9,643 matches
-
unul dintre cele mai frumoase texte despre „țăranul român” pe care le cunosc, o apo logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în cartea sa recentă Farmecul discret al etnologiei. Pe același ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri : Semănătorismul și poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmbrăcat cu soarele și luna, nu veți întîlni nicăieri, într-o oralitate aristocratică prin excelență, cumințenia nevăzută a omului de rînd. Țăranii sînt o clasă care nu vorbește, este vorbită - constata mai demult și mai sec pozitivist și Pierre Bourdieu. Farmecul discret al etnologiei constă astfel, pentru Anghelescu, într-un soi de hermeneutică a tăcerii sau, în alt registru terminologic, de antropologie vizionară a invizibilului, la care privește cu nedisimulată bucurie. O „antropologie” nu în sensul disciplinei occidentale, ci mai degrabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de auto poziționare fără drept de apel într-o categorie avantajoasă. Cu mici excepții, cam acestea sînt și relațiile dintre dreapta și stînga din România, în care domnul președinte nu a făcut decît să se integreze, aducînd în plus doar farmecul său personal. A-l înjura pe unul de „dreapta” sau „stînga” (mă-tii, cu tot neamul ei capitalist/comunist...) înseamnă a-l des ființa pe el și neamul său printr-un simplu gest din gură și a te în-ființa pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bine, dar încerc să fiu „rațional”... Le arunc deci dimpreună cu toate tratatele alea prăfuite de medicină de la începutul secolului trecut. Dar ce să fac cu fotografiile ? Majoritatea nu-mi spun nimic, nu recunosc pe nimeni. Unele au însă acel farmec discret al trecutului, al unor filiații ascunse care te privesc de peste timp, chiar dacă tu nu le mai vezi. Le păstrez pe toate și vom mai vedea... Și-apoi mobila ! Uriașa masă din sufragerie, cu jilțurile sale impunătoare. Doamne, ce aglomerație
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prea mare, că... Marioara și Mișu îl opriră: Nu te-am învățat eu așa, spuse Mișu scrobit, iar Marioara adăugă: — Și nici nu ne privește! Păcat de tine și de mintea ta! Iancu e măgar, așa cum ai zis. Deși are farmec, nu se putu ea stăpâni să adauge. — Am zis porc. Mi-a făcut însă un serviciu că m-a scăpat de ea! N-aș vrea să-mi facă nimeni serviciul ăsta cu Iulia. Dacă aș putea, aș lua-o dintre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jos haina, și cămașa, și flanela de corp, să se întindă pe pat și, cu o mână ușoară începuse să-l apese, întrebând mereu: „Doare?“ „Aici doare?“ Apoi își rotise ușor mâna pe burta lui, care se liniștise ca prin farmec. — E rău? repetă nea Cercel înecându-se. — Încă nu pot să-ți spun precis, o să ne lămurim peste câteva săptămâni. Nu pare să fie nici o... nimic suspect. Ai făcut bine c-ai venit imediat. Apoi a rostit o seamă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
interioare. Rațiunea ar putea dubla divinitatea din noi. Învingătorii transformă orizontul în balustradă. Există o filozofie a baricadei. Dar și una pentru siestă. Numai inteligența ne poate ajuta să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește, ci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori soarta femeilor frumoase a cărora îmbrăcăminte le ascunde farmecul. Circumvoluțiunile - alți muguri de aripă umană. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Fără escaladarea deșertului, nu poți savura voluptatea oazei. Când spargi crusta epocii le furi oamenilor obișnuitul. Învinge gândirea atinsă de entuziasm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după ce rămân fără cap. Între arborii din pădure există emulație, nu concurență. La soare te poți uita... Asta grație poluării! Orice izvor este simbolul unei speranțe. După ce i s-a descifrat mecanismul de formare, curcubeul și-a mai pierdut din farmec. Ne purtăm cu natura precum Manole cu Ana. Nici natura nu ne mai poate răbda. Omul modern se străduiește să-i dovedească naturii că eternitatea ei este o himeră. Țărâna mai uită. Zăpada însă păstrează urmele tuturor murdăriilor. Nici cerului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne mai poate răbda. Omul modern se străduiește să-i dovedească naturii că eternitatea ei este o himeră. Țărâna mai uită. Zăpada însă păstrează urmele tuturor murdăriilor. Nici cerului nu i-a fost probabil ușor să-și croșeteze cu atâta farmec constelațiile. Bălegarul poate deveni parfum, dar numai prin mijlocirea unei flori. În cazul naturii, și indiferența e sublimă. Bucuriile noastre sunt legate și de euthanasierea florilor. Între mine și astre există un sentiment de sublimă indiferență. Măreția cosmosului este conferită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt vii. Animalele sunt afectate de climă, nu de istorie. Dispar peste noapte specii cizelate de natură în milioane de ani. Ninsoarea - o năpârlire de pescăruși. Numai zgomotul unei cascade te poate vindeca de astenie. Apusul de soare excelează prin farmec, răsăritul - prin optimism. Natura este logică în toate. Absurdul este contribuția omului. În fiecare geană a zorilor simt zâmbetul