11,358 matches
-
lui Fătu în această direcție sunt sumare, nefiind vorba de deficiențe mari. Exigentul inspector a notat doar câteva necesități: vasele de aramă, de la bucătărie, prea lungi și greu de manipulat, trebuiau prefăcute; era necesară repararea unei șuri ca și a gardului înconjurător. "În general, îndeplinirea acestor recomandații va completa aspectul în sine foarte satisfăcător". Mai importante sunt relatările privind "higiena și tratamentul medical al bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt spațioase, curate și bine aerate... încălzirea saloanelor este satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, / și dorm cântând în neștire, pierdut, deșucheat: / O, draaaga mea, iubiiita mea, / o, viiisuriiile meeelee...“ Prototipul este Ieremia, un simbol moral, stângaciul și greoiul Iere mia, cel cu oiștea și gardul din proverb, eșuând în tot ce încearcă, împotriva evidențelor, a bunului simț, a rânduielilor înțelepte, eșuând totuși numai în aparență, pentru că obstinația sa desface până la urmă un drum, o cale către „centrul lucrurilor“, pe care alții vor înainta cu folos
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
13.51, 3. Paul Minică (LPS Roman) 13.13. 1500 metri serii contratimp feminin: 1. Ioana Doagă (CSM Pitești) 4:26.60, 2. Cristina Negru (CSM Onești) 4:44.91, 3. Alexandra Ghiurcă (SCM Bacău) 4:46.54. 60 metri garduri seniori: 1. Ionuț Pungă (CSM București) 8.01, 2. Ioan Dima (SCM Bacău) 8.92, 3. Mihai Cârstea (SCM Bacău) 9.10. 400 metri masculin serii contratimp: 1. Andrei Trofin (LPS Suceava) 51.13, 2. Vlad Vrânceanu (CSS Bacău) 51
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Dima (SCM Bacău) 8.92, 3. Mihai Cârstea (SCM Bacău) 9.10. 400 metri masculin serii contratimp: 1. Andrei Trofin (LPS Suceava) 51.13, 2. Vlad Vrânceanu (CSS Bacău) 51.31, 3. Mircea Zanfirescu (CSU Brașov) 51.51. 60 metri garduri băieți serii contratimp: 1. Răzvan Tomozei (LPS Iași) 8.53, 2. Alin Coți (LPS Brașov) 8.56, 3. Vlad Costraș (Știința Bacău) 8.70. 200 metri băieți serii contratimp: 1. Vlad Vrânceanu (CSS Bacău) 23.47, 2. Alexandru Lucanu (CSS
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a părut că Sport Club ar fi jucat câteva minute cu doar doi jucători sub 21 de ani. Un alt eveniment inedit a avut loc în prima repriză, când observatorul Aurel Gheorghe s-a apucat de dat jos bannere de pe garduri (foto). E vorba de un banner afișat de galeria echipei rivale, pe care era înscris mesajul “În Bacău, doar FCM”. Am asistat, probabil, la o premieră mondială pe care o salutăm ca atare, ca un observator să curețe gardurile terenurilor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de pe garduri (foto). E vorba de un banner afișat de galeria echipei rivale, pe care era înscris mesajul “În Bacău, doar FCM”. Am asistat, probabil, la o premieră mondială pe care o salutăm ca atare, ca un observator să curețe gardurile terenurilor de bannere, fie ele și fără conținut obscen. Marius Stan: “Cei doi observatori de la Bacău se observau unul pe altul” Se pare că Sport Club Bacău va rămâne cu cele trei puncte câștigate în partida de vineri, cu OȚelul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată. 139 Cavaler, tânăr necăsătorit. 140 Pătul din nuiele pentru păstrarea porumbului. 141 Au gustat. 142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asimilabili cu o biocenoză, ci doar cu segmentul ei autotrof, permit adaptarea la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un exemplu concret, ne uităm la soclul de piatră al gardului parcului Copou sau chiar la asfaltul umed, vom vedea acele pete pufoase și verzi, mușchii care Încearcă să acapareze aceste corpuri străine. Vom vedea și primordiile de sol pe care ei le formează prin acumularea prafului și descompunerea părților lor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și când, unii licheni mai și mor; În urmă, În placa de azbociment, rămâne o adâncitură negricioasă. Și dacă licheni sunt, sigur trebuie să fie și mușchi, mi-am zis. Și i-am găsit, acolo unde le place, la umbra gardului, pe soclul de piatră al acestuia, unde alcătuiau o pădure liliputană de un deget grosime, cu mult mai viguroși decât confrații lor de la Iași. Unii, ca să mă exprim mai plastic, Înfloreau, adică Își formaseră sporogonul, capsula cu spori; din nou
