9,794 matches
-
aluat de pe masa unei bucătărese, iar jegul, acest sigiliu al statutului nostru social, cădea și se agita pe fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea bălții făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar concentrarea cu care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intră peste el să-l asculte. Păi, ce faci, tată ? Tocmai acum te-ai oprit, când ți-a venit publicul ? râde Gheorghe Vasile, și imediat îl sărută pe obraz. Hai, mai cu patos, de când așteptam să ajung acasă să mă liniștesc cu-o romanță. — Da’ mi-e aiurea, tati, să cânt cu tine de față. Eu cânt singur. — Păi, ce fel de cântăreț ești tu, Cristi, tată, dacă nu poți să-i cânți unui om măcar ? Omului care te iubește cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai ești bine- venit. Ori cu mine, ori cu Răcaru ! Să-ți fie clar ! și iese nervos din sală. — De ce i-ați spus, Dumnezeule ? sare Cristi la colegii lui, după câteva secunde. — Nu te-a dat nimeni de gol, îl liniștește Mia Braia, una dintre cele mai bune prietene pe care le avea la Conservator. Și toți dau din cap și murmură, confirmând că habar n-aveau. — Dar ce-a fost în capul tău ? Știi bine că domnul Vrăbiescu nu suportă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
recunoscut careva ? întreabă îngrijorat Cristi. Dacă ne așteaptă o mașină de poliție acasă sau la Grand ? — Stai, mă, liniștit, cu poliția rezolv eu. Ultimul lucru de care am nevoie e să am cazier, am mai trecut prin d-astea, îl liniștește Fernic. Unde naibii mă primesc ăia pe mine la școala de aviație cu cazier, a ? Eu aș fi în cel mai mare căcat dacă ne-ar prinde, nu voi. Voi scăpați cu o amendă și gata, nu îți cere nimeni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tineri, le întindea biletele. Nici nu stătea la taclale cu ei, auzea mulțumirile când deja făcuse grăbit câțiva pași, ca să scape de un eventual dialog, căruia nu-i vedea folosul. Un ritual care-i intrase în sânge și care îl liniștea de fiecare dată. Cristi a deschis ochii și a luat mâna de pe podeaua vagonului din gara ungurească. A scos din buzunarul cămă- șii o țigară, pe care și-o făcuse din timp, parcă știind cât de multă nevoie va avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unde a trăit cele mai mari bucurii și succese. Aici oricum nu își mai găsea niciun rost. Și-a ocupat timpul cu diverse. În primul rând a întrerupt pentru câteva luni contractul de la Roata lumii. Iar publicul s-a mai liniștit, după ce în presă s-a aflat că absentează de pe scenă doar pentru o scurtă perioadă, cât își va îndeplini datoria față de țară. Devine din infractor un erou. Dintr-un trădător, un patriot responsabil. Titlurile care aveau vânzare contau, ca de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cum cântecul nostru le stingea durerile ca morfina, iar visele por- nite din versurile tale dulci făceau rănile să se închidă mai repede, iar sufletele să meargă în pace în lumea de dincolo. Trebuia să le auzi inimile cum se liniștesc și moartea cum plânge și ea cu noi în cort, ca un simplu om, ca o furnică banală. Trebuia să vezi, Sachi, cum cântecul nostru a devenit un simbol al iubirii și al timpului nostru plin de viață și pace
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
folosi, Încă o dată, această „cârjă” a scopului, a ideii de scop, părând, nu-i așa, unor spirite reci și raționale, a fi Îmbibați de animism, de reflexul de a atribui unei materii inerte tendințe specifice nouă! Recunosc a nu fi liniștit, a nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât ceea ce este. În sfârșit!... Dar... poate dintr-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezistat și nici americanii n-au venit (nici n-au avut vreun moment intenția să vină!). Dacă represiunea În vremea lui Ceaușescu a fost mai blândă decât sub Gheorghiu-Dej, aceasta se datorează În primul rând faptului că societatea Însăși se liniștise, se așezase În cadrul pregătit de comuniști. Devierile rămâneau individuale, ușor de urmărit și de sancționat. Tot În acești ani a crescut sensibil și nivelul de trai al oamenilor. „Bunurile de consum“ au căpătat o pondere ceva mai mare În economia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
