10,995 matches
-
casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate. Piatra Neamț Botoșani, 9 febr. 2012 (Revista "Conta", nr. 9, 2012) Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul Dragă Gabriel Chifu, ai părăsit Craiova și te-ai regăsit la București. Spui, într-o carte pe care timpurile normale ar fi consemnat-o ca un eveniment editorial, cultural, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
contează sau vine de la sine. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curaj în literatură înseamnă, evident, să cauți cu obstinație drumuri noi. Să nu pășești, textual, pe drumuri bătătorite. Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul. Ca o apă care-și sapă, cu energia ei, albia observi, reiau imaginea. Așadar, din nimic, prin puterile gândului tău, să-ți creezi albia, forma expresivă viabilă în care să-ți torni ființa, experiența, povestea și să-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literaturii române în orizontul neomodernismului. Ea și-a asumat ostentativ postmodernismul de influență americană, în încercarea de resincronizare la mișcarea ideilor literare occidentale. De aceea, noi eram în vizorul Securității niște "vânduți" Occidentului. Securitatea, prin scriitorii racolați de ea, a inventat protocronismul, care încerca să demonstreze preeminența noastră culturală europeană de la Burebista la Ceaușescu... Ea a cultivat lupta generaționistă, pentru a divide și controla mai bine această breaslă care îi crea insomnii. Istoria breslei oferită de Securitate este o enormă mistificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e greu de suferit, pentru un poet, să vadă o asemenea paradă mediatică de vedete, dintre care el lipsește cu desăvârșire (și absolut pe nedrept). Dar nu e cu totul imposibil nici conceptul poetului "de televizor". Orice public poate fi inventat. Probabil cu un preț, deși nu-i chiar o lege că succesul e garantat de mediocritate și numai și numai de ea. Există apoi, pentru fericiți, pentru canonizați, publicul pe care-l creează profesorii, acel capital diacronic de cititori. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngerilor? Adevărul este că nu prea știu cum am ajuns la multe din lucrurile la care am ajuns și poezia face parte din aceasta categorie. Am observat cum mulți spun că au simțit de mici copii o chemare spre poezie, inventând diverse variante de "cățeluș cu părul creț", că datorită bibliotecii tatălui, sau datorită profesoarei de limba română... etc. Așa o fi, dar mie astfel de "mărturisiri" mi se par construite, artificiale. Cred, dar nu sunt sigur, că am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la toate spectacolele mele, ascultătorii mei intră în transă o dată cu mine... Dacă nu aș crede, nu aș mai scrie... Credeți în împărțirea pe generații a poeziei române actuale? Cărei generații aparțineți de fapt? Nu cred în această prostie didactică, operațională, inventată pentru uzul minților debile (universitari, critici literari, academicieni, soldați, popor, curve) incapabile să priceapă unicitatea. Prin magicul prezent continuu care e literatura, cred că sunt dintr-o generație cu Sapho, Arhilocos, Pindar, Lucian Vasiliu și Constantin Virgil Bănescu... Fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al revanșei? Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel și cred că așa a fost și înainte: intrai în literatură în grup, că așa te simțeai mai puternic, și ajungeai ulterior să mergi înainte singur, dacă aveai norocul de a fi un autor redutabil. E bine că se inventează sintagme noi, de tipul "noua sinceritate", cu ele și cu altele asemenea se încearcă o (auto)legitimare în firea lucrurilor, dar nu cred că "noua sinceritate" se află prea departe de "autenticismul" nouăzecist, de pildă. Cât despre direcțiile în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cât despre direcțiile în care se înaintează, știi și tu că ele sunt aproape aceleași de decenii întregi. Nu direcția dă valoare, ci talentul. Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani. N-am inventat eu această "zisă", de altfel. Prietenii și dușmanii sunt jaloanele care ne ajută să trecem prin viață. Cât datorezi prietenilor, cât datorezi "dușmanilor" din ceea ce ești acum? Asta-i întrebarea cu numărul 13 și cea mai nemiloasă. Mă obligă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scoteam sună altfel. Până la urmă au mai învățat ei de la mine, eu de la ei, și așa s-a făcut că cei care până atunci mă înțelegeau au început să mă înțeleagă tot mai greu. Românizam, maghiarizam, germanizam și mai ales inventam cuvinte după cum mi se părea mie că mă fac mai înțeles. În acea perioadă cel care mă înțelegea cel mai bine era fratele meu. Ajunsesem la concluzia că "Concordia" (colonia în care trăiam), care nu a fost și nu va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu trebuie să recurg la alte surse de inspirație. Am fost acuzat de abundență de metafore. Nu le scriu în mod conștient. Ele vin pur și simplu din biografia mea, din starea împotriva căreia nu pot să lupt de a inventa cuvinte sau cel puțin conotații sau expresii noi. Apropo de vise și de felul cum visez...! Chiar dacă de multe ori ceea ce scriu pare a fi plin de fantezie, pot liniștit spune acelor critici care au scris despre opera mea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un picior luxat, ba cu o partidă pierdută, ba cu un turneu câștigat, dar cu buna intenție de a nu-l supăra pe Dumnezeu). Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani. N-am inventat eu această "zisă", de altfel. Prietenii și dușmanii sunt jaloanele care ne ajută să trecem prin viață. Cât datorezi prietenilor, cât datorezi "dușmanilor" din ceea ce ești acum? Datorez mult prietenilor (mă refer aici doar la cei literari). I-aș numi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
succesiv popoare întregi trebuie să devină servitoarele altor popoare în numele economiei de piață. În acest condiții nici nu-mi mai este rușine că sunt român, îmi este rușine că sunt om, altfel spus un membru al acestei specii care a inventat acest tip de economie, de feudalitate târzie. În mod ciudat, m-am simțit mai puțin "jenat" că sunt român ori de câte ori am călătorit în Japonia sau în Statele Unite. Cum în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
singură într-o cămară părăginită a școlii și mai părăginite, din acel sat "prăpădit între dealurile Țării Lăpușului". Mă durea atât de mult singurătatea ei și am luat-o să cânte cu mine la câteva mari spectacole ale Cenaclului Flacăra, inventasem un instrument nou, din clopoței acordați, cumpărați din târg, eu cântam vocal, ea mă acompania la "Talanga" instrumentul cu clopote, clape și sfori manufacturat de mine. Era frumoasă și Păunescu s-a îndrăgostit fulgerător de ea. O plimba cu Mercedesul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
obișnuiască potențialii prim-miniștri cu ideea că sunt manevrați și manevrabili. De asta, nici pe Ion Mureșan nu-l voi lăsa mai mult de câteva ceasuri pe funcție, ca nu cumva să se obișnuiască și să-i placă postura. Aș inventa niște ministere absolut necesare pentru societatea românească sau la fel de inutile ca și celelalte care există deja. Ministerul Memoriei Eminesciene, de exemplu, la care i-aș încredința portofoliul lui Gellu Dorian; sau Ministerul Contrarevoluției Perpetue, la care l-aș numi fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lume în care e dificil să fii un om liber 9 Lucian ALECSA Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate 19 Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul 28 Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu vizionar revoltat ca Rimbaud sau să scriu simultan mai multe opere, ca Pessoa... 