10,917 matches
-
punctul acesta al orașului, nu știu să întrebuințeze alte cuvinte decât: "în poarta curții". Până la război, într-o veche clădire, din locul acesta, acum dărâmată, funcțio-na o veche și reputată Societate de economie, cu o activitate care depășea cu mult modestele ambiții ale fondatorilor ei. Când un ieșean vorbea de ea, când s-adresa unui birjar pentru a-l depune la ușa ei, tot la aspectele vechi și dispărute se gândea, căci nu-i spunea, doamne ferește: "du-mă în strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu materializmul istoric și economic, doctrinele care ne făceau să credem nu numai într-o viață mai bună dar chiar într-o misiune ce ne era, mai mult sau mai puțin rezervată, în pregătirea ei. Mai am câteva cărți din modesta bibliotecă pe care mi-am format-o în prima tinerețe. Puține, foarte puține. Ele mă ajută să reconstituesc ușor elementele culturei noastre de atunci, ale cunoștințelor și aptitudinilor pe care ajunsesem a le stăpâni. Căci citeam mult, foarte mult, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Departe de a arunca umbre prea întunecate, peste sufletele noastre, grijile vieții erau, pentru cei mai mulți dintre noi, obiect de teorie și discuții. Tinerilor cu adevărat săraci, nu le lipsea nicicând putința de a-și asigura, cu prea mici eforturi, condițiuni modeste de existență. Acestor circumstanțe particulare, se datorește faptul că ne-am putut cultiva așa cum ne-am cultivat, c-am putut îngriji de spiritul și inima noastră, așa cum am făcut-o, adică destul de mulțumitor. După cum, în sarcina circumstanțelor grozave de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anului 1825, pacinicii locuitori ai unei case din Lunel așezată la un capăt de stradă veche în apropierea capelei "penitenților albi", așteptau cu emoție nașterea unui copil, "a unui pescuitor de lună". (Căci, după atestațiunea lui Rostand, locuitorii din Lunel, modest orășel din sudul Franței nu departe de Montpellier, ar avea specialitatea aceasta, "de a pescui luna", în puțuri, ca și în toate apele deschise, noaptea. "La lune luit dans l'eau; les filets tombent; elle disparaît... oh! la jolie pêche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de secoli (cum ar fi fost normal dacă lucrurile ar fi decurs în condiții fericite), dar într-un timp scurt, în câteva decenii, cum se cerea? Nici cum am fi putut atinge rezultatul acesta, numai cu resursele noastre și cu modesta noastră cultură veche? Și prin urmare, nici cum ne-am fi putut dispensa de influența străină și mai ales cum am fi putut-o evita? Căci încă o dată, eu nu vorbesc de cei ce critică imitarea, servilă și lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
interesează mai ales din punct de vedere cultural. În privința aceasta, "Contemporanul" a fost pentru socialism ceea ce "Convorbirile literare" fuseseră pentru junimism. "Contemporanul"! "evanghelia vremii de atunci" cum i-a spus odată Jean Bart. Parcă văd și acum căsuța cu verandă modestă, amicală, veselă, primitoare din Sărărie. Va mai fi existând, oare? Acum câțiva ani, o știam încă în picioare, singuratecă, tristă, îmbătrânită, uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva fragmente din programul publicat în primul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Acolo, în redacția aceasta a Serei, într-o dimineață, am întâlnit pentru întâiași dată și am cunoscut pe Caragiale, care pe atunci publica săptămânal celebrele sale Cronice de joi, continuate, după încetarea Serei, în Opinia. Printre diversele lucruri care formau modesta mea contribuție de colaborator al ziarului, făceam s-apară foarte des, sub pseudonimul Rigoletto, un fel de satiră politică a zilei, în versuri, căreia îi ziceam când "Cronica rimată", când "Carnetul lui Rigoletto", când "Rime inutile". (Titlul din urmă îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mi pare c-aud pe Caragiale spunând: "...vreai să deschizi ochii proștilor...?" Tot la timpul acela s-a întâmplat să întâlnesc pentru prima dată pe Ștefan O. Iosif, abia venit în Iași, unde a rămas vreo șase luni, cu un modest angajament la "Evenimentul". Și la întâlnirea aceasta (care a format începutul unei calde și strânse amiciții), a fost vorba de una din cronicele aceste rimate ale mele; de cea care apăruse în chiar ziua când ne-am întâlnit. Titlul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tristele urme ale violențelor săvârșite, îmi aminteam cum, ori de câte ori noaptea târziu (cât de târziu să se fi întâmplat) mă-ntorceam de la vreun spectacol, de la vreun bal, de la vreo petrecere, fără greș trebuia să întâmpin, în drumul meu, pe la unele case modeste, ferestre încă iluminate, iar în încăperile lor scunde și sărace, lucrători cu figuri supte, curbați încă peste obiectul muncei lor. Evrei... Toți Evrei... La timpul acela înaintat în noapte, pe nimeni decât lucrătorii evrei nu i-am văzut dând muncei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și activitate, vechiul meu prieten și camarad de școală Const. Botez, autorul uneia dintre cele mai bune culegeri critice a operei lui Eminescu. Și cam la același timp, de la Berlin, ne-a venit vestea morții filologului H. Tiktin, al cărui modest colaborator am fost, în anii când încă îmi făceam studiile universitare la Iași, și pe când el lucra la monumentalul său dicționar româno-german. Trei umbre nouă dar, în lumea evocată de mine, în care umbrele trăiesc mai intensiv, poate, decât cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pioneri. Ai mei s-au hotărât să mă dea la ore suplimentare. Astfel sora mea, credea că mă ajută. M-a trimis să iau ore suplimentare de la un profesor pensionar care împreună cu soția sa, tanti Livia, încercau, contra unei sume modeste, să ajute copii mai slabi la învățătură din diferite clase. Am luat ore suplimentare aproape trei ani, în special în vacanțele de vară. Era cel mai cumplit lucru. Când alții se jucau eu trebuia să învăț. Explicațiile celor doi profesori
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
opusă, trebuie să ne imaginăm și despre mai marele și adevăratul căpitan, care este Cristos, Domnul nostru. 144. Primul punct este să ne gândim cum Cristos, Domnul nostru, se așază într-un câmp întins, în ținutul Ierusalimului, într-un loc modest, frumos și plăcut. 145. Al doilea punct. Să ne gândim cum Stăpânul întregii lumi alege atâtea persoane, apostoli, ucenici etc., și le trimite în întreaga lume ca să răspândească sfânta Sa învățătură la oameni de orice stare și condiție. 146. Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu atât mai mult de marele nostru Preot, modelul și regula noastră, care este Cristos, Domnul nostru. Despre aceasta, al treilea Conciliu din Cartagina (la care a luat parte și sfântul Augustin) hotărăște și poruncește ca bunurile episcopale să fie modeste și precare. Tot la fel trebuie socotit pentru fiecare fel de viață, privind și asemănând condiția și starea persoanelor, așa cum în căsătorie luăm exemplul sfinților Ioachim și Ana care și-au împărțit bunurile în trei: prima parte au dat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult granițele țării noastre și au fost adoptate în spitale de renume din străinătate. Pe mulți chirurgi tineri i-a ajutat să se descopere și să fie descoperiți. Dr. Paul Trosc a iubit și a suferit mult: era mândru dar modest, aspru dar bun. Și-a ostoit suferințele în artele frumoase. Personalitate de incontestabilă complexitate, este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
câștigi singură existența și hodoronc-tronc, abia v-ați cunoscut și gata, hai la măritat ! Auzind atâtea reproșuri, respirația îi devenise greoaie și o apucase un tremur ușor. Își plecă ochii în jos, lăsânduși mâinile în poală și cu un ton modest zise: - Mamă, nu crezi că poate fi un om bun și cel mai bun tată? Lucrează în sistemul financiar, iar eu nu am făcut nimic rău ca să nu am o soartă bună. - E un funcționar ! - Și eu ce sunt? O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din gene de parcă toate astea ar copleși-o și în clipa aceea se simțea ca o lebădă albă pe masa unui bucătar. Fuseseră pe rând la baie, dar mai întâi fusese