negocieze, și de aceea și rezultatele ei au fost dezamăgitoare, fiindcă În România, În afara structurilor comuniste, nu mai exista practic nimic. Revolta a izbucnit la Timișoara la 16 decembrie 1989. Armata a tras: au fost zeci de morți. Pentru a liniști lucrurile, Ceaușescu a reluat, pe 21 decembrie, scena balconului care Îi reușise atât de bine În august 1968. Gravă eroare a dictatorului: cineva trebuia să-i adune pe bucureșteni, și acela a fost tocmai el! Același loc ca În 1968
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
secolului al XIX-lea. Susținătorii modelului german puneau În evidență ordinea, rigoarea și stabilitatea caracteristice societății germane; Franța, dimpotrivă, oferea imaginea Însăși a instabilității și, poate, o doză de superficialitate. România ieșise din faza revoluționară și acum trebuia să se liniștească, să se așeze pe baze temeinice. Sub acest aspect, modelul german părea mai convingător. Și regele era german! Iar România, din 1883 până În 1914 a fost aliata Germaniei (În ciuda simpatiilor pentru Franța și a spinoasei probleme a românilor din Austro-Ungaria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sexual. Era o vedetă de film tânără și populară. Cu toate astea, în mod misterios, sexul devenise o corvoadă și un eveniment din ce în ce mai rar. Nu mi se mai scula ca altădată când eram cu ea și am încercat s-o liniștesc cu vagi generalități pescuite din talk-show-urile lui Oprah. „E sexul mai important decât copiii sau carierele noastre, Jayne?“ am întrebat-o într-o noapte. „Cred că o ducem destul de bine.“ A oftat în întunericul dormitorului. „Faptul că nu avem parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târî lateral, tot mai rapid, întorcându-se în pădure. Mi-am dat seama, făcându-mi-se rău, că arăta ca și cum ar fi vânat ceva. - Victor! Am auzit ceva ce semăna a scheunat disperat, apoi a încetat brusc, auzindu-se doar liniștea. Am așteptat. Forțându-mi ochii, printre pleoapele mijite, am deslușit conturul lui Victor traversând câmpul și n-am putut să nu mă bucur când câinele - acum ciudat de calm - trecu pe lângă mine, intrând în bucătărie. Dar pe urmă ceva mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă contacteze? Credeți că pe mine mă vrea? Eram incapabil să-mi controlez panica și m-am rușinat imediat. - Nu, nu. Vă rog, domnule Ellis, calmați-vă. Nu cred că sunteți ținta acestei persoane, zise Kimball, dar asta nu mă liniști deloc. Dacă totuși credeți că cineva a încercat să vă contacteze într-o manieră improprie sau care constituie un fel de abuz, vă rog să mi-o spuneți acum. - Sunteți destul de sigur că povestea asta nu e îndreptată împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
personaj al cărții, iar până acum atacatorul pare interesat doar de depistarea acelor persoane cu nume și identități similare personajelor fictive. Pauză. Nu sunteți un personaj fictiv, nu-i așa, domnule Ellis? Kimball era conștient că zâmbetul său nu mă liniștea și se lăsă păgubaș. Da, înțeleg de ce sunteți atât de alarmat, dar noi suntem convinși că în acest moment n-aveți de ce să vă temeți. Totuși, dacă vreți să dormiți liniștit, vă putem oferi protecția poliției, total discretă. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine se scuza mereu ca să meargă să vadă ce e cu el. Cine mai fusese ținta acceselor ei de paranoia? Încerca să mă atragă în teoria ei dementă pe care n-avea cum s-o dovedească. Am încercat s-o liniștesc pretinzând că înțeleg. - Deci Ashton le trimetea băieților mesaje în Neverland, corect? - Corect. Își stăpânii un nou hohot de plâns. Băieții pierduți. Ochii ei mă implorau, iar expresia feței se transformă într-una de ușurare, cineva o credea acum. - Nadine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby urma s-o proceseze. Urma să afle ceva despre mine din acea reacție. După care va reacționa în funcție de ce înțelesese. Totul se domolise. - Nu