8,843 matches
-
a III-a - zone protejate") și reprezintă un relief cu formațiuni bazaltice de tipul unui canioan (de dimensiuni reduse) aflat pe "valea Hoghizului", rezultat în urma unor activități de erupții vulcanice intense petrecute în Munții Perșani în perioada Cuaternarului, ultima eră geologică din istoria Pământului.
Microcanionul în bazalt de la Hoghiz () [Corola-website/Science/328842_a_330171]
-
Leș coulisses de l’exploit - Culisele reușitei". În 1970, Guy de Lavaur permite explorarea sitului de la Padirac de către cluburile de speologie din zona Lot. Jean Lesur și numeroși speologi urmăresc explorarea și înregistrarea topografica a afluenților râului principal. Un studiu geologic este realizat în 1979 de Daniel Larribe. În 1975, Robert Ascargota realizează o escaladare a cotei terminale din 1962, "Chaos Ascar (Haosul Ascar)", situat în amonte pe "Affluent de Joly (Afluentul râului Joly)". După aproape un kilometru ei se lovesc
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
și descris de Carl von Linné, pentru prima oară în anul 1753. Familia boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară de Antarctida). Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani). Acest tip de ciupercă formează o ecto-micoriză cu rădăcinile diferitor copaci (în mod special cu molizi, brazi, fagi și stejari), care, în unele cazuri, apare ca ecotipuri foarte
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
1.827, "Vârful Zăganu" 1.817, "Vârful Muntele Roșu" 1.765, "Vârful Tigăile Mici" 1.717), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Din punct de vedere geologic, Masivul Ciucaș face parte din zona flișului (marnocalcare, gresii, șisturi argiloase) lanțului carpatic al Orientalilor, desfășurată din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu); Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând acleeași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu); Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând acleeași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
malurile râurilor montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase. Flora ariei protejate este una diversificată și alcătuită din specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
când înființează, alături de prof. Dolphi Drimer, Universitatea Ecologică, fiind numit Decan al Facultății de Științele Naturii (transformată în Facultatea de Ecologie). Între anii 1949 - 1994 a funcționat ca geolog, cercetător și în diverse poziții de management (inclusiv director) al Institutului Geologic al României. Este ales senator în legislaturile 1990-1992 și 1996-2000 din partea Mișcării Ecologiste din România, respectiv a Federație Ecologiste din România. Ministru al Mediului, în perioada 1991-1992. A fost premiat și decorat cu numeroase distincții. În anul 2008 este decorat
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
cursurile de Geologie dinamică, Geografie fizică a României, Geologia României, Protecția naturii și arii protejate. Își încetează activitatea didactică în anul 2001. Între anii 1949 - 1994, în paralel cu activitatea de la catedră, Marcian Bleahu a funcționat ca geolog la Institutul Geologic. Aici își desfășoară cea mai mare parte a activității științifice. Între anii 1952 - 1985 întreprinde o lungă serie de cercetări în Munții Carpați, în special în Apuseni. De-a lungul acestor 33 de ani de activitate de cercetare în teren
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
asupra structurii teritoriului, precum și în integrarea acestor cercetări în cadrul mai larg al studiului paleogeografiei triasicului din estul Europei. De asemenea, Marcian Bleahu a realizat direct sau prin coordonarea unor echipe de geologi peste 50 de hărți (foi) componente ale Hărții Geologice a României, la scara 1:200.000, pentru care a realizat inclusiv standardele de stat în acest domeniu. Un capitol special al acestei activități în teren a reprezentat-o studiul carstologiei, respectiv explorarea, cartografierea și cercetarea asupra peșterilor din Munții
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
predea la Universitatea din Geneva primul curs de Tectonică Globală, susținând conferințe și la Viena, Zurich sau Freiburg, Basel, Potsdam etc. Între anii 1949 - 1952 a condus serviciul de geologie la lucrările Canalului Dunăre - Marea Neagră. În 1953 a condus cercetările geologice în vederea proiectării Metroului București. A făcut parte din comisia interministerială de analiză a Cutremurului din 4 martie 1977. Între anii 1985 - 1994 a făcut parte din echipa care a înființat și condus Muzeul Național de Geologie din București. În anii
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
În anii studenției a simpatizat cu Partidul Național Liberal, fără a face parte din nici un partid politic, până în 1965, când devine membru al P.C.R. o condiție "sine qua non "în epocă pentru a putea deține o funcție de conducere în cadrul Institutului Geologic. Dacă în plan politic, activitatea sa până în 1990 este nulă, în schimb, în plan administrativ a creat Muzeul Național de Geologie, în anul 1985, unde a funcționat ca responsabil științific până în anul 1994. După Revoluția din Decembrie 1989, Marcian Bleahu
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