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prea Îndepărtat, are toate caracterele unui cult, grijă de loc obositoare, pentru simplul motiv că e purtată de la sine, e În sânge, nu Învățată la școală. Nimeni nu s’a gândit vreodată să curățe, cu ghilimelele de rigoare, mușchii de la gard; după cum nu s’a gândit nici dacă e bine ori rău să-i lase În pace. A lăsat lucrurile În albia lor firească: oameni și plante care Își trag vlaga din același pământ. P.S. Vreau să fac un dar alor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că, o sută de metri mai la deal era locul unde au făcut joncțiunea nu știu ce armată rusească cu nu știu care ucraineană Înainte de a ataca Stânca Roznovanului. După câțiva ani, aveam să reîntâlnesc aceeași imagine, de astă dată În miniatură, În spatele unui gard, undeva pe lângă Iași; terenul, nu prea stabil, nu permisese omului o invazie mai amplă decât instalarea câtorva stupi. De data asta eram singur, dar am trăit același sentiment. Acum un an, am revăzut mica mea vâlcea basarabeană; era la fel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Șiar mai fi făcut-o Încă, dacă nu ajungea sub apa lacului de acumulare de la Stânca... În schimb, două decenii au fost de ajuns pentru a umple un cimitir nou de mai mult de un hectar, dar plin de pietre, garduri și fier forjat... Oameni buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia. N’o veți obține. Oricum, peste 5 miliarde de ani, chiar Soarele se va stinge! E preferabil ca În memoria urmașilor să rămână faptele, gândurile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În afara lor deșeurile. Dar, dacă ajungem la Înțelegere cu vecinul, care face același lucru cu ogorașul lui, și nu mai producem deșeuri sau le reciclăm? Natura, În ansamblul său, va fi fericită. Revenind la pietre, dacă le aranjăm ca un gard, introducând astfel informație și energie În sistem, realizăm Încă negentropie; ca ’n exemplul cu casa. Iar dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva decât o negentropie care protejează o altă negentropie, În fața
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În ansamblul său, va fi fericită. Revenind la pietre, dacă le aranjăm ca un gard, introducând astfel informație și energie În sistem, realizăm Încă negentropie; ca ’n exemplul cu casa. Iar dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva decât o negentropie care protejează o altă negentropie, În fața acțiunii negentropice pentru el, hoțul ori mistrețul, dar entropică pentru ogorașul nostru, adică firească pentru orice vietate. Dar negentropia depășește cadrul micului nostru ogoraș. Câmpia, Împărțită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Dar ne va fi greu, dacă nu imposibil, să le Îndeplinim și rolul În biosferă. Știe cineva, măcar să definească, Întreg rolul nu al unui câine, dar cel al unei furnici, În aceeași biosferă? Sau al pisicii care miaună sub un gard, iar noi nu știm: de bucurie ori de tristețe? Dreptu-i, acești vagabonzi ne sunt străini, incompatibili chiar. Le dăm o bucată de pâine, dacă nu și-o găsesc ei Înșiși, dar Îi și evităm. Simțim că sunt un alt genom