știu ce să cred, Robby. Nu știu dacă-mi spui adevărul. - Tată, zise el, încercând să mă liniștească, îți arăt când ajungem acasă. (Asta, îmi spuse scriitorul, nu se va întâmpla niciodată.) De ce? Am întrebat. Pentru că a murit computerul în după-masa asta. Cum? A fost expediat un virus ca să-l infecteze. Și fișierele acelea? Robby nu va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar apoi totul a luat sfârșit. S-au semnat hârtiile. Am fost primul care a ieșit din cabinet. În momentul în care am apăsat pe butonul liftului a trebuit să-mi încleștez falca, să nu izbucnesc în plâns. Ca să mă liniștesc mi-am pipăit în mantaua de ploaie pistolul pe care acum îl aveam permanent asupra mea. Pe Fifth Avenue abia dacă am putut ridica brațul să opresc un taxi care să mă ducă înapoi în apartamentul meu de pe Strada 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acestei legături nu mai poate fi dezlegat. Aș fi bucuros dacă aș avea vești de la Dvs., cu atât mai mult cu cât nici Gabriela nu a primit răspuns la ultima scrisoare ce v-a trimis. Am Încercat amândoi să ne liniștim, punând totul pe seama preocupărilor Dvs. multiple, pe indisponibilitatea unui răgaz pentru a ne scrie. Ea Însă, care nici acum nu este complet restabilită, era mereu frământată din cauza tăcerii Dvs., cu atât mai mult cu cât după ultima discuție, o venire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu este complet restabilită, era mereu frământată din cauza tăcerii Dvs., cu atât mai mult cu cât după ultima discuție, o venire a Dvs. În București ar fi fost posibilă către luna iunie. Desigur că rândurile ce le așteaptă o vor liniști În această privință . Eu, În orice caz v-aș ruga să Îi scrieți, cât de puțin, aceasta făcândui nespus de bine În situația ei deosebită. Gabriela a mai găsit Între timp o fotografie a Doinei, poate cea mai reușită, precum și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trimite și Dvs. un exemplar. Cel puțin sub această formă să avem ocazia de a ne mai spune câte ceva, Împărtășindu-ne din ceea ce ne străduim să realizăm. Aș vrea să cred că cel puțin la Dvs. lucrurile s-au mai liniștit, dându-vă răgazul să vă refaceți fizicește, spre a vă putea continua activitatea. Scrieți-mi În acest sens și despre ce vă mai preocupă În prezent. Eu lucrez acum la finisarea manuscrisului meu cu istoria aviației de transport. Lucrarea este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
altă ordine de idei, așteptăm un timp mai Însorit ca să ne plimbăm prin frumoasele locuri ale Brașovului. Noi amândoi, repetăm invitația de a veni Dvs., Împreună cu soția, pentru un timp mai Îndelungat la Brașov. Poate pe toamnă, să se mai liniștească timpul. Cele cuvenite Doamnei și Dvs., din partea mea și a soțului meu. Deasemeni și din partea Colonelului Ciuntu. D-na Racoviță deși are domiciliu la Brașov, stă mai mult la București În tovărășia D-nei Ghelemé (tot din Fălticeni). Cu distinsă stimă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
multe, multe mulțumiri pentru cuvintele frumoase ce mi le adresați În toate ocaziile. Cu distinsă stimă, Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”23 iulie 1978”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs. sosită ieri, m-a liniștit, deoarece așteptam! Ultima felicitare se termina cu: „Scrisoare urmează”. Cum nu puteam să atribui Întârzierea unei... inconsecvențe, puneam În socoteala unei boale, a unei munci extenuante, cine știe ce cauză și tocmai eram pregătită să iau tocul În mână, să vă Întreb
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
le Dimitriu, Plăcuta vizită ce ne-ați făcut Împreună cu colectivul de la Iași s-a terminat curând, dar cu dorința de a mai reveni. Când se va Întâmpla aceasta, nu se știe. Deocamdată, te rugăm dă un telefon la Iași și liniștește pe păgubaș că pălăria despre a cărui soartă nu se va fi știind se află În bună stare - cu grijă păstrată, la noi. După plecarea Dv., spre seară am găsit-o uitată pe un scaun În sufragerie. Cu sănătate, M.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]