9,951 matches
-
au avut loc de curând într-o fabrică de jucării din Spania și într-o lăptărie franceză. Au început să sară în aer jucăriile și laptele - din ideea asta nu trebuie luat mai mult de două ori, pentru a nu deranja bila. Seara, înainte de culcare, o pastilă - e suficient - „Erle Stanley Gardner”, celebru autor de romane polițiste care la 79 de ani se căsătorește cu secretara sa, doamna căreia de 40 de ani îi dicta minunatele crime și enigme polițiste concepute
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
singurul care știa bine rusa, ca fost ambasador în Maroc - vorbi cu cel de la recepție să trimită valiza mea sus, în camera cutare. Criticul de cinema îmi comunică amical că vom sta în aceeași cameră - „nu cred că o să te deranjeze”; cu doi ani în urmă, făcuse praf un film cu scenariul meu, demascându-l ca nociv pentru educația comunistă a tineretului - „De ce să mă deranjeze...? Nu m-ai criticat pentru împăciuitorism?” și omul râse franc: „Bravo! Văd că ți-ai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cinema îmi comunică amical că vom sta în aceeași cameră - „nu cred că o să te deranjeze”; cu doi ani în urmă, făcuse praf un film cu scenariul meu, demascându-l ca nociv pentru educația comunistă a tineretului - „De ce să mă deranjeze...? Nu m-ai criticat pentru împăciuitorism?” și omul râse franc: „Bravo! Văd că ți-ai revenit! Am auzit că ți-a fost rău...”. Atunci, șeful delegației - da, el le cerea tuturor să i se spună simplu, pe nume: „tovarășul Vali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de minciună, de fals istoric și de activitate extrem de periculoasă pentru pacea omenirii. [...] România a reușit să scape acestei boli de confuzie și și-a afirmat în ultimul timp o cultură națională, patriotică, dar în același timp europeană. Acest lucru deranjează și pe cei ce sunt încă în starea patologică a confuziei dar și pe cei ce vor să promoveze cât mai mult marfa lor de iredentism și de falsificare a istoriei și a realităților. Ei au deci aliați, pe când România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tata are iar hematurie, că Dorin pleacă săptămâna viitoare cu studenții la munci agricole, la depănușat, că învățătoarea lui Tomi, după prima săptămână de școală, m-a chemat să mi se plângă că băiatul are o „instabilitate motorie“ și îi deranjează orele (i-am dat o față de masă brodată de soacră-mea). Am povestit și am râs cu ai mei până târziu. Dar, când am vrut să spăl mormanul de vase murdare, spre miezul nopții, nu mai curgea apa. 28 septembrie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui Nichita Stănescu care chiar îmi plăcea. Se numea Pușca. Locotenentele vorbeau și despre altceva după ce terminau de dictat teoria chibritului militar: nașteri, căsătorii, familie, bărbați. Erau destul de drăguțe și apropiate de vârsta noastră. Eu citeam poezie fără să mă deranjeze cineva. Odată am citit The Waste Land de câteva ori. Pentru mine, The Waste Land era un fel de mantră. Și mai era și despre propria mea țară, pustie. Am citit multă poezie la armată. Alegeam cărți de format mic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ai nu doar tramvaiul tău, ci și sala ta de operații. Era o sală de ortopedie-traumatologie de unde toate asistentele-instrumentiste fugiseră, demisionaseră, plecaseră în vârf de munte sau la Salvare și unde exista un singur avantaj: singurătatea. În afara operațiilor, nu te deranja nimeni. Pasquale, medicul-șef al Ortopediei și tartorul suprem, mă “înfiase“, cu condiția să învăț destul de repede să fac „mâna a doua“ în orice operație. Era certat cu ceilalți ortopezi și detesta profund stagiarii sau pur și simplu nu vroia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oamenilor. Dreptul de a scrie îl are orice om, dar cât de responsabil este cel care se apucă de scris? Eu îmi asum această responsabilitate. Cunoscând mentalitatea în care au crescut oamenii în regimul trecut, cunoscând faptul că i-am deranjat pe mulți adepți ai minciunii și escrocheriei, iar aceștia au avut grijă să-mi facă ,,lobby” din punctul lor de vedere, trebuie să clarific anumite lucruri. Una din caracteristicile regimului socialist bazat pe promovarea în funcții a unor incompetenți, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Îmi