10,713 matches
-
intră într-un dezacord flagrant cu practica matematică. Dar, se știe că filosofia matematicii are drept scop să ofere o descriere și o explicație a matematicii așa cum este ea practicată și că "este greu să ne imaginăm că o teorie filosofică poate fi atât de bine susținută încât cea mai rațională soluție a unui conflict între aceasta și o parte semnificativă de știință ar fi renunțarea la știință" (Maddy 1989: 1122). Deci trebuie să abandonăm concepția lui Goodman. (ii) Dacă s-
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a unui conflict între aceasta și o parte semnificativă de știință ar fi renunțarea la știință" (Maddy 1989: 1122). Deci trebuie să abandonăm concepția lui Goodman. (ii) Dacă s-ar descoperi că la baza misterului aplicabilității stă o anumită doctrină filosofică, atunci ce ar trebui să facem pentru a scăpa de aceasta ar fi să ne folosim de ea pentru a respinge acea doctrină filosofică. De altfel, exact așa s-a întâmplat cu formalismul și cu alte filosofii antirealiste ale matematicii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lui Goodman. (ii) Dacă s-ar descoperi că la baza misterului aplicabilității stă o anumită doctrină filosofică, atunci ce ar trebui să facem pentru a scăpa de aceasta ar fi să ne folosim de ea pentru a respinge acea doctrină filosofică. De altfel, exact așa s-a întâmplat cu formalismul și cu alte filosofii antirealiste ale matematicii: Aplicabilitatea a fost pentru mult timp călcâiul lui Ahile al explicațiilor antirealiste ale matematicii" (Colyvan 2001: 269). În acest context, în care se consideră
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
unei anumite filosofii a matematicii sau privește orice filosofie a matematicii. Dacă ținem cont că în formularea problemei noi nu am plecat decât de la practica matematică și de la rolul matematicii în știință, fără a introduce în discuție o anumită perspectivă filosofică asupra acestora, răspunsul va fi negativ. Problema aplicabilității matematicii nu apare în contextul unei anumite filosofii a matematicii dar tratarea ei trebuie să fie inclusă printre criteriile metafilosofice pentru o filozofie bună a matematicii. (iii) O ultimă situație ar fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și Steiner, problema poate primi un răspuns. Am arătat că mai există și o altă cale de a ajunge la problema aplicabilității și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. În acest moment avem două alternative. Putem să continuăm în aceeași direcție, urmându-i
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adopta o formă de transcendentalism (prin transcendentalism, Kitcher înțelege acea concepție conform căreia "o sarcină centrală a filosofiei este aceea de a identifica condițiile fundamentale ale gândirii umane, ale reprezentării, sau experienței, iar această sarcină trebuie întreprinsă cu ajutorul unor metode filosofice speciale care produc cunoaștere independent de experiență..." (ibidem, 57). La polul opus se află concepția naturalistă care respinge ideea existenței unor surse speciale a cunoașterii filosofice) atunci când sunt preocupați cu cunoașterea matematică. 54 Această propunere a atras poate cea mai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
gândirii umane, ale reprezentării, sau experienței, iar această sarcină trebuie întreprinsă cu ajutorul unor metode filosofice speciale care produc cunoaștere independent de experiență..." (ibidem, 57). La polul opus se află concepția naturalistă care respinge ideea existenței unor surse speciale a cunoașterii filosofice) atunci când sunt preocupați cu cunoașterea matematică. 54 Această propunere a atras poate cea mai cunoscută și mai eficientă critică din partea lui Frege (a se vedea Frege 2000, § 23). Există interpretări care scapă poziția lui Mill de aceste critici. Kitcher, de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
The Knowledge Based Society Project supported by the Sectoral Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD), financed from the European Social Fund and by the Romanian Government under the contract number POSDRU ID 56815. -----------------------------------------------------------------------166 167 APLICABILITATEA MATEMATICII CA PROBLEMĂ FILOSOFICĂ Introducere Prefață Introducere Statutul special al matematicii Pierderea statutului special Încercări de salvare a statutului special Aplicabilitatea matematicii Empirism și realism Bibliografie Index Résumé Summary
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sub semnul istoriei, adică al unui destin spiritual”. În optica de ansamblu a culturii noastre, o concluzie derivă de aici: „România e chemată să decidă În curând dacă Renașterea pe care o observăm acum În planul de creație artistică și filosofică se va realiza victorioasă și În planul vieții civile asupra istoriei balcanice și central-europene”, ceea ce angaja În fond această cultură Într-un context mult mai larg. Dar, având În vedere aci cultura Însăși, valențele ei, Mircea Eliade observa, pertinent
