8,813 matches
-
îmi este mai aproape decât soarele care o face cu putință, moara de vânt mai aproape decât vântul și curentul electric mai aproape decât apa hidrocentralei. Pământul se estompează și „dispare“ în fața autorutei și mașinii, și aerul dispare ca aer, confundat cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai „puternice“ sunt obiectele din jurul meu și casa și străzile și mașinile, decât animalele și piatra și plantele. Frigiderul și aparatul de radio îmi sunt mai familiare decât calul sau copacul din pădure. Mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un sfârșit resimțit ca împlinire a unui lucru și deci, totodată, cu locul de unde el abia începe să fie ceea ce este. De aceea, acest tip de ontologie primară legată de limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă loc. Ne putem oare imagina cu adevărat cercul vicios la care erau condamnate primele călătorii planetare, unde necunoscutul devenea reper al cunoașterii, de vreme ce reperul însuși se confunda cu limita necunoscută? Dar ne putem oare totodată imagina cât de stimulativă pentru spirit era această situație, în care limita trebuia cucerită printr-un demers indirect, care se confunda cu dinamismul străbaterii, traversării, ba chiar al depășirii spațiului cuprins între
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
planetare, unde necunoscutul devenea reper al cunoașterii, de vreme ce reperul însuși se confunda cu limita necunoscută? Dar ne putem oare totodată imagina cât de stimulativă pentru spirit era această situație, în care limita trebuia cucerită printr-un demers indirect, care se confunda cu dinamismul străbaterii, traversării, ba chiar al depășirii spațiului cuprins între limite, de vreme ce, prin însăși mărimea și necuprinderea lui, acesta era resimțit ca obstacol? Existența unui obstacol care desparte de limita vizată a putut crea cazul particular al unei limite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca obstacol? Existența unui obstacol care desparte de limita vizată a putut crea cazul particular al unei limite care ia forma lui „dincolo“ și care în felul acesta creează strădania atingerii. În felul acesta, atingerea limitei (peras), care acum se confundă cu „dincolo“ (peran), devine în cel mai înalt grad o „încercare“ (peira), un experimentum plin de pericula, iar poros, mișcarea către limita vizată și totodată drumul ca substrat material al acestei mișcări, devine strategia depășirii obstacolului care desparte de limită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Atena antică sau din timpul Evului Mediu, cînd apartenența depindea de rasă sau de ereditate. Celălalt naționalism, cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la Valmy; fac confuzie între Vichy și De Gaulle; între Heine și Hitler; între Mazzini și Mussolini; între Legiune și Iorga; între șovinism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul Evului Mediu, cînd apartenența depindea de rasă sau de ereditate. Celălalt naționalism, cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la Valmy; fac confuzie între Vichy și De Gaulle; între Heine și Hitler; între Mazzini și Mussolini; între Legiune și Iorga; între șovinism (sau rasism) și naționalism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și-a făcut destul timp ca să cerceteze arhivele și bibliotecile. Vorbea deja bine limba italiană și afirma cu mîndrie că faptul că știa atît de bine limba și că putea intra ușor în legătură cu oamenii îl făceau "să nu pot fi confundat cu masa demnă de dispreț a străinilor din Italia pe care autohtonii îi exploatează și rîd de ei pe la spate"53. Iorga a ținut întotdeauna un jurnal meticulos al impresiilor lui de călătorie care va fi publicat mai tîrziu 54