cel mai înalt masiv muntos din Carpații Ucrainei. Este situat în estul Carpaților Păduroși. Creasta principală se întinde pe o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
mici pe fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele se decolorează cu anilinăimediat în roșu de vin, apoi maro, cu fenol maro ca ciocolata și cu tinctură de Guaiacum dopă două minute
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
cristaline, gabronorite de vârstă arhaică și proterozoică. Stratul sedimentar este reprezentate de argile, nisipuri, calcare, marne, care constituie depozite de diferite vârstă. Rocile de suprafață sunt reprezentate preponderent de depozitele cuaternare loessoide. Aceste roci sunt martori ai erelor și proceselor geologice desfășurate pe teritoriul municipiului. În atlase geografice teritoriul orașului este intersectat de falia tectonică Răuțel, care se întindea prin cursul râului omonim și prin cursul Răutului până la Florești. Determinarea faliei a fost efectuată în urma cercetărilor propagării undelor seismice a cutremurului
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Muzeul Treschow-Fritzøe ("Verkensgården") găzduiește expoziții ale fostei colecții de obiecte de fierărie Treschow-Fritzøe. Verkensgarorden expune unelte, echipamente, desene și modele înfățișând perioada prelucrării fierului în Larvik, care s-a întins între 1670 și 1870. Expoziția prezintă variate aspecte: de la procesele geologice de creare și până la producția și prelucrarea larvikitei, principalul produs de export al regiunii. Furnalul a fost închis în 1868. Conacul ("Herregården") a fost construit de Ulrik Fredrik Gyldenløve pentru a treia lui nuntă, în 1677. Este o clădire spațioasă
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
în 1873, îndeplinind această funcție până în 1880. În 1884 a fost numit geolog la US Geological Survey, fiind responsabil cu divizia atlantică. El a fost comisar pentru agricultură al statului Massachusetts, în momente diferite, și a fost președinte al Societății Geologice din America în anul 1895. De asemenea, a servit doi ani ca ofițer al Uniunii în Războiul Civil American. La începutul carierei profesionale, Shaler a fost creaționist și anti-Darwinist. Această poziție s-a datorat marelui respect manifestat pentru omul de
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
înălțime. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până toamna târziu. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
() este un fost masiv montan care acoperă o largă suprafață în nord-vestul Franței, incluzând Bretania, partea de vest a Normandiei și Ținutul Loirei. În structura sa geologică intră roci metmorfice și roci vulcanice metamorofozate în timpul orogenezelor cadomiană și hercinică. Actual structura masivului a fost erodată până la nivel de peneplenă. În timpul Neoproterozoicului, părțile mai vechi ale Masivului Armorican au făcut parte din marginea nordică a paleocontinentului Gondwana. În timpul
Masivul Armorican () [Corola-website/Science/333493_a_334822]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și peisagistic), situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Almașu Mare. Aria naturală se află în sud-estul Munților Metaliferi (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali), în partea central-vestică a județului Alba (la
Cheile Glodului () [Corola-website/Science/330010_a_331339]
-
armata sa după anul 1967, teritoriul Autorității Naționale Palestinene și Iordania. În partea sa nordică Depresiunea Iordanului e formată din Valea Hula și Ținutul Kinarot. este o parte din Șanțul tectonic sau Marele rift siro-african, care este o mare falie geologică care se întinde din nordul Siriei și până la fluviul Zambezi din Africa Modul în care s-a constituit depresiunea este subiect de controverse. În trecut era acceptată teoria după care ea a luat nastere in urma unor oscilații tectonice verticale
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
Timna, care își găsește replica în cea de la Funun, la 110 km mai la nord pe teritoriul Iordaniei. În zilele noastre se măsoară o deplasare constantă de circa 1 centimetru pe an a părții estice în raport cu partea vestică. Pe parcursul erelor geologice mai multe portiuni ale depresiunii au fost umplute cu bazine acvatice. În sedimentele unor lacuri din Pleistocen s-au descoperit fosile preistorice de moluște. La finele Paleocenului o limbă de mare a pătruns dinspre Mediterană prin actuala Vale Izreel, ceea ce
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
există câteva fracturi topografice, între care cea mai adâncă este grabenul (Coridorul tectonic) al râului Tirza (Wadi Faraye).Fracturi suplimentare sunt Bikat Tamun și Wadi Maliah - în zona Mehula. iar la granița de nord Nahal Bazak, Wadi Shubash. Aceste fracturi geologice dictează direcțiile drumurilor dinspre spinarea muntelui spre Depresiunea Iordanului. În sud și la mijloc versantul dinspre Samaria spre depresiune este continuu și cu greu permite trecerea dintre est și vest. Corpurile acvatice de la nord la sud: pătrunde în depresiunea Iordanului
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Turbării cu vegetație forestiera și Tufărișuri alpine și boreale); ce adăpostesc și conserva o gamă faunistica și floristica diversă. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), fag ("Fagus sylvatica
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]