9,682 matches
-
întrebe dacă sunt de acord cu modificarea. Vreau să spun că la început totul a fost suflet curat în întâlnirile mele cu Adrian Păunescu și îmi asum în totalitate scrisorile entuziaste pe care i le-am trimis în acea perioadă. Nebunia a început odată cu sălile sporturilor și stadioanele, cu banii mulți, succesul înnebunitor, femeile și tentațiile puterii, iar Păunescu și-a dezvoltat progresiv o lăcomie fără margini, având vocația clară a puterii, ca dimensiune structurală a ființei lui. Dar nu știu cine ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ani înaintea dezastrului de pe Stadionul Ploiești, din 15 iunie 1985, unde am fost și acolo martor, dar de data aceea cu totul întâmplător, printr-un complex de împrejurări ciudate, care au făcut posibil să fiu de față și la sfârșitul nebuniei, cum am fost la începutul ei frumos și curat. Trebuie să precizez, totuși, că veneam doar din când în când la spectacole și în turnee, neavând studii muzicale, nu mi-a trecut niciodată prin cap iluzia că aș putea trăi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să dea la seral. Dom'le, și-o reușit ! Da ! Păi ne-o dus la București, la C.F.R., acolo, am stat pe la grajdurile regale. La București am început să facem repetiții, când am intrat noi în Bucureștiul ăla și cu nebunia aia de-acolo, am zis că nu reușim noi aici, la facultate în București. Că acolo, noi stăteam să-nvățăm la seral și seara, jos, erau numai distracții de studenți, care făceau practică. Deci, ne ardea nouă a-nvăța... Și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
iarba e un afrodisiac și că sexul e mai plăcut sub influența ierbii decît fără. Oricine a folosit iarbă de bună calitate Îmi va confirma afirmația. Se spune că de la iarbă o iei razna. Există Într-adevăr o formă de nebunie provocată de folosirea ierbii În exces. Adevărul depinde de termenii de referință. E clar că iarba care se găsește În S.U.A. nu este destul de tare ca să-ți prăjească creierii, iar psihoza cauzată de iarbă e rar Întîlnită În State. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Capitano vici, familia Bragadiru etc. etc. Familia Bragadiru și-a cumpărat o casă plătită [cu] 125 000 lei aur, ceea ce părea enorm. Cu și fără cuvânt, ple cau, fugeau, fără să știe unde vor locui, unde se vor opri. Această nebunie apucase și pe cei din popor. Din Dobrogea fugise jumătate din populație. Locuitorii din Constanța ajunseseră într-un lagăr primitiv făcut peste drum de Brăila sau prin satele ne încăpătoare de-a lungul Dunării. Numai mama era tot la Florica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ber thelot, a închis Lumina și Renașterea, ca antidinastice, a arestat pe Karnabat de la Gazeta Bucureștilor, pe Braunstein de la Lumina. Toți se grăbeau să ia inițiativa pentru o sărbătorire, pentru un cadou lui Berthelot, regelui, reginei, lui Saint-Aulaire. Era o nebunie... foarte naturală. La Azil sosiseră 700 prizonieri fugiți din Ungaria. Erau în foarte proastă stare, dar când s-au văzut aici și pe germani învinși n-au voit nici măcar să se odihnească înainte de a porni acasă. Numai o masă au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prin prăvălii era ridicat și cărat la cuiburi și case amice. La Abator au omorât pe măcelarii ovrei ca pe boi și i-au atârnat în șir, în locul vitelor. În fine, nu ne-am putut închipui ca o astfel de nebunie sângeroasă să cuprindă pe români. Dar ceea ce este mai grav și mai trist este demoralizarea și intoxicarea elevilor din școli. I-au încorporat pe frății, le-au dat revolvere și i au legat cu jurământ că vor omorî pe oricine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a psihologiei bolnavilor și corpului medical față de religie și o dezorientare în domeniul psihologiei religiei în relațiile sale cu psihiatria. Aceste relații au fost, în practică, de toleranță reciprocă. Dar, spre deosebire de lumea creștină occidentală care, secole întregi, a fost ostilă "nebuniei" pe care o considera când tacit, când explicit, ca o culpă gravă, în cel mai bun caz un proces de răsplată a unui păcat cu vechi și încâlcite origini ancestrale, lumea ortodoxă a fost nu numai îngăduitoare, ci și ocrotitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la dânsul nici o referință la situația psihiatriei europene din zona de răsărit. Indirect, cum între psihiatrie și credință sunt inevitabile legături, Foucault, fără să fie explicit, ignoră partea bună a trecutului psihiatriei căci, pe această cale, a bisericii ortodoxe, istoria nebuniei a fost mai calmă, mai apropiată de spiritul creștin. Trecutul psihiatriei nu poate fi, deci, disociat de religie. Nu cunoaștem o disciplină științifică mai omogen legată de religie, cum a fost psihiatria. Este una din foarte puținele căi de comunicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
definiția psihiatriei ca medicină a sufletului. A fost firesc pentru bolnavul psihic să-și găsească un refugiu la mănăstire. Cum am notat, în unele studii anterioare, această acțiune, fie spontană, fie organizată, este greu de definit cronologic. Foarte probabil, de când nebunia a fost considerată boală, fie ea chiar "îndrăcire", bolnavii și-au găsit un loc și, poate, un leac, în umbra mănăstirilor. Ne-am exprimat convingerea că, în Moldova, primele organizații bisericești rudimentare datorate bisericii s-au conturat în secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aflăm o imagine mai exactă despre aceste imobile, în special datorită unui plan elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț". Din aceeași sursă aflăm că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost de obicei sancționați: brutalizarea lor, întâmplătoare, nu a fost acoperită de legislație. În spiritul legii nu a fost prezentă noțiunea de culpă a bolnavului mintal. Dimpotrivă, disculparea lor a fost de regulă. Uneori nebunia a fost, știm, chiar venerată. Principala problemă medico-legală a constat, desigur, în precizarea stării de alienare. Prin analogie cu dificultățile diagnostice care mai persistă, încă, și în prezent, trebuie să admitem că această diferențiere a fost foarte dificilă în condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