mai amintesc de doamna Zmeu, profesoară de matematică, dar la această materie nu prea aveam eu chemare. Chemare aveam pentru fizică. Dar cu profesorii de fizică, în general, am avut probleme, îmi cam purtau pică pentru că îndrăzneam să-i deranjez cu întrebări incomode, întrebări legate de materie, bineînțeles. În tot acest timp îmi plăcea să construiesc și la un moment dat am vrut să particip la un concurs, Minitehnicus, dar n-am reușit să termin la timp mașinuța electrică pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că aș putea să fiu și eu șmecher, să nu mai pierd mult timp. M-am băgat în față de mai multe ori, eram înalt, oamenii de la rând se uitau la mine și nu spuneau nimic. Dar ceva începea să mă deranjeze tot mai mult. Eram tot mai deranjat și într-un final am înțeles; acei oameni mă priveau cu dispreț, mă priveau ca pe un gunoi. N-am putut să mai suport situația mai ales că știam foarte bine că aveau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
șmecher, să nu mai pierd mult timp. M-am băgat în față de mai multe ori, eram înalt, oamenii de la rând se uitau la mine și nu spuneau nimic. Dar ceva începea să mă deranjeze tot mai mult. Eram tot mai deranjat și într-un final am înțeles; acei oameni mă priveau cu dispreț, mă priveau ca pe un gunoi. N-am putut să mai suport situația mai ales că știam foarte bine că aveau dreptate. Am revenit la rând, acolo unde
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sa: ,,Mistrețul”. Mistrețul era un profesor cam discreționar, avea obiceiul să pună o singură întrebare, probabil formulată tendențios (atunci nu-mi dădeam seama), întreba anumiți elevi, iar cine nu știa primea în scurt un ,,3” în catalog. Eu deja îl deranjam de mai mult timp cu întrebări incomode, eram o țintă principală, iar la sfârșitul trimestrului al doilea, mă aflam în situația de a rămâne corigent (chiar repetent). Cu Mistrețul la catedră practic nu aveam nici o șansă. Atunci am hotărât să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
spus nimic, încă nu înțelegeam situația, iar el s-a depărtat spre grupul din care țâșnise. Eu nu știam ce relații mai erau în zonă, ce conexiuni mai existau și nici nu conta pentru mine, dar am înțeles că-l deranjasem, că-i ,,stricam ploile “. Cu alte cuvinte, ca să vorbesc cu o colegă, trebuia mai întâi să-i cer permisiunea lui Băldigău, fiu de securist, adică mare ,,sculă” în zonă. Eu ca și naiv ce eram, încă nu aflasem că un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
electrică, m-am lovit de un refuz categoric; în întreprindere nu se găseau câteva piese pentru așa ceva. Atunci am început să înțeleg că totul nu era decât un bluf, îmi dăduseră un loc ca să fiu ocupat, să nu-i mai deranjez, dar când tovarășii au văzut că se conturează ceva, atunci cineva a spus : destul! Magnetofon miniaturel prezentat conducerii Tehnoton. Cum să vină un ,,nimeni” să le facă lor magnetofoane, erau acolo o mulțime de ingineri hârșiți care nu veneau cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
un dispozitiv tip inovație, toată lumea a fost de acord, a ,,aplaudat” inițiativa, s-a scris și în ziarul local „Flacăra Iașului” despre ,,inițiativele lăudabile ale tovarășilor de la „Tehnoton” și ... cam atât. Eu voiam să fac ceva, am început să-i deranjez cu insistențele mele, am mai vorbit pe la ședințe și în primă fază mi s-a spus să mă fac membru de partid ca să fiu luat în seamă. Am făcut cerere, cineva era pe cale să mi-o aprobe, dar a venit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pentru uz personal sau poate și pentru ,,alții”). Dar pentru unii ,,merituoși” era posibil orice. La un moment dat a încercat să mă atragă (probabil primise indicații în acest sens) și pe mine: în loc să te ocupi cu scrisul, să-i deranjezi pe alții, mai bine ți-ai face și tu câte ceva personal, așa cum fac și eu. Da, atât mi-ar fi trebuit dacă aș fi încercat; fie aș fi fost ,,pus la zid” și ,,prietenii” ar fi jubilat, fie aș fi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ani (1998-2008) am scris aceste materiale. Desigur că sabotajul și dușmanii din umbră lucrau pe ascuns, dar cel puțin pe plan local, câțiva oameni au luat cunoștință de ele pentru că le duceam personal la redacții. Și desigur că i-am deranjat pe mulți pungași cu aceste scrieri. La un moment dat, văzând că nu se prea produce vreo reacție, așa cum mă așteptam, (porunca din tenebre era să fiu ignorat), m-am întrebat dacă folosește la ceva această acțiune? Trebuie să spun
