9,387 matches
-
dintre ei, în clădiri în curs de construcție, îngrămădiți în apartamente comune, pradă înfometării, frigului și întunericului, vor fi sortiți acum unei agonii anonime. Mulți dintre ei nu vor îndura silnicia și nu vor supraviețui deposedării abuzive. Alții, împinși de disperare, își pierd mințile sau își curmă zilele. Numai pe strada Cazărmii s-au înregistrat cinci sinucideri, pe Bateriilor alte cinci, iar pe bulevardul Coșbuc, fiica pictorului Vermont, confruntată cu demolarea casei memoriale a tatălui ei, își punea capăt zilelor. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adăugăm câteva cuvinte despre expatrierea prietenului nostru. Am plecat din România la finele lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un moment când prelungitele noastre discuții despre disperarea și neputința care defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din București ne-am reîntâlnit, Într-o scurtă și luminoasă tranziție, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la finele lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un moment când prelungitele noastre discuții despre disperarea și neputința care defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din București ne-am reîntâlnit, Într-o scurtă și luminoasă tranziție, la Heidelberg. Am discutat desigur din nou, cu un sentiment de certă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Moș de unde pornea cortegiul funerar, Adela Petrescu, În negru, a izbucnit, instantaneu, În plâns. „Nu l-ați mai iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și viața sa. De o bonapartistă inflexiune a conștiinței de sine. Vulnerat de imunda realitate, nu se mai putea blinda În metalumea hipnotică a Frumuseții. Haosul decăderii din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mesajul nici nu s-a Întors la expeditor, cum s-ar fi cuvenit, nu mai adăuga, de fapt, nici o neliniște suplimentară, făcea doar parte din sarcasmul fatalității care continua, suverană, să-și facă mendrele cu noi toți. Am suplinit, În disperare de cauză, lectura noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
momentele de cumpănă ale vieții- și ale creației - opera marilor artiști ne poate fortifica; suferința lor fraternă, izbăvită prin creație, Își dovedește astfel și o paradoxală „utilitate” terapeutică. Curajul de a privi În față oroarea, tenacitatea de a continua, În pofida disperării și a zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nr. 16, sau pe Motzstraße, la nr. 20 (azi, nr. 38), Musil afla sprijin moral, dar și material, pentru Înfăptuirea neobișnuitului său proiect literar, În mereu strâmtorata sa existență cotidiană, la editorul prieten Rowohlt. O existență care, nu o dată, atingea disperarea. Fanaticul fumător, intoxicat deja cândva cu nicotină, nu putea renunța la țigară nici În metrou, unde interdicția era unanim respectată... „Mai avem doar pentru două săptămâni cu ce să ne Întreținem” - este Însemnarea pe care o găsim În această perioadă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
despre „imposibilități”. Într-o scrisoare către Max Brod, Kafka enumera trei imposibilități ale scriitorului evreu de limbă germană. De orice limbă, se Înțelege, ceea ce Înseamnă În orice Patrie, de vreme ce este vorba, de fapt, cum spune Kafka, de „chestiunea evreiască sau disperarea În legătură cu ea”. Kafka se considera el Însuși un produs al imposibilului, pe care l-a recreat continuu, ca text, deci ca viață, și l-a transgresat, astfel, În magică și austeră angajare. Cele trei imposibilități kafkiene ar fi: imposibilitatea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bune.” Catastrofal?? Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sa, la compatrioții săi și la el Însuși, Cioran continua astfel: „Îmi uram țara, uram fiecare om și Întregul univers; așa că, În final, nu Îmi mai rămânea nimic de făcut decât să mă urăsc pe mine Însumi; În nemărginita mea disperare, am și făcut-o”. Adăuga apoi: „Când privesc Înapoi... reneg un om total diferit, tot ceea ce Înseamnă «Eu» se află acum În altă parte, la două mii de leghe de locul unde eram”. Deși afirmațiile sale sunt uneori ambigue sau superficiale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3 octombrie 1941, transmisia unui discurs al Marelui Rinocer de la Berlin, Ionescu devenise palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru către Aristotel, citată de Flusser În memorabila sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu semenii este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aș fi putut recunoaște, probabil, câteva dintre propriile mele momente festive de după 1989, În care „aporia” Între distincție și opera distinsă părea confuză, pentru că, cum spune Imre Kertész, „trăind poate prea multă vreme sub dictaturi”, Într-o ambianță ostilă „până la disperare”, conștiința valorii literare proprii devine, ea Însăși, vulnerată, deviată, dubitativă. Nu mi s-a părut deloc surprinzător nici faptul că laureatul a văzut În premierea sa un semn că Europa simte din nou nevoia să-și reamintească Auschwitzul, această experiență