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și cu mulți alți semeni ce își așteaptă rândul abia ținându-și răsuflarea. Ar fi vrut să mai aibă posibilitatea de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru că sunt scrise de oameni care, de-atâta aplecat înăuntru, nu mai strâng decât clișeele Nu este cazul lui Nae Caranfil. Primul lucru foarte bun în filmul său de debut este, fără îndoială, scenariul. E pericoloso sporgersi vine cu o modestă propunere, care ascunde, de fapt, un mare orgoliu : acela de a-i reda Poveștii ceea ce i se cuvine. Și o face cu umor și inteligență. Asta deoarece, ca un fin connaisseur ce se află, regizorul știe foarte bine că nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
militar culegând flori, în curtea închisorii, pentru soția sa Mai era ceva de demonstrat ? A, da : Hitler este un gentleman-warrior afabil și intelectual, cu care ar fi fost o plăcere să stea de vorbă orice politolog Domnul Nicolaescu a fost modest atunci când și a intitulat filmul Oglinda : s-ar fi cuvenit să se numească Oglinda lui Antonescu într-atât figura sa domină filmul, și ca metri de peliculă, și ca intensitate ; celelalte personaje sunt episodice, dau apă la moară vorbelor sale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Trenul vieții este mai asemănător lui No Mans Land, filmul bosniacului Tanovic premiat tot la Cannes și apoi oscarizat. Ca cinema însă (prin asta înțelegând nu doar meserie, ci și un anumit panaș vizual), filmul lui Mihăileanu e mai modest. Actorii români sunt destul de terni în comparație cu restul, sătucul de la-nceput pare de carton, câteva momente sunt cam folclorice și, una peste alta, lipsește acea nebunie regizorală ce ar fi putut să ridice Trenul vieții la nivelul scenariului Mihăileanu a fost
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tot timpul de imaginea Cetății Devei, proiectată pe albastrul cerului de vară. Trecem pe langă termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
inițierea și publicarea revistei școlare a liceului intitulată „Zorile” la care participau și elevi din celelalte școli secundare din oraș, stimulați și cultivați de elevul Harnagea. Unul dintre elevii stimulați a fost și viitorul epigramist Vasile Coban, elev sărac și modest din Șchiopeni. Casa părinților săi era deschisă colegilor care veneau ori de ori aveau vreo lecție mai dificilă, să-l consulte și să-i ajute. Adeseori, aici, se adunau prietenii intimi pentru a face lecturi din poeții de seamă sau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
până în 1947, unde a fost un colaborator „prețios”al ministrului de justiție Lucrețiu Pătrășcanu. „în această calitate a contribuit din plin la elaborarea noii legislații, care a dus la apărarea și consolidarea noii orânduiri social economice a R.S.R.”.Inteligent, studios, modest, onest, cu o vastă cultură juridică și generală, conduce cu mult tact dezbaterile juridice. Dumitru Ionescu (1900 ?), activează de mic copil în corul Episcopiei și cel al bisericii Sfanțul Dumitru din Huși, urmează cursurile Școlii primare nr. 1 de băieți
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
viziune, stil și tehnică plastică, maturizându-l ca artist. În iunie 1931, pare entuziasmat de perspectivă de a schița „toate personalitățile politice, oameni de știință, toți profesorii de la facultatea de medicină din Paris”, încât singur să-și deschidă o „expoziție modestă de crochiuri”, care i-ar aduce și ceva profit financiar. Crescut într-o bună tradiție a respectului și a iubirii față de familie, Viorel Huși păstrează notă respectuoasa și de intimitate familială, în ton molcom moldovenesc adresându-se cu „Mult iubiții
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
într-o tangenta extrem de fragilă. Prin structura să psihică, Viorel Huși n a observat întotdeauna granița, navigând în derivă ori pășind peste pragul unei alte lumi... în acest sens, de real interes este comentariul făcut de Radu Ionescu despre un modest desen dintr-un carnet al pictorului care reprezenta o sticlă cu apă „desenată exact, minuțios chiar”, ca în realitate, insă „tratând apă din sticlă asemenea unei mari în plină furtună, artistul, fără să bănuiască, și-a făcut propriul său portret
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]