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
realității" simbolice ce contextualizează această acțiune, precum și a motivelor care pun în mișcare ființa umană, din perspectiva acțiunii sale simbolice. Astfel, pentru Kenneth Burke, întreprinderea retorică nu există în "stare pură", ci apelează la un amalgam de întrebări de natură filosofică, psihologică și sociologică pentru a își realiza scopurile. Un element fundamental al filosofiei retoricii girate de Burke îl constituie teza sa potrivit căreia limbajul, ca atare, reprezintă un "mod de acțiune"325. Cu alte cuvinte, explică Burgchardt, în viziunea criticului
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
orice caracterizare a celor două criterii critice, să mai consemnăm aici, în acest preambul al analizei propriu-zise, faptul că, într-o contribuție ulterioară, Fisher merge mai departe, în demersul său teoretic constructiv, propunând paradigma narativă în calitatea sa de orientare filosofică menită să ofere o abordare a interpretării și evaluării fenomenelor comunicaționale. Astfel, presupoziția teoriei sale, în forma sa îmbunătățită, este că întreaga comu-nicare umană poate fi apropriată în formă narativă, cu alte cuvinte, orice act de comunicare constituie, în esență
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
intens al evenimentelor. O chestionare prea personală a lumii, fără mentor și fără plan, debusolează. Lumea nu este făcută să fie recompusă mental de fiecare individ al ei. Este o mare naivitate să crezi că poți răspunde la marile întrebări filosofice pe cont propriu. Răceala metodică a filosofiei este premisa echilibrului. Kazantzakis este pe punctul de a-și pierde echilibrul tocmai pentru că îi lipsește rigoarea șii prisosește entuziasmul. El e curios și înzestrat cu înclinații intelectuale, vrea să cunoască temeiurile lumii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sovietici, îl scoate din minți curtoazia occidentalilor față de reprezentanții comuniști. Literatura lui continuă să strige în auzul tuturor adevăruri care aduc disconfort și iritare. Dar scriitorul își asumă antipatia odată cu rolul său. - Lectura previne. Oamenii nu pot trăi fără întrebări filosofice. Filosofia este catalogată de cei mai mulți ca pierdere de vreme. Să te îndeletnicești cu chestionarea lumii, să sapi în tine întrebări aparent fără răspuns, să-ți amâni acțiunile prin această frenatoare îndeletnicire!... Filosofia însă, chiar dacă a cunoscut contestări, nerecunoașteri, ironii din partea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
animal care se autodevorează. Cum s-a ajuns la nesocotirea valorilor, te poți întreba, și dacă mai există vreo cale de întoarcere. Savatie Baștovoi realizează și el o proiecție romanescă în care pune omenirea să urmeze calea deschisă de mințile filosofice ce au relativizat morala. Se ajunge la o societate profund polarizată, de stăpâni și sclavi, în care postura de stăpân este întărită prin argumentul că unii se nasc pentru a fi astfel. În numele unei corectitudini politice, se poate ajunge la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
inedite, în modelul psihologic al lui Adler. Modelele psihologilor survin uneori ca generalizări la observații pe care le extrag din experimente psihologice pe eșantioane întregi, alteori au la bază studiile de caz cele mai relevante, alteori provin doar din concepția filosofică a psihologului. Modelele psihologilor au în plus, față de scriitura literatului, încă un certificat de garanție dat de limbajul științific dar conferit și de referința scuturată de suplimentul de imaginație. Omul simte nevoia să se expliciteze pe sine în toate actele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bine echipați pentru izbândă. Construiesc accesorii, pun capcane, făuresc daruri cu care speră să atragă iubirea tatălui. Apoi constată că doar jertfa care irumpe dintr-o bunătate genuină este bine primită, în timp ce jertfa plămădită din inteligență nu. Bunătatea nu e filosofică, nu are predispoziții spre reflecție. Bunătatea iartă, disculpă, înghite, suferă pentru cel care face răul diminuându-l. Bunătatea e sintetică și tămăduitoare. Inteligența judecă și condamnă, disecă, separă binele de rău amplificând dureros pe cel din urmă deși cu intenția