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca viața noastră”. Timpul și rana lui B. sunt Însă altele decât cele ale lui Schlemihl. „Nu ai voie să afli cine ești”, Îi va spune B. lectorului și admiratorului său. Deși Schlemihl acoperise și el, Într-un moment de disperare, toate oglinzile, diferențele Între cele două vieți și povești rămân drastice. Litera care devine numele lui B. nu este o codificare Întâmplătoare sau fantezistă. Keseru susține că B. s-ar fi născut În ultimele luni ale anului 1944, deci spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
publicasem la Începutul iernii din A Hooligan’s Return. Discuțiile despre România confirmau totdeauna un soi de afectuoasă complicitate spirituală, dar erau pentru mine și un extraordinar stimulent, o provocare În regândirea trecutului cu seriozitate, cu acea feroce seriozitate a disperării pe care trecutul o merită și pe care unele locuri o merită cu deosebire. Textul din Salmagundi se referea la Întoarcerea mea În România, cu doi ani În urmă, În 1997. O călătorie previzibil tensionată, În care Saul dorise să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vizuini și vrăji. Saul Steinberg Își descoperă Patria În America, tocmai pentru acest sens al libertății și jocului și substituirii, al disponibilității și creativității. Al farsei, de asemeni. Mutațiile stupefiante, visurile și versatilitatea, spectaculosul, energia și iluziile, solitudinea oceanică, ingenuitatea, disperarea pustiitoare. Mitologia infantilă și esențială a acestei Țări a Făgăduinței ne oferă, În desenele sale, un Unchi Sam În postura de Sfinx, Statuia Libertății În cămașă de noapte. Ne oferă și feeria „consumistă” a obiectelor-jucării, peisajele de om create, păsările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sovietică. Odată cu ea, s-ar fi deslănțuit cu o clipă mai devreme conflictul dintre cele două forțe ce-și dispută dominația lumii... „Voi care ne acuzați de violență, după ce ați întrebuințat contra noastră cele mai mari violențe, împingându-ne la disperare și păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, ați fi reacționat la fel ca mine, fără ca să fi trecut prin chinurile fizice și umilințele prin care am trecut noi, vouă, necinstiților sufletește, vă vom dovedi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența lui și a altora care în timpul demascărilor de la Pitești și Gherla, ajunși la disperare, încercaseră săși pună capăt zilelor. în camera noastră ne luptam cu punerea pe picioare a Comandantului Nicolae Petrașcu. Îi vedeam suferințele fizice și sufletești și uneori mă enerva lipsa lui de voință de a face mișcare, pentru a-și normaliza
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au putut suporta ultimele „probe”, ultimele torturi. Noi ceilalți n-am renunțat la ceea ce am fost și încă mai suntem, la ceea ce am crezut și încă mai credem. Da, cunosc „pădurea cu fiare sălbatice”, „muntele de suferință” și „mlaștini ale disperării”, dar n-ați dezarmat. A fost Piteștiul și Gherla iar acum aici este Aiudul. Dar eu nu vreau să vă educ sau reeduc, ci să vă conving. De ce să ne convingeți, domnule colonel? Că trebuie să ne înecăm la mal
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ea venea în spatele meu și mi-a fost jenă să mă opresc, așa că am urcat fără nici o pauză. Când mă gândeam că peste trei zile trebuia s-o iau din nou pe-același drum ca să ajung la laborator, mă apuca disperarea. Dar n-aveam cum să mai dau înapoi. Era și drumul inclus în răsplata promisă. După ce-am trecut de dulapul din perete și am intrat în prima cameră, fata mi-a scos ochelarii și m-a ajutat să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sferturi din Roșu și negru. Am stins veioza. Ea scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul mamei. N-avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot ce dorești. Da, dar nu există suflet. — Da, așa e. Suflet nu există. Dar până la urmă se stinge și al tău, iar dacă nu mai ai suflet, nu o să mai ai nici senzația de pierdere, nici pe cea de disperare. N-ai unde merge. Dragoste nu există. Îți rămâne doar viața. O viață liniștită și plină de mistere. Îți place fata. Ea te place. Trebuie să te mulțumești cu atât. Dacă o vrei, e a ta. Nu ți-o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aceea. I-am simțit sânii lipindu-se de pieptul meu. A întredeschis buzele și m-a sărutat cu foc, plimbându-și degetele prin părul meu. Totul s-a terminat în zece secunde. S-a îndepărtat brusc de mine. Am trăit disperarea pilotului care prinde goluri uriașe de aer. Am aprins lanterna. Stătea în fața mea. A aprins și ea lanterna. — Hai să mergem! zise ea. S-a întors brusc și a pornit la drum cu aceiași pași repezi ca și înainte. Sărutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atârna în aer, nu se sprijinea pe lespede. Da, așa era. Jumătatea de sus se agăța cu toată puterea de ceva ca să nu o lase pe cea de jos să cadă în abis. M-am prins cu și mai multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii din pricina luminii. Fata cea grăsuță îmi lumina fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sus? — Destule. Grozav răspuns! Nici nu-mi era greu să-mi imaginez ce ne aștepta. Am urcat mai departe spre turn, cât am putut de repede, pe treptele în formă de spirală. Turnul acela de care ne agățam cu atâta disperare se înălța în mijlocul platoului înconjurat de găuri pline cu lipitori. După zgomotul apei, noi ne cățăram pe stâlpul ornamental ce se afla în mijlocul șuvoiului. Sus. Tot mai sus. Dacă explicațiile pe care mi le dăduse erau corecte, însemna că partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]