își spuse. Azi-noapte avea trei sticle, spuse madam Fontan ca să-l facă să se simtă mai bine. El Își clătină capul: — La revedere. Madam Fontan avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063

pahar... Daaa de unde daaacă nu-i? Dacă nu-i, nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine, Toadere. Mă duc... Așaaa dra... daraga

Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător, sau să mă supun încercărilor crude ale cultului zeului Mithra? Vezi să nu... Eu nu mă sacrific pe mine însumi! În cinstea zeilor îi sacrific pe gladiatorii mei. Pe ei îi omor - și te asigur că nu învie nici unul. Sunt victime pe placul zeilor. — Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius; apoi se întoarse spre hangiu: Dă-i un picior câinelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Titus, care puneau în traistă pâinea și brânza aduse de hangiu. — Așa deci, spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius a fost ales împărat. Ce va fi acum? Acum trebuie să plecați înainte să se termine serbările în cinstea alegerii lui, înainte să plece oamenii care au venit aici să-l aclame pe împărat. Însă nu vă puteți duce la Julius Civilis... Trebuie să mergeți în altă parte. — În altă parte? - Valerius înălță dintr-odată capul. Eu nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e corupt, când este un exemplu de decădere morală, cinstea suferă o jignire... o injurie... Virtutea e batjocorită, modestia ajunge vrednică de dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e corupt, când este un exemplu de decădere morală, cinstea suferă o jignire... o injurie... Virtutea e batjocorită, modestia ajunge vrednică de dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius cu glas domol. Trebuie să înțelegem că în istoria Romei a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate disperat. Avea să poruncească să fie găsit ucigașul. Se simți mai liniștit. În clipa aceea îl văzu pe Listarius care îi venea în întâmpinare. Se opri în fața lui. — Unde-ai fost? Vântul puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
văzu cotul pe care-l făcea apa. Își desfăcu mantia la gât, căutând amuleta. O strânse în pumn. „Velunda“, gândi el. Chipul ei. Trupul ei, parfumul de verbină al pielii. Se gândi la riturile pe care Velunda le împlinea în cinstea Zeiței Naturii, cea mai veche și mai puternică dintre toate zeitățile, mai puternică decât însuși Odin și cortegiul său de zei războinici. Răsuci amuleta între degete; abia atunci își dădu seama că Lurr nu mai era lângă el. Cu puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
într-o tavernă, în fața unei siluete masive înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-ul ales de legiuni, iar acum am fost ales și la Roma... Știu că Valens și Caecina vin cu șaptezeci de mii de oameni... Se tem de mine! Ridică ochii spre tavan: — O, zei, vă mulțumesc! Voi aduce sacrificii în cinstea voastră. Oracolul s-a împlinit... Dorința mea s-a împlinit. Fortuna mă așteaptă. — Nimeni nu te-a ales împărat, zise Hector sec. Obrajii lui Vitellius se dezumflară deodată. — Nu m-au ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau prețul banchetului pe care împăratul îl dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al Galliei. Un milion de sesterți, o sumă inimaginabilă pentru cei care, într-o lună, puteau cheltui cel mult zece... Glasurile înfierbântate ajungeau până la Valerius, care stătea pe marginea fântânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe care ședea. Dinspre zidurile orașului se auzea zarvă. — Jocurile de la circ. Mulțimea se aude de-aici, spuse Calvia. După cum știi, zilele acestea au loc Ludi Ceriales, iar azi se sărbătorește în arenă. Noaptea trecută am participat la procesiunea în cinstea lui Ceres, am aruncat nuci și prăjituri, potrivit obiceiului, am fost de față când a fost sacrificată scroafa pentru zeiță... Astăzi, la circ au loc curse de cai. Zgomotul copitelor trezește forțele ascunse ale Naturii, datorită cărora câmpiile noastre vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]