9,120 matches
-
și grădinița au fost desființate acum câțiva ani, din lipsă de copii. Fiecare sat mai are câte o biserică unde se practică ritul ortodox, cu excepția Drumului Carului care nu are biserică, fiind mai mic. Ca un paradox sau ca o ironie a sorții, satele comunei Moieciu, ca de altfel toate satele zonei Bran, au înflorit în perioada regimului de dictatură comunistă deoarece aici nu s-a putut face cooperativizarea agriculturii, deși regimul trecut a încercat o formă de cooperativizare sub forma
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
produs decât, accidental, vreo două-trei crime. Adulterul, pierderea fecioriei înainte de căsătorie și profanarea mormintelor erau pedepsite cumplit: vinovații erau alungați definitiv din comunitate. În afară de „rușinea de a a ajunge în gura satului” acționa „spaima de a ajunge de râsul lumii”. Ironiile, bășcălia, batjocura și satira veninoasă adresată celor care încălcau vreo cutumă domestică erau chiar mai eficiente decât moralitatea pioasă. Astfel încât erau preferabile „bunul simț”, respectul, onestitatea și mândria de a fi considerat „om-de-cuvânt” și „om-ca-lumea”. Ele păreau a fundamenta - pentru
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera să științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului. Strălucitoarea să opera beletristica, începută în 1980 cu "Numele trandafirului", este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundență simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale românului, Umberto Eco teoretizează printre
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
și Magic The Gathering (un joc de cărți foarte popular datorită complexității și inteligenței sale). În opoziție cu cele două genuri, fantezia clasică și săbii și vrăjitorie, unii scriitori, precum Terry Pratchett, construiesc un nou gen, care folosește satira și ironia la adresa fanteziei în general. „Lumea Disc” a lui Pratchett conține felurite aluzii la rase și lumi ale fanteziei, sau satire și parodii pentru romane cunoscute (de exemplu Faust). Umorul este principala caracteristică, iar lumea nu este bine conturată. Accentul se
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
Universitatea Complutense" din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa. După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist. În 1955 se căsătorește cu cumnata unchiului matern
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
-ne în plin romantism. Villon a revenit în biblioteci și antologii” (). Mesajul poeziei villoniene îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Poezia lui Villon este plină de jocuri de cuvinte, revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și forța lirică și un permanent dialog cu moartea. Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea respectivă. Poezia lui Villon, plină de revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, se află într-un permanent dialog cu moartea și este axată pe concepția filosofică sintetizată în sintagmele „carpe diem”, „ubi sunt”, „memento mori” și "danse macabre". Colecția de ospățuri pe gratis ale maestrului François Villon și gașca sa (XXIV
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
al Festivalului de la Moscova din 1975. Eva Sârbu a lăudat interpretarea lui Toma Caragiu într-un articol din 1975, publicat în revista „Cinema”: "„Sub chipul și în mâna lui Toma Caragiu, nea Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare și ironia pe subtilitate și geniul comic pe conștiința genială a propriei valori, a forței lui de armă. Personaj care lasă frâu liber tragicului și comicului din el, loc pentru mușcătura ascuțită a ironiei și pentru nodul ridicat în gât de prezența
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare și ironia pe subtilitate și geniul comic pe conștiința genială a propriei valori, a forței lui de armă. Personaj care lasă frâu liber tragicului și comicului din el, loc pentru mușcătura ascuțită a ironiei și pentru nodul ridicat în gât de prezența unei tristeți copleșitoare.”" Analizând acest film, criticul Călin Căliman considera că filmul "„armonizează genuri cinematografice distincte - satira, estrada și comedia cu pamfletul politic, ba chiar, cu tonurile grave, dramatice, ale rechizitoriului politic
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
prezența unei tristeți copleșitoare.”" Analizând acest film, criticul Călin Căliman considera că filmul "„armonizează genuri cinematografice distincte - satira, estrada și comedia cu pamfletul politic, ba chiar, cu tonurile grave, dramatice, ale rechizitoriului politic”", iar Toma Caragiu trece cu ușurință "„de la ironie la satiră, de la șarjă la pamflet, de la veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul de stări sufletești, de gesturi și atitudini al ilustrului comic de altădată”". Criticul apreciază că scena cu trabucul ar merita
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
critic literar francez, sintetizează în ""Art poétique"" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții - "mimesis") și ideile estetice ale lui Horațiu. Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
nevoia de comunicare. Responsabilitatea, morala și angajamentul politic sunt de asemenea teme importante ale operei sale, operă profund marcată de fenomenele politice din Europa, contemporane autorului: ascensiunea fascismului și cel de-al Doilea Război Mondial. Publicațiile de după război poartă amprenta ironiei, ținta principală fiind în special țara sa, Elveția, pe care Max Frisch a și părăsit-o cu numeroase ocazii. Max Rudolf Frisch s-a născut la Zürich, pe 15 mai 1911, ca al doilea copil al arhitectului Franz Bruno Frisch
Max Frisch () [Corola-website/Science/299219_a_300548]
-
un leu. Fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia Antică, cel puțin geniul ei tutelar. Pericle a fost un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic alungit, lucru care stârnea ironia poeților. Educația pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, așa cum se cădea unui tânăr aristocrat. La școala de gramatică a învățat să citească, să scrie și să socotească încă înainte de 13 - 15 ani, după care a urmat
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
mobilizat în 1870. Ar fi putut să intre în Garda Națională, dar miopia sa și statutul său de susținător principal al familiei (îndeosebi al mamei sale) l-au eliberat de această sarcină. Urmărește decăderea celui de-al Doilea Imperiu cu ironie, dar nu este prezent în Paris în timpul Săptămânii Sângeroase. Cu toate acestea știm că, fără să susțină spiritul Comunei din Paris, despre care relatează în presă cu moderație, nu s-a asociat nici cu Flaubert, Goncourt sau Daudet, când cei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
prezentarea dosarelor pregătitoare. Scriitorul se sprijină așadar pe o solidă cercetare și realizează chiar anchete pentru care trebuie să călătorească în regiunile pe care vrea să le descrie. Deplasarea romancierului într-un loc pentru documentare a provocat frecvent glume și ironii în rândul detractorilor. Critica a văzut în aceste « mișcări puerile », o lipsă a imaginației scriitorului. Era, într-adevăr, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea al, o idee foarte inedită aceea de a încerca să fii atât de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de soare și care, cu sensibilitate dar și cu luciditate, redescoperă, pentru sine și pentru oameni, reperele necesare oricărui român: mama, pământul și martirii neamului. Cartea are pe coperta fotografia mamei autorului. Cu o scriitura simplă, dublată de umor și ironie, autorul cărții " Fii demn!" reconstruiește prin prisma unui demers personal o lume ce se caută pe șine, dar care, în esență ei, nu și-a pierdut simțul valorii și credința. Lansată pe 17 decembrie la Ateneul Român și pe 18
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
este un grup umoristic format în România și compus din Mițos Micleușanu (n.1972) și Florin Braghiș (n.1978), cetățeni ai Republicii Moldova. Grupul este cunoscut pentru ironia și sarcasmul sau, cât și pentru scenetele, animațiile și muzica în care se folosește uneori o "limba moldoveneasca" rusificata și deseori limbaj necenzurat. Grupul a început cu un sit adresat moldovenilor, dar a avut succes mai ales in România. În
Planeta Moldova () [Corola-website/Science/299934_a_301263]
-
Satiră este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturala a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparenta absurdă. Conținutul unei satire reflectă condițiile sociale ale momentului istoric și variază cu acestea în forme diverse de exprimare. Etimologic, termenul provine din cuvântul latin "satura", inițial
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Brecht și Kurt Weill. Printre cei mai importanți scriitori satirici englezi din această perioadă sunt de menționat poetul Alexander Pope, eseistul Joseph Addison, romancierul Henry Fielding și, în special, irlandezul Jonathan Swift. Stilul satiric al lui Swift este de o ironie mușcătoare și impregnata de pesimism. ""Călătoriile lui Guliver"" (1726) au căpătat mai tarziu renumele nemeritat de "literatura pentru tineret", fiind în realitate o operă acuzatoare la adresa raporturilor politice și condițiilor sociale ale vremii sale. Criticile curajoase ale relațiilor din societate
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
dar mai ales Heinrich Heine ("Die Bäder von Lucca", 1830, "Atta Troll", 1843). Către sfârșitul secolului, comediile sociale și "de salon" ale lui Oscar Wilde și George Bernard Shaw au pus noi accente în stilul satiric, caracterizate prin virtuozitate și ironie elegantă. Literatura română, după începuturi modeste, cunoaște în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare furtunoasa. În genul satirei se remarcă Vasile Alecsandri (în piesele "Iorgu de la Sadagura" și ciclul cu "Coana Chiriță"), Grigore Alexandrescu ("Satiră duhului meu"), Mihai
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
același timp, LP-urile din anii 70. Oferindu-le pe piață la un preț mult inferior (de exemplu 26 lei „Mugur de Fluier” față de 1.000 lei „Symphoenix/Timișoara”), a reușit să vândă peste 100.000 de unități. Ca o ironie, „Electrecord” a înmânat discul de aur chiar lui Dan Chișu, reprezentantul formației Phoenix. În 1992 formația a fost invitată să susțină un concert la Sevilla și a efectuat un turneu în S.U.A. și Canada. Tot din 1992 datează și un
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
exprime „în ciuda” lui și a gusturilor lui în toate. » Nuvela "Însemnări din subterană" a influențat mult evoluția filozofiei (în special existențialismul), precum și modernismul în literatură. De exemplu, "Omul invizibil" de Ralph Ellison i se aseamănă "Omului din subterană" prin forța ironiei. Protagonistul romanului, Rodeon Raskolnikov, este un student din provincie, care, din cauza sărăciei, este nevoit să abandoneze studiile. Cititorul îl cunoaște pe Raskolnikov "in media res": tânărul locuiește deja de mult timp într-o cameră mică, mizeră din Sankt Petersburg, îndură
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de film; se adaugă acum, în deosebi la priza directă, zgomotul aparatului de filmat. Pentru eliminarea acestui incinvenient, la început s-a recurs la în a plasa operatorul cu al său aparat de filmat într-o cabină ermetic-fonică, poreclită „frigider”, ironie la mediul sufocant din interior. Studiourile s-au modificat, s-au mărit, s-au însonorizat, adaptându-se la noile cerințe. Sigur, toate se vor perfecționa în timp prin noile descoperiri ale tehnicii electronice, ale apariției înregistrării magnetice mai ales pentru
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
și cel mai bun" caricaturist sportiv al tuturor timpurilor. Începând cu "San Francisco Examiner", până în 1904 și după aceea la "New York Journal", el a monitorizat și imortalizat o cronică a evenimentelor sportive cât și portrete ale atleților americani, subliniind cu ironie, uneori chiar cinism, trăsături de caracter. Bob Edgreen a fost însă cel mai cunoscut caricaturist pe teme sportive. Lucrând pentru "New York World", Edgreen a tins să idealizeze personajele sale, reprezentându-le ca pe niște eroi mitici. Linia sa viguroasă cu
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
fel și fără a se dori moralizatoare, caricatura de gag este de cele mai multe ori bufă, noțiunea estetică desemnând efectul mecanic ilariant produs de comicul unor situații simple, elementare. Elementul esențial pe care și-l arogă caricatura de acest gen, este ironia sau, mai pe șleau spus, bășcălia. Caricatura de acest gen nu a putut prolifera decât odată cu eficacitatea tehnologiei de tipar după 1820 când procedeele litografice au putut oferi posibilități de multiplicare. După apariția primelor gazete și almanahuri după 1840, caricatura
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]