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
diferite ,,ciudățenii” care se mai petreceau atunci în țară. Nu s-a pus accent pe fondul demersului, pe conținutul materialelor, ci mai curând pe ,,știrea” că în România există și un ,,ziar personal”. Desigur că și cu acest prilej am deranjat mulți neisprăviți și lichele de prin zonă. În timpul mandatului lui Emil Constantinescu, țărăniștii au fost manevrați și sabotați la greu de către securimea torționară care avea toate mijloacele la dispoziție să-i spioneze, să le cunoască intențiile și ,,să-i lucreze
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care avea toate mijloacele la dispoziție să-i spioneze, să le cunoască intențiile și ,,să-i lucreze” pe la spate. Cu toate acestea în acest timp s-au întâmplat și unele lucruri (cum ar fi apropierea de ,,Vest”) care i-au deranjat teribil. În consecință au făcut tot posibilul (s-au mobilizat exemplar) să-i ,,termine” pe țărăniști și să-l aducă din nou la putere pe ,,bolșevic”. Cuvintele lui Constantinescu ,,astăzi ei m-au bătut” sunt elocvente în acest sens. Astfel
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bucuros de rezultat ca majoritatea românilor și nu mă mai gândeam dacă și scrisoare mea a contat în vreun fel în ,,ecuație”. Dar privind prin ceea ce a urmat și câte probleme am avut după aceea, se pare că iar îi deranjasem pe jefuitori și dintr-o ,,cantitate neglijabilă” devenisem de acum o ,,cantitate deranjantă”. În cazul meu nu se punea problema șantajului (eram un ,,amărât” care niciodată nu avusese nici o funcție), mita (sau cumpărarea conștiinței cu bani) ar fi reprezentat un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
meu nu se punea problema șantajului (eram un ,,amărât” care niciodată nu avusese nici o funcție), mita (sau cumpărarea conștiinței cu bani) ar fi reprezentat un demers inutil ba chiar periculos pentru ei, cu toată denigrarea și marginalizarea reușeam să-i deranjez în continuare prin scris, deci mai rămânea ultima soluție: eliminarea! Eliminare, dar nu una brutală, primitivă, care ar fi bătut la ochi și ar fi atras mai mult sau mai puțin atenția, ci una vicleană, (care să nu trezească suspiciuni
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că încă de pe vremea comunismului, metodele de anihilare a oponenților pe care le folosea Securitatea s-au ,,rafinat” odată cu trecerea timpului. Prin anii ’50 se foloseau metode brutale, fie încarcerarea și ,,terminarea” disidentului prin pușcării, fie prin accidente zgomotoase care deranjau. Așa că tovarășii s-au gândit la alte variante de omorâre a oamenilor fără zgomot și fără să poată fi implicat cineva: crima perfectă. Prin anii ‘70 s-a inventat iradierea letală, pe moment omul nu simțea nimic, nu era avertizat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am dat în judecată, aveam și martori, iar după o lună când ne aflam la comisia de împăciuire, a venit la mine să-l iert că a greșit și tot tacâmul. În luna respectivă am avut liniște, nu mă mai deranjau cu zgomote, am renunțat la plângere iar fix a doua zi, acesta a dat altă petrecere, cu tropăituri care mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles cu ce fel de individ am de-a face. Nu puteam face nimic
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles cu ce fel de individ am de-a face. Nu puteam face nimic, am îndurat ani de zile, iar după ’90, după ce mi-am făcut atelierul, am început și eu să-l deranjez pe el. Eu n-o făceam într-adins, din dispreț pentru celălalt așa cum îmi făcea el mie, ci pentru că nu aveam altă soluție, trebuia să trăiesc și eu într-un fel sau altul. Când am început să vorbesc și cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu erau întâmplătoare, ci urmăreau să mă deranjeze iar în acest fel mi-am dat seama că eram spionat. La început am încercat să înțeleg cum anume se întâmpla și cum aș fi putut să mă apăr. Dar când am aflat că există tehnologie prin care poți fi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]