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu sînt istorii literare, ci pamflete. Conform afirmației lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci cînd era vorba de fundalul istoric al articolelor sale sau în scrierea multor lucrări politico-istorice referitoare la evenimente contemporane, "Iorga confunda acțiunea politică cu opera istorică"53. Dușmanii lui l-au atacat pentru numeroasele inexactități, dar avînd în vedere volumul imens al realizărilor sale, erorile lui Iorga devin relativ nesemnificative. Deși lucrările lui de început sînt precise, cele de mai tîrziu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui Iorga "este o operă literară individuală; este imposibil să o confunzi cu opera oricărei alte pene"63. În 1899, "L'Indépendance Roumaine" a publicat articolele lui Iorga despre viața intelectuală în România; în aceste articole el nu mai era istoricul și criticul literar relativ timid, transformîndu-se într-un polemist de temut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intitulîndu-și cea mai importantă operă din acest domeniu O luptă literară 76. Iorga era un fel de comandant al unui partid politic, pretinzînd supunere, disciplină și loialitate de la subordonații săi în lupta pentru triumful naționalismului său cultural 77. Din nefericire, confunda esteticul cu eticul și etnicul, astfel încît lupta lui culturală s-a transformat într-una politică. Iorga era convins că estetica acționează etic, restabilind armonia sufletească și totodată alinîndu-i și purificîndu-i pe oameni. Combativitatea lui, intoleranța lui și tonul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că "literatura nu este o cafenea unde poate intra oricine poate plăti". Ea trebuie să aibă o funcție socială. Începînd cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orator și un intelectual înzestrat și un gînditor care fusese capabil să creeze ceva din nimic. Hitler nu poseda nici una din aceste calități, nu avea nici o legătură cu cultura, nici un talent și nici o realizare. Astfel că "numai barbarii îl pot confunda pe Mussolini cu Hitler". În timpul primei întîlniri de la Veneția dintre Mussolini și Hitler, Iorga a afirmat cu bunăvionță că Mussolini l-a primit pe Hitler asemenea unui antic dux gentium roman, neacordînd nici o importanță deosebită întîlnirii lor122. În aceasta consta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au încercat să invadeze Bihorul și Transilvania. Cei din Ungaria care pun la îndoială autenticitatea cronicarului anonim îl consideră drept un cronicar medieval tipic, care relatează povești aidoma atîtor alți cronicari din Evul Mediu. Unii consideră că acest anonim îi confundă pe urmașii lui Menumorut cu bulgarii, iar alții îl compară cu Nestor, cronicarul Rusiei Kievlene. Ungurii au pătruns în bazinul carpatic în anul 895. Cronicarul anonim și-a scris cronica cu mai mult de două sute de ani mai tîrziu. Nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre asemenea trivialități și să-i ceară să publice rîndurile respective. BARSR, Corespondența lui Iorga, vol. 62 (1907), Doc. 84 et al. 39"Neamul românesc", 22 iunie 1906, 22 februarie și 1 martie 1907 și 18 februarie 1908. Cuza îl confundă pe compozitorul evreu Halevy cu Meyerbeer, autorul Hughenoților. 40 C. Z. Codreanu, Eiserne Garde, Berlin, 1939, p. 214. Cu toate că Cuza făcea excepție pentru evreicele frumoase, scuzîndu-se cu un argument talmudic ("femeile nu trebuie considerate ca fiind evreice"). Pamfil Șeicaru, Un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
om așa cum a fost, vol. I, pp. 312-313 și p. 259. Relatarea lui Iorga privind vizita sa în America conține erori. Descriind călătoria sa prin Sierra în California, el remarcă nonșalant că "am trecut pe lîngă Colorado, capitala Californiei". El confundă cufundarea "Lusitaniei" cu cea a "Titanicului". Americani și români din America, pp. 108 și 160 55 Op. cit., p. 104. Cum spunea Iorga, "l-am respins, așa cum a făcut-o orice naționalist". 56 Bălcescu, Originile naționalismului român, Vălenii de Munte, 1908
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1938 54 Codreanu, Eiserne Garde, p. 447 55 "Neamul românesc", 8 aprilie 1938 56 "Neamul românesc", 13 și 25 martie 1937; vezi și 28 mai 1939 57 Mihai Moruzov era șeful Poliției Secrete personale a lui Carol (care nu trebuie confundată cu temuta Siguranță). El avea grijă de interesele lui Carol în afaceri și de siguranța personală a acestuia și a Magdei Lupescu 58 Așa cum își amintea dna Liliana Pippidi-Iorga, Profesorul Iorga nu voia să poarte acest veșmînt fascist ridicol. Călinescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Comunismul aprindea imaginația intelectualilor Într-un fel cu care nici Hitler și (cu