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care pleca spre Tulcea: „Nicalai, cac videa u Tulciu nevastă maia, scaji complimente din cauza mea”. Lipovenii își construiau casele în principal din stuf cules de ei din deltă și adus nemijlocit cu lotca proprie, tot din stuf erau acoperișurile și gardurile, dar când totul era gata, veneau „tovarășii” de la Tulcea, socoteau cât stuf a intrat în construcție și îi obliga pe proprietari să plătească impozit. Asta cu toate că în fiecare an, stuful nerecoltat se ardea (incendii controlate) pentru ca în anul următor să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mine prin poștă, o ilustrată cu „salutări din Germania”. Discuția cu el am purtat-o undeva unde nu puteam fi interceptați, urmăriți sau suspectați. La Maternitatea din Brașov, pe o stradă lăturalnică, la câțiva metri de zidul clădirii, era un gard înalt din fier forjat la care se adunau mereu o mulțime de oameni care vorbeau cu lăuzele ce apăreau la ferestrele celui de al doilea etaj al clădirii. Era o hărmălaie de nedescris, toți vorbeau strigând ca să se facă înțeleși
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
patru ani sau chiar mai puțin când mi s-a întâmplat ceea ce vă povestesc acum. Amintirile sunt vagi. Nici anotimpul de atunci nu mi-l mai amintesc. Eram în grădina din spatele casei, împreună cu tatăl meu. El avea treabă. Repara un gard sau ceva de genul ăsta. Sau făcea un foc mare. V-am mai zis că nu țin minte foarte bine. Aduna crengile rupte, ramurile de nuc, frunzele uscate. Uite, că dacă erau frunze uscate, asta însemna că era toamnă. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintotdeauna în mână. Nimic nu vezi, cum îmi reproșa taică-miu’. Atunci am luat foarfeca și am plecat rapid. Doar aveam o misiune de dus la bun sfârșit. Pe drum însă, la un moment dat, mi-a atras atenția un gard de lemn câinesc și am început să-l tai cu acea foarfecă după care mă dusesem. Am tăiat o cracă și eram fascinat de proprietățile miraculoase ale foarfecii, proprietăți pe care atunci i le descopeream cu adevărat. Mă fascinau netezimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o cracă și eram fascinat de proprietățile miraculoase ale foarfecii, proprietăți pe care atunci i le descopeream cu adevărat. Mă fascinau netezimea tăieturii, frunzele care cădeau, seva ce mustea în acea tăietură. Nu știu cât timp am rămas acolo meșterind, căprind acel gard. Probabil destul de mult, pentru că la un moment dat, am observat un bulgăre de pământ care s-a oprit din rostogolit la picioarele mele. Bulgărele fusese aruncat de tatăl meu. Hai, mă, ce faci acolo? Atunci am înțeles și sensul vorbelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu aud ce tot îndrugă cel de lângă mine, parcă sunetele se pierd în aer, în frig. Se topesc. Veneam acasă pentru că abia așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se aleargă în jurul unui obiect, urmăritorul nu-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv. În cele din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă țâșnitoare. Să fumeze. Sau să scuipe. Sau și/și. Prin strungăreață. Cu schepsis. Spârcâit. Era o tehnică. Nu făceam prea multe lucruri. Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu cuvinte. Cuvinte desenate fără legătură între ele. Singura legătură fiind cea spațială. Lipsa legăturii nu e o infirmitate a textului, ci un fapt. Între timp, în jur: Unii merg să ia niște lați de la un vecin pentru a face gardul. Chiar dacă e duminică. Cu atât mai mult. Să-i vadă lumea că muncesc. O babă cu piciorul în gips pe un scaun de pe iarba șanțului. În jur circulă șase curci. Sau șapte. Și un rățoi. Pe rățoi aflăm că îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
l-au luat. Așa trebuia să zici dacă venea vorba despre pământ, ca să nu se lungească inutil o discuție obositoare despre împroprietărire. Lor le sunt de ajuns satul, strada. Tu înveți, o să ajungi cândva dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]