42 Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rom alb, suc de lămâie, zahăr, câteva picături de maras-quino și gheață frapată. Daiquiri a cunoscut epoca sa de glorie în anii petrecuți la Havana de Ernest Hemingway, care îl savura de obicei la barul "Floridita". Fiind suspectat de diabet, inventase un daiquiri fără zahăr, numit și acum "Daiquiri especial", "Papa doble'' sau "Daiquiri salvaje", rețeta lui Hemingway prevăzând "două degete de rom, suc de lămâie și două măsuri de gheață frapată''. De "hijo alegre" și de Havana mă leagă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Mojito" în compania lui Errol Flynn sau a altor amici celebri, conform principiului sau" mojito la Bodeguita, daiquiri la Floridita!" Mojito, o băutură pe bază de rom, zahăr, gheață și frunze de mentă, a făcut barul celebru. Ar fi fost inventată, după varianta lui Martinez, de piratul englez Drake, numele ei la origini fiind "drake"! Localul are pereții "decorați" până sus cu semnături ale "clienților" pasageri din toate colțurile lumii și bineînțeles fotografii cu "marele Ernest". Tot de la catedrală, pășind pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ulterioare și-a schimbat numele în "Floridita", devenindu-i proprietar Constantino Ribalaigua, un catalan stabilit în Cuba. Localul, o construcție neoclasică, oglinzi mari și coloane, avea vad bun, iar despre patron, alintat de clienți "Constante", se spune că ar fi inventat 150 de cocktailuri, cel mai faimos fiind fără îndoială "Daiquiriul"! Prestigioasa revistă "Esquire" în ediția sa din decembrie 1953, situa Floridita alături de cele 7 cele mai faimoase baruri din lume, consacratele Rafles Bar din Singapore, Shelbourne Dublin, Club 21 New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru a găsi hârtii politice, ci telegrafia fără fir ce bănuiau că se află în casele familiei Brătianu. Venea foarte des să vadă pe mama și cu multă delicatețe îi aducea uneori un lucru plăcut; ne povestea știri foarte des inventate de public, dar uneori adeverite și totdeauna caracteristice [, ca următoarea anecdotă: La rechiziționarea plăpămilor, d-na X, neavând nici una de prisos, a oferit agentului german să-i dea costul ca să cumpere una nouă și să-i lase pe a ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
crea un ideal, o legendă, care, ca toate legendele, era mai puternică decât istoria și, în fond, mai adevărată, căci era oglinda sufletelor, nu a faptelor. Într-acest chip, bieții oameni răbdau toate nevoile, nu cu filozofie, ci cu voioșie. Inventau știri bune, nu se știa de unde porneau, dar, din gură în gură, creșteau, nici o discuție, nici o dezmințire nu le oprea; manifestații imaginare la Iași, la care mii de persoane luau parte, pe care poliția nu le mai putea stăvili, în favoarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mare lucru. * Deși vorbesc aceeași limbă, unii nu se înțeleg deloc. * Nu toți cei ce cunosc alfabetul știu să citească. * Unii scriu fără a ști să citească. * Nu orice propoziție este o gândire spusă sau scrisă. *Scrisul nu a fost inventat pentru a trimite anonime. * Alfabetul a fost inventat pentru a comunica, nu pentru a ne excomunica. Cifrele nu au fost inventate pentru a ne număra averile. * Semidocții nu înțeleg că chiar și savanții au învățat carte. * Soarele călătorește numai ziua
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se înțeleg deloc. * Nu toți cei ce cunosc alfabetul știu să citească. * Unii scriu fără a ști să citească. * Nu orice propoziție este o gândire spusă sau scrisă. *Scrisul nu a fost inventat pentru a trimite anonime. * Alfabetul a fost inventat pentru a comunica, nu pentru a ne excomunica. Cifrele nu au fost inventate pentru a ne număra averile. * Semidocții nu înțeleg că chiar și savanții au învățat carte. * Soarele călătorește numai ziua, pentru că el nu are noapte. * „Să nu furi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
scriu fără a ști să citească. * Nu orice propoziție este o gândire spusă sau scrisă. *Scrisul nu a fost inventat pentru a trimite anonime. * Alfabetul a fost inventat pentru a comunica, nu pentru a ne excomunica. Cifrele nu au fost inventate pentru a ne număra averile. * Semidocții nu înțeleg că chiar și savanții au învățat carte. * Soarele călătorește numai ziua, pentru că el nu are noapte. * „Să nu furi” are în vedere și plagiatul. * Zborul este apanajul aripilor; zborul fără aripi este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]