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fiscul prin prietenia cu Casa Ceaușescu. - Strategiile de haită ale îmbogățiților comuniști. Problema distribuirii resurselor între membrii unei societăți este o problemă de maxim interes pentru fiecare. Este o problemă de filosofie politică, problema dreptății. Soluțiile, ca-n orice problemă filosofică, nu sunt univoce. Dacă alegi să fii adeptul lui Aristotel, corelezi resursele cu meritele. Dacă alegi să fii sofist asemeni lui Glaucon, dreptatea este să profiți de orice conjunctură care te favorizează. Dacă alegi să fii adeptul lui Rawls, distribuirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a închipui, de a proiecta, de a construi lumi, oricât de aberante ar fi, cu condiția ca vreunui politician să nu-i vină ideea de a le aplica. Diavolul este politic corect, cartea lui Savatie Baștovoi, pornește de la câteva teze filosofice și economice moderne dar și de la teze ale unui creștinism primar. Malthus, Nietzsche, chiar Bertrand Russell sunt puși față în față cu gânduri din Sfinții Părinți... Să presupunem că temerea lui Malthus redevine actuală: suprapopularea amenință Pământul. Resursele se vor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
literară. Lămuriri aduce și în Fragmentul autobiografic din Caetele de dor, unde încearcă să răspundă întrebării: "cum împac eu cele două câmpuri de activitate - literatura, pe de o parte, știința și filosofia pe de alta - și în ce măsură îndeletnicirile științifice și filosofice pot coexista cu creația literară, în ce măsură o sporesc sau o sacrifică"1. Întrebarea care l-a obsedat vreme de treizeci de ani (și va continua să-l preocupe încă pe atâția; astfel, în nota din 12 aprilie 1972 vorbește despre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intime ale unei creații care, pentru restul lumii, se prezintă de sine stătătoare, dar pentru autor se confundă cu propria lui istorie"3. Înțelegând de la început termenul "științific" aplicat studiilor și cercetărilor sale de istoria științelor ca fiind "mai degrabă filosofic", fiind interesat de "valoarea metafizică" și nu de "descoperirea științifică" și considerând a nu fi redactat o singură lucrare etnografică sau folclorică "pur științifică", Eliade se plasează într-o "lume a miturilor și simbolurilor care trebuia cunoscută și înțeleasă, pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aparținând Indiei și Orientului în general, culturilor în stadiu etnografic, culturi exotice puțin cunoscute dincolo de cercul specialiștilor). Citite fără note și referințe, documentele dezvăluie "problematica filosofiei". Cât privește coexistența îndeletnicirilor pe care - din toate motivele de mai sus - le numește filosofice, cu creația literară, precizează că de la început a scris "și una, și alta", "și tot de la început, literatura pe care o făceam era "realistă" și "fantastică""5, primele încercări literare publicate în Ziarul Științelor Populare fiind Cum am găsit piatra
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trebuia să le continui pe amândouă"6, Eliade își numește ""demonul literar" o permanentă necunoscută", care-l face să se detașeze, în orice moment, de lucrarea de istoric al religiilor. "Astfel se explică de ce multe cărți de istoria religiilor și filosofice au apărut cinci sau zece ani după ce-au fost începute"7. În prefața la Imagini și simboluri, din 1952, G. Dumézil afirmă despre Eliade că "se dovedește mereu a fi fost și a fi rămas, înainte de toate, un scriitor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vorba de semnificațiile profunde ale Cosmosului, ci de "cifrul" evenimentelor istorice"29). Problema camuflajului disputată în aceeași măsură de istoricul religiilor și de scriitor, își găsește terenul propice de analiză "pe planul care-i este mai propriu, cel al meditației filosofice"30. Mărturisirile lui Eliade demonstrează viziunea unitară asupra propriei opere care cunoaște, din momentul "descoperirii" Șarpelui, două drumuri: unul care "duce" prin Tratat... și Șamanism la scrierile despre "Căderea în Istorie" și altul "pur "literar"" care trece prin Nunta în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a se fi lăsat adesea târât și de prima ispită"37. Despre romanele trăiriste, "existențialiste", "realiste" ale lui Eliade pe care le încadrează într-o literatură a "autenticității" și a "experienței", Ovid S. Crohmălniceanu spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată acum în tot ce spun eroii săi"38. Gheorghe Glodeanu consideră interesul scriitorului pentru cuceririle științelor exacte (interes cu ecou în plan literar), iar mai târziu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
începe explicarea scenei respective). Am adăuga un lucru: dacă scriitorul reușește să-l ascundă pe istoricul religiilor în proza realistă, el se insidiază tot mai mult în faza fantastică (fără a scrie literatură pentru a demonstra "cutare sau cutare teză filosofică", "o serie de mirări, mistere și probleme pe care le refuza activitatea mea teoretică își cereau îndestularea în libertatea scrisului literar"77), pentru ca apoi, în proza mitică, mai ales în ultima parte a ei, Dr. Jekyll să nu-l mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]