9,370 matches
-
localității: Baia (din subst. baie „exploatare minieră subterană; mină, ocna” < lat. *bannea sau magh. bánya) + Sprie, derivat din adj. aspriu, asprie „cam aspru" (< aspru + suf. -iu, fem. -ie) prin căderea lui a- inițial, ca determinant al unui apelativ de genul lunca sau vale, înlocuit cu baia „mină" Numele vechi a localității este "Baia de Sus". Orașul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi, după Hristos. Orașul
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporție de 90% pe raza orașului Uricani, în lunca Mailatului. Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpânește mai multe moșii în această zonă, printre care și Câmpu lui Neag (Nzakmezeu). Harta Iozefină a
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bâsca Rozilei, Chirlești, Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Priporului, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei, Lunca Priporului , Stănila, Chirlești, Curmătura, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni. Accesul către oraș se realizează pe DN 10 și pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient. Orașul se află în
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient. Orașul se află în valea râului Buzău și este traversat de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov. Pe teritoriul orașului, în dreptul satului Lunca Priporului, se ramifică din DN10 șoseaua județeană DJ203K, ce leagă orașul de Gura Teghii. Pentru transport feroviar, orașul este punctul terminus al căii ferate Buzău-Nehoiașu, pe care diversele localități componente ale orașului sunt deservite de stațiile Șețu, Păltineni, Nehoiu și
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi în Păltineni. Reședința comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului. Satele din zona sudică a orașului (Stănila, Mlăjet, Chirlești
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului. Satele din zona sudică a orașului (Stănila, Mlăjet, Chirlești) alcătuiau comuna Mlăjetu, formată din cătunele Chirlești, După-Piatră, Între Sibice, Mlăjet, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea și Valea Sibiciului, având în total 3150 de locuitori ce trăiau
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
în 2011 de un investitor american. În ce privește infrastructurile publice, Nehoiu este dotat cu un spital, unitate de poliție, sală de spectacole, stadion, și sală de sport. În orașul Nehoiu se află biserica de lemn „Sfinții Împărați” (cu clopotnița) din satul Lunca Priporului, datând de la începutul secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. Alte trei obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. Alte trei obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice: situl de la Mlăjet, aflat în lunca Topilei, cuprinde o necropolă din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din perioada Latène (secolele al IV-lea-I î.e.n.), o altă așezare cu necropolă din secolul I î.e.n., o așezare
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
orașului Găești. În sectorul final, râul Argeș curge pe un singur fir, având lărgimea de 60-100 m. Din punct de vedere morfologic, valea Argeșului prezintă o albie bine individualizată față de zona de câmpie, cu maluri de 2-6 m. și o luncă cu o lățime de aproximativ 7 km. în zona de divagare din dreptul localității Găești. În cuprinsul ei Argeșul meandrează și exercită o puternică acțiune de eroziune laterală în depozitele de pietrișuri și nisipuri ușor fiabile. Panta hidraulică mică a
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
o mare putere de eroziune și transport. În regim natural debitele maxime ale râului Argeș au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de INMH. Se remarcă diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluenților importanți, iar viiturile se atenuează prin inundarea luncii râului și a interfluviului Argeș-Sabar. Râul Potopu prezintă caracteristicile specifice piemontului Cândești pe care îl străbate de la nord la sud printr-o vale mult adâncită. Vara, datorită secetei seacă. Are o lungime de 55 Km, panta medie de 8 la
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
seacă. Râul Cobia se varsă în Potopu în amonte de Găești are o lungime de 48 Km o pantă medie, de 9 la mie și un coeficient de sinuozitate de 1,26. În lungul râurilor Potopu și Cobia se remarcă lunci bine dezvoltate care ating lățimi de până la 1 km formate din nisipuri, viituri și chiar argile depozitate fiind folosite în cea mai mare parte ca teren arabil. Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498, de pe timpul
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Prahova, într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate, mama ei a murit. A fost crescută de o mamă vitregă care se purta foarte urât cu ea. Talentul muzical îl moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești. Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
acum versurile "„Dă-mi drumul nevastă-n casă/ C-afară plouă și varsă/ Și mă udă la camasă”" mai sunt fredonate. După acest moment începe fascinanta poveste a interpretei . Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală. Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. Gabi Luncă a fost invitată special de președintele României, Nicolae Ceaușescu, să-i bine dispună pe guvernanții ce se aflau în vacanță la Comorova. Versurile "„Un părinte poate crește/7-8 copii sau 10/ Dar 10 cu minte nu pot ține un părinte
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
stadionul Dinamo, aici impunându-se și ca lideri ai etniei rromilor în prima jumătate a anilor `90. În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească. În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea: A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească. În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea: A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”. Numită de fani "„rroma de mătase”" și de critici "„marea doamnă”" a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează: "„Vocea
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”. Numită de fani "„rroma de mătase”" și de critici "„marea doamnă”" a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează: "„Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
dulci”. Numită de fani "„rroma de mătase”" și de critici "„marea doamnă”" a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează: "„Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să o egaleze.“" Abia la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul "„Gabi
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să o egaleze.“" Abia la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul "„Gabi Luncă - Sounds From A Bygone Age Vol. 5”" (Cântece dintr-o altă vreme - n.r.). Această "„grande dame”" a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpertările sale au fost dintotdeauna considerate "„ieșite din timp.“" În anul 2002 este nominalizată la Premiul
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpertările sale au fost dintotdeauna considerate "„ieșite din timp.“" În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music. Realizatorul unui articol din anul 2004, precizează": „Gabi Luncă este o legendă. A renunțat la muzica lăutărească pentru a deveni misionar. Cu toate acestea, a fost nominalizată, anul trecut, la premiile BBC, înaintea lui Goran Bregovici, Manu Chao și a lui Peter Gabriel.”" Principala diferență între aceasta și ceilalți
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
(în rusă "Бессарабка") este un oraș din Republica Moldova, reședința Raionului . Orașul Basarabeasca estre situat în lunca râului Cogâlnic-Larga, la o depărtare de 100 km de Chișinău, nemijlocit la hotar cu Ucraina. Suprafața totală a orașului Basarabeasca este de 2.754 ha. Cea mai mare parte o ocupă terenurile cu destinațiea agricolă - 1.460 ha sau 53
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
iazuri cu o suprafață totală de circa 28 ha. O trăsătură specifică pentru zona de sud este suprafața redusă a spațiilor verzi, ceea ce este caracteristic și pentru Basarabeasca. Județul Lăpușna. Atestat la 3 august 1856 cu denumirea Romanovca Situată în lunca rîului Cogîlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități - tîrgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca. Pe moșia localitații arheologii menționează o movilă funerară
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au poposit lipovenii, ruși de rit vechi, care s-au așezat în lunca Ciulucului. Conform unor date la 1817 în satul și târgușorul Telenești locuiau 140 de țărani cu gospodării mici și 283 de case de negustori, în această perioadă orașul se dezvoltă intens ca centru comercial. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]