siguranță) nici democrația liberală nu puteau concura. Comunismul avea o locație exotică și o grandoare eroică. În 1950, Raymond Aron remarca o „surpriză ilară... stânga europeană Îl confundă pe un constructor de piramide cu Dumnezeu”. Era chiar atât de uimitor? Jean-Paul Sartre, de pildă, era irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase În proiectele sale finale, cele mai nebunești. Ideea că Uniunea Sovietică pornise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Paris grija principală o reprezentau costisitoarele războaie de gherilă În colonii Îndepărtate și din ce În ce mai neguvernabile. De-a lungul anilor ’50, problema strategică au constituit-o mișcările naționale de independență, nu Moscova și ambițiile sale - deși, În unele cazuri, acestea se confundau. Imperiul Francez, asemenea celui britanic, beneficiase după 1919 de redistribuirea coloniilor asiatice și africane preluate de la Puterile Centrale. Așa se făcea că, În 1945, Franța eliberată era din nou stăpână pe Siria și Liban, pe mari fâșii din Africa subsahariană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre Israel și vecinii săi arabi. Sprijinul sovietic pentru cauza arabă a autorizat critici deschise la adresa Israelului, sionismului - și a evreilor. Într-un discurs din 19 iunie 1967, condamnându-i pe cei care sprijiniseră Israelul În conflictul recent, Gomu³ka Îi confunda fără jenă pe oponenții săi evrei cu statul sionist: „Doresc să anunț că nu-i vom Împiedica pe cetățenii polonezi de naționalitate evreiască să se Întoarcă șsicț În Israel, dacă așa vor. Poziția noastră e că fiecare cetățean polonez trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lideri ai grupului Autonomia Operaia au fost arestați și acuzați că plănuiesc o insurecție armată Împotriva statului. Negri și partizanii lui au susținut (și susțin și astăzi) că „autonomiștii” radicali, care nu erau nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i persecuta reprezenta exact acea breșă În „ordinea burheză” pe care Brigăzile Roșii o profețiseră și căutau să o provoace. Dar Negri Încuraja la Universitatea din Padova atacuri violente asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și ca metode. Brigăzile Roșii și urmașii lor nu erau singurii responsabili pentru violența din acei anni di piombo („ani de plumb”). Dreapta conspiratoare, antirepublicană, a reapărut În acești ani (și a comis cel mai grav
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
retroactiv pentru că se conformase legilor comuniste sau slujise statul comunist? Pe deasupra, unii dintre cei care au cerut primii - și chiar cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera confuză de la Înceutul anilor ’90, anticomunismul se confunda adesea cu o anumită nostalgie pentru regimurile dărâmate de comuniști. Condamnarea comunismului era greu de separat de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă: era prea târziu pentru a-i pedepsi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Galilor intrase În componența și sub stăpânirea Angliei În 1536, În timpul domniei lui Henric al VIII-lea (el Însuși vlăstar al unei dinastii galeze), iar dacă recenta renaștere a interesului pentru limba și istoria regiunii era autentică, ea nu trebuie confundată cu o recuperare integrală a conștiinței naționale. Nemulțumirile care persistau dincolo de aparențele vieții publice locale Își aveau sursa În problemele economice, nu În năzuințe naționale neîmplinite. Puși să aleagă Între independența țării Galilor și revitalizarea economică (sub guvernare engleză) a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociali” occidentali. Ajunși „muncitori cu viză temporară” fără voia lor, moldovenii și ucrainenii se alăturau astfel rromilor, la fundul grămezii multiculturale a continentului 23. Victimele traficului de carne vie erau invizibile - precum altădată emigranții albi de la periferiile Europei, ele se confundau cu majoritatea locală, iar poliția și serviciile sociale le depistau cu greu. Însă les exclus („exclușii”), cum Îi numesc sociologii și criticii francezi, erau perfect vizibili. Noua clasă defavorizată era formată din oameni privați nu atât de dreptul la muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]