poate vorbi de un cod legislativ scris. Apariția pravilelor a stabilit însă criterii medicale destul de exacte relative la problemele patologiei mintale. Pravila stabilește mai întâi expertiza, desigur rudimentară, dar care semnifică totuși un pas: pentru a se stabili starea de nebunie a unui inculpat, judecătorul va recurge la vraci "carii foarte lesne îl cunoaște de va fi nebun cu adevărat". Rezultă de aici seriozitatea cu care se punea (și se concepea) problema stabilirii stării de alienare, deși criteriile de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
diferite "vom crede pe cei mai mulți, sau pri cei mai buni, sau pri cei distoinici, iară nu pri alții". Am menționat că era considerat nebun cine "nu-i cu toată mintea, eșit din fire sau din afară de minte". Pravilistul menționează că nebunia este de mai multe feluri, de aceea se prevede specificarea de către expert "ce fel de nebunie va fi fost având". Pentru legiuitorul pravilist alienația era acută, cronică sau periodică, iar diferențierea acestor forme reiese cu suficientă claritate, ca și simptomatologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pri alții". Am menționat că era considerat nebun cine "nu-i cu toată mintea, eșit din fire sau din afară de minte". Pravilistul menționează că nebunia este de mai multe feluri, de aceea se prevede specificarea de către expert "ce fel de nebunie va fi fost având". Pentru legiuitorul pravilist alienația era acută, cronică sau periodică, iar diferențierea acestor forme reiese cu suficientă claritate, ca și simptomatologia clinică psihiatrică. Pe lângă cazurile în care starea psihică patologică este evidentă, există în concepția pravilistului încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
psihiatrică. Pe lângă cazurile în care starea psihică patologică este evidentă, există în concepția pravilistului încă alte situații, de excepție, printre care dragostea. Pentru dragoste referința vizează, probabil, stările pasionale, căci se menționează: "Dragostea se aseamănă cu beția, așișderea și cu nebunia și mai vârtos ea este și mai rea chinuire decât acelea, decât toate drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aseamănă cu beția, așișderea și cu nebunia și mai vârtos ea este și mai rea chinuire decât acelea, decât toate drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat" dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitate alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Astfel, iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să nu i se dea nici un fel de certare pentru că ajunge-i lui certare, că este nebun și fără de minte"). Totuși acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci trebuie îndrumați: "cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșală, iară tot nu se cade, să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să aibă pază, să fie pe lângă oamenii săi, până se va înțelepți". Este interesantă prevederea la responsabilitatea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să aibă pază, să fie pe lângă oamenii săi, până se va înțelepți". Este interesantă prevederea la responsabilitatea din stările de psihoză periodică. "De va face vreo greșală în vremea nebuniei lui, nu se va certa, iar de va greși la vremea ce iaște înțelept, atunci se va certa". Prilejurile de judecată în care era implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la responsabilitatea din stările de psihoză periodică. "De va face vreo greșală în vremea nebuniei lui, nu se va certa, iar de va greși la vremea ce iaște înțelept, atunci se va certa". Prilejurile de judecată în care era implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică, reflectând moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unuia din soți ("de va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Acest act lansează un diagnostic care avea să se impună, deși, pentru noi, este totul dubios, nu numai sifilisul nervos, ci chiar sifilisul humoral al pacientului. Din descrieri contemporane, rezultă foarte precis alura maniacală a acestui al doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu, în casa de alienați". După ce figurează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
purtat spre o operă culturală remarcabilă, în capul cărei opere se înscrie, fără îndoială, celebra "Însemnări ieșene" (revistă acum, recent, resuscitată). Aceeași combustie luminoasă l-a împins la acte de curaj considerat, la timpul lor, de unele savante mediocrități, "curată nebunie": scrisoarea către Mareșalul Antonescu, istorică atitudine civică și, peste un an, celebrul discurs de la Ateneul Român când, în fața unei săli ticsite de studenți fremătând de entuziasm, dar și față de o sumă de colegi care abia așteptau să-și vândă sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de braț și, după câțiva pași făcuți împreună, mi-a spus: — Știai că dintre ai mei s-au găsit unii să mă facă antisemit? — Nu știam, dar cum se poate, e o aberație! — O fi, dar se poate, e o nebunie, dar iată că se poate, anti semit, eu care sunt cine sunt și care am scris Ghetto veac XX! Mi-a explicat apoi că un erou din Gablonz, Avramuț Feighenbaum, displăcuse unor persoane cu influență la Comu nitate, pentru că acel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu fostul meu coleg printre mese, am observat că femeile l-au privit lung și avid“) și, într-adevăr, până la urmă Hilda îi cedează. Experiența i-a reușit deci lui Holdengraeber, „teza“ și-o vede confirmată, dar prețul succesului este nebunia urmată de sinucidere. Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „misoghinismul tolstoist“ al cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-se în dreapta și-n stânga, apoi din ce în ce mai îndrăzneți, ne-am cățărat pe ele și le-am luat urgent în posesie. Au fost ale noastre câteva săptămâni, până în toamnă, când au dispărut la fel de fără de veste cum apăruseră. Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]