lui Dumnezeu. Încă un mister al naturii : prin amestecul celor șapte culori ”murdare” se obține una imaculată. Cerul înstelat - această mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu abis. O stradă are farmec, dacă te atrage și când vrei să ajungi nicăieri. Au scris tulburător despre viață cei cu speranțele fracturate. Cu trei prieteni adevărați poți traversa liniștit orice Styx. Morala ar trebui să fie un imens tratat de iubire. Cred în Sfânta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cadoul - un drum modernizat spre iubire. O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. Iubirea - această pată de sublim a condiției umane. Când este moderată, gelozia condimentează iubirea. Iubirile împlinite se banalizează. Cele nefericite se pot metamorfoza în artă. În iubire, farmecul ține loc de frumusețe. Mă tem că, în materie de iubire, vom deveni clienți, nu parteneri. Plecarea lui Venus din viața unui bărbat poate însemna venirea lui Bacchus. Se pare că în iubirea tinerilor de astăzi s-a cam renunțat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât orânduirea socială. Se desprind de mine cărțile pe care le - am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili.. Are și cârciuma premianții ei. O scârnăvie de marcă : aurul. Cu timpul, indiferența se transformă în nesimțire. Printre performanțele moralei se află și transformarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
planetă de strigoi agitați. Pentru VIP-urile de astăzi, adulterul a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată. Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te înșeală. D - apoi iubita ... Deviza orgolioșilor : ori geniu, ori la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone de aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu ar deveni obligatoriu. Culisele tind să devină agore. Femeile frumoase sunt atât de generoase, încât le este aproape imposibil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți ține pasul cu alții? Depășește-i! Medicamentele foarte tari nu por fi suportate decât de oamenii sănătoși. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. Se desprind de mine cărțile pe care le-am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
purtătoare, nu nava cosmică. La viață renunță martirii și sinucigașii. Primii, fiindcă au găsit un sens superior, ceilalți, pentru că nu au descoperit nici unul. Tonul necroloagelor mă face să cred că nici cadavrele nu sunt insensibile la adulări. Mulți oameni descoperă farmecul bucuriilor simple abia în preajma morții. Doamne, câte miresme au putut scoate poeții din moarte? Totuși, coasa este și simbolul regenerării. Când îți moare un copil, puțin din tine mai rămâne deasupra mormântului. Ultima operă a lui Socrate a constat în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi poftește inima fără să cheltuiască bani." Lectura îl ajuta să cunoască nu numai urbea natală, tipic moldovenească, pe care o iubea atât de mult, ci și lumea oglindită în marile romane de dragoste ce înconjurau mapamondul cu pitorescul și farmecul lor, ținuturi mai mult sau mai puțin îndepărtate, locuri interesante, obiceiuri, tradiții și credințe diferite, continente, mări și oceane, și nu în ultimul rând, mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
considerați lideri de necontestat. Orele ca orele, dar splendoarea minunatelor recreații nu putea fi pusă la îndoială. La școală ca la școală, dar frumusețea de vis a vacanțelor îi atrăgeau mai mult ca orice pe lume. Acestea din urmă aveau farmecul lor: fie ele de primăvară, fie de vară, fie de iarnă. Numai în minunatele vacanțe se simțeau cu adevărat liberi și puteau să prelungească jocul și să dilate timpul, fără teama că vor întârzia la program. În anul care marca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chipul învățătorului său cu care a parcurs împreună drumul primilor patru ani de școală. Acesta a reușit să dezvolte imaginația și dorința de cunoaștere a copiilor servindu-se de un instrument la îndemâna oricui, format din cuvinte simple însă pline de farmec, în spatele cărora se ascundeau comori de neprețuit. În treacăt fie spus, la liceu Bidaru a luat notă maximă la chimie, când a reprodus fără a schimba nici un singur cuvânt din cele auzite de la învățător despre gazul acela galben-verzui, cu miros
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unora dintre noi a fost lenea, tendința de a se îmbogăți fără muncă, prin furtișaguri și excrocherii. Aici nu te contrazic. Sunt sigur că tu cunoști mai bine ca mine. Pentru mine, orășean din tată în fiu, satul își avea farmecul și poezia lui. Era un fel de refugiu intelectual, un leagăn al sufletului, acolo simțeam că trăiesc cu adevărat, acolo m-am căsătorit, acolo mi s-au născut copiii. Ce mai încolo-încoace, am îndrăgit mult satul și mi-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu bucățile de cremene în mână hotărât să facă ceva pentru a stăvili lăcomia fiarei. Poate ar fi făcut-o, dacă vântul nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se afla, nu mai avea nici un farmec. Îi pierise cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]