9,387 matches
-
un om preocupat de descoperirea ceasului perfect: un ceas care nu arată ora, ci vârsta sufletească a celui care-l poartă. Astfel, el justifică motivele pentru care persoane de vârste foarte diferite se simt atrase una de alta. Protagonistul acestei nuvele este urmărit trecerea sa de la copilărie la viața adultă. Acest proces este marcat de descoperirea diferitelor obiecte care aparținuseră bunicului său - un savant care făcuse o serie de experimente cu metale radioactive. Aparent, folosirea dispozitivelor inventate de el permite alterarea
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
(2007) (titlu original "Hunter's Run") este un roman științifico-fantastic scris de George R. R. Martin, Gardner Dozois și Daniel Abraham. El reprezintă o versiune rescrisă și extinsă a nuvelei din 2005 "Shadow Twin". În 1976, scriitorul și editorul SF Gardner Dozois a conceput începutul unei povești în care un om plutea în întuneric. El l-a numit Ramón, i-a dat o origine hispanică (considerând că protagoniștii acestei etnii
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
Dozois nu a reușit să găsească vreo idee despre cum să continue povestirea, așa încât aceasta a rămas în sertarul său până în 2002, când Martin a decis să o arate unui al treilea autor, Daniel Abraham. Acesta a finalizat-o și nuvela a apărut în 2004 în ediție limitată cu titlul "Shadow Twin". Ulterior, Abraham a revenit asupra manuscrisului și l-a dezvoltat la dimensiunea unui roman, pe care l-a intitulat