9,247 matches
-
care să nu faci altceva, decât să mănânci, să bei și să vizitezi vechi prieteni. A decis să schimbe subiectul înainte să apuce să zică vreo răutate. — Ei, ia ghicește! Se pare că aseară am cunoscut — în sensul biblic — un israelian supermișto. Iar seara asta o s-o petrecem împreună. Adriana a fluierat cu admirație. — Uau, querida. Ce repede te-ai mișcat! Ca fulgerul. Hai, zău așa, nu-mi spune că n-ai sări să te culci cu un soldat! — Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dumnezeu e martor că au mare nevoie. Americancele astea... Doamne Dumnezeule... dar am să încerc. Uite ce e, trebuie să mă pregătesc pentru prânz. Papa i-a invitat pe toți vecinii pe la noi de Revelion. Tu unde te duci cu israelianul tău deseară? La un restaurant în Tel Aviv, apoi, dacă mai am ceva de spus, direct în camera mea de hotel. Adriana a oftat. — Parcă aud vorbind o altă Emmy. Îmi încălzește sufletul, querida, chiar așa. Doar ai grijă, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tipul în bluza cu dungi - e Paul. Nu-mi vine să cred că mă recunoaște. E atât de jenant. Ce-ar trebui să fac? — Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să le ordoneze în ciclul „Coșmar nuclear.“ A luat premiul trei la Expoziția care se organizase atunci cu chestia aia cu pacea, o campanie groazavă. Se zvonea că Ceaușescu vroia să ia Nobelul pentru pace. Îi împăcase pe arabi cu israelienii sau cu chinejii, nu mai ținea minte precis ce fusese, dar știa că toți românii trebuisă să semneze un apel, memorandum, refrendum, ceva în felul ăsta. Îi chemaseră dis-de dimineață la Uniune, nici nu ieșiseră zorii să semneze chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei, tot te alegeai cu un proces. Fata asta era blondă și părea să fie într-o formă fizică decentă. Destul de atrăgătoare, dacă îți plăcea tipul. Prea slabă, după gustul lui Vasco. Și probabil că făcea cine știe ce ore de autoapărare israeliană, în week-end-uri. Nu aveai de unde să știi. Oricum, părea periculoasă. Deci, rămânea puștiul. Jamie. Opt ani, clasa a doua, școala locală. Vasco putea să meargă acolo, să îl ia, să colecteze mostrele și să termine totul până după-amiază. Ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-S-a făcut! Așa rămâne. O să te recunosc ușor printre oamenii care s-au obișnuit să meargă numai târându-se sau furișându-se. Dar apropo, ar fi bine să-ți aduci ca și Ben, o femeie lângă tine. Cine știe, poate israelienii vor da la schimb locuințe. Cel mai bine ar fi să câștigi niște bani, publicând o carte....,, Antoniu pufnește În râs, pentru prima oară după mult timp. I se pare de-a dreptul hilar, ca cineva să-i plătească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are rost să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici la gurile metroului. Nu-ți fă griji pentru mine! Dacă nu vin israelienii să construiască hotelurile, tare mult aș vrea să mă Întorc acolo. Iar dacă Îmi văd cartea publicată, plec pe jos pentru un timp, la Muntele Athos. Eu un vis mai vechi al meu. Știi ceva? Mă poți Însoți. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, după cum nici o scri soare din Haifa nu mi-a parvenit vreodată. Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai târziu. Era în timpul războiului din Golf. Saddam reușise să trimită câteva rachete anemice, care au căzut pe pământ israelian. Ascul tam placid știrile la BBC, unde câțiva martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt cu adevărat.“ Duri și permanent prudenți cu vecinii palestinieni, majoritatea i-au luat în derâdere mult timp pe oamenii de stânga, care luau parte la astfel de manifestări. Totuși, iată-i acum aici. Camerele de luat vederi - ale Televiziunii Israeliene, ale posturilor BBC, CNN și ale tuturor celorlalte rețele internaționale importante - își plimbau obiectivele peste mulțime, oprindu-se asupra figurilor celor mai surprinzătoare. Pancarte în rusă, înălțate de imigranți din vechea Uniune Sovietică - o altă componentă tradițională a manifestației. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în acest scop se afla un șir de reporteri care descriau scena telespectatorilor din întreaga lume. Un corespondent american era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne la Tel Aviv pentru ceea ce se anunță a fi o noapte istorică atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. În doar câteva zile, conducătorii celor două state se vor întâlni la Washington - pe peluza Casei Albe - pentru a semna un acord prin care, în sfârșit, se va pune punct unor conflicte ce durează de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al orașului. Dar în această seară, acțiunea s-a mutat aici, la Tel Aviv. Premierul Israelului a convocat această adunare pentru a spune „Ken l’Shalom“ sau „Da păcii“ - o mișcare politică menită să arate lumii și scepticilor din rândul israelienilor că dispune de susținerea necesară pentru semnarea unui acord cu inamicul istoric al Israelului. Totuși există oponenți foarte activi care susțin că nu are dreptul să facă de fapt compromisurile despre care se zvonește că ar fi cuprinse în tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare impediment. Katie, Israelul a insistat până acum ca Ierusalimul să rămână capitala sa, un singur oraș pentru eternitate. Pentru adversarii prim-ministrului, aceasta este o lege sfântă, iar el e pe cale să o încalce. Stai puțin, cred că liderul israelian tocmai a ajuns... Un flux de energie străbătu mulțimea, mii de oameni întorcându-se spre scenă. Cel care se apleca spre microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucru, doar el putea să facă. Nimeni altcineva nu avea credibilitatea să facă sacrificiile necesare. În doar câteva zile, sperau ei, va pune capăt unui conflict care marcase viața tuturor. Avea aproape șaptezeci de ani, era eroul a patru războaie israeliene. Dacă le-ar fi purtat, pieptul i-ar fi fost tras în jos de greutatea medaliilor. În schimb, singurul semn al serviciului militar îndeplinit era șchiopătatul pronunțat al piciorului drept. Era în politică de aproape douăzeci de ani, dar gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de dreapta -, asta în funcție de punctul de vedere; nelipsit de la talk-show-rile de la radio și televiziune. Devenise cunoscut cu câteva veri în urmă, când Israelul se retrăsese din Gaza: se instalase pe acoperișul unei clădiri evreiești, protestând împotriva crimei săvârșite de soldații israelieni prin returnarea de pământuri „teroriștilor, hoților și asasinilor arabi“. Continuă să înainteze, strecurându-se pe lângă o femeie cu un copil pe umeri. Domnule, opriți-vă! strigă gardianul. Guttman nu-l luă în seamă. Acum agentul de pază începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
păstreze calmul și să continue tratativele. „Ce coșmar“, își zise Maggie. Un eveniment exterior, petrecut în ultima clipă, amenințând să năruie încrederea reciprocă și să curme progresele realizate cu multă abnegație. Se gândi la moderatorii care i-au adus pe israelieni și pe palestinieni în acest punct. Nu la politicienii de prim rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat în scenă în ultima clipă, ci la negociatorii din umbră, cei care duc greul de luni sau chiar de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
centimetri de degetul mare. —N-am fost niciodată atât de aproape. Maggie nu-l băgă în seamă. Și știi, de asemenea, ce s-a întâmplat ieri. A fost atacat prim-ministrul Israelului. Sau a părut că a fost atacat. Securitatea israeliană a omorât până la urmă pe unul din contestatarii din interior ai negocierilor de pace. Asta ar putea să ducă totul de râpă. — Răspunsul este nu. —Persoanele influente în cauză au hotărât că e o oportunitate prea bună ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și de evrei au murit în acest conflict. Durează de atâta vreme. De când am devenit noi adulți. Și va continua. Vei da drumul la televizor peste zece ani și vei vedea copii palestinieni bombardați la locurile de joacă și adolescenți israelieni făcuți bucăți în autobuze. —Și crezi că îl poți opri? —Eu? Eu nu pot opri nimic. Dar tu poți. Nu cred. Nu mai cred. — Haide. Nu te-ai schimbat atât de mult. Ascultă, n-am uitat din senin că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ziariștilor? Un tânăr student la Universitatea Evreiască, pe nume Shimon Guttman. Capitolul 5 Ierusalim, luni, 9.28 a.m. Pentru prima oară de când ajunsese, cei care îi controlau bagajele erau arabi. De când se dăduse jos dimineață din avion, întâlnise numai evrei israelieni. Acum, la intrarea Consulatului American de pe strada Agron, aștepta să fie luată în primire de arabii palestinieni, care purtau totuși cămăși cu însemnele Statelor Unite. În mod normal, un oficial al guvernului Statelor Unite, cum era din nou, ar fi fost lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui american. Angajarea localnicilor avea de asemenea rolul ei. Folosirea angajaților palestinieni întărea faptul că acel consulat de la Ierusalim era de fapt o misiune americană în slujba palestinienilor; total diferit de ambasada din Tel Aviv, care reprezenta America în ochii israelienilor. O ușă se deschise cu un bip, lăsând să intre un bărbat înalt și blond. —Bine ai venit la nebuni! Jim Davis, consul, mă bucur să te cunosc. Îi întinse mâna. — După cum vezi, lucrăm în cele mai frumoase două clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o distanță enormă, Maggie spera să poată ține pasul. Au apărut o grămadă de lucrări legate de dreptul la retrocedare, spuse David. Deși, îți dau un sfat: ai grijă să nu te audă nimeni pronunțând cuvintele astea sau te mănâncă israelienii cu fulgi cu tot. Nu e un drept, e o revendicare. Și nu e neapărat o „retrocedare“, pentru că unii palestinieni au venit din alte părți. Și nu e „acasă“ pentru că e vorba despre pământul natal al evreilor, bla, bla. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intenționată? Spun tot felul de lucruri. O revelație subită străbătu chipul lui Davis. Deci din cauza asta te duci la casa shiva. —Poftim? — La casa îndoliată. Am primit o înștiințare că te vei duce acolo, ca reprezentant neoficial. Se pare că israelienii au insistat. Asta demonstrează respectul față de individ și dovedește că nu a fost eliminat pentru că era un adversar al procesului de pace susținut de americani; că nimeni nu-l privea ca pe un dușman. Dar nu prea oficial, fiindcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amplei mișcări naționale palestiniene. În șoaptă i se spunea că Organizația pentru Eliberarea Palestinei, pe atunci încă secretă, interzisă și condusă de peste hotare, îi aproba munca. Alimenta „mândria națională“ și dovedea cu ușurință, într-un moment în care majoritatea liderilor israelieni negau încă până și existența poporului palestinian, că, de fapt, comunitățile care trăiau pe aceste pământuri aveau cele mai adânci rădăcini posibile. Reputația lui nu a făcut decât să crească atunci când i-a dus pe studenți într-o tabără abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cagule care l-au adus acolo. —Ucidere pentru colaborare? —Exact. Șeful filialei CIA se întoarse către Maggie, oferind informațiii suplimentare nou-venitei la lecție. Asta e pedeapsa standard aplicată de către palestinieni oricărui palestinian considerat vinovat de colaborare cu serviciile de informații israeliene. De obicei sunt acuzați că au furnizat israelienilor informații despre locul în care se ascund teroriști căutați sau că i-au avertizat în privința unui viitor atac. Care e reacția Israelului? Întrebările veneau de la un interfon așezat în centrul mesei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colaborare? —Exact. Șeful filialei CIA se întoarse către Maggie, oferind informațiii suplimentare nou-venitei la lecție. Asta e pedeapsa standard aplicată de către palestinieni oricărui palestinian considerat vinovat de colaborare cu serviciile de informații israeliene. De obicei sunt acuzați că au furnizat israelienilor informații despre locul în care se ascund teroriști căutați sau că i-au avertizat în privința unui viitor atac. Care e reacția Israelului? Întrebările veneau de la un interfon așezat în centrul mesei din lemn lăcuit: vocea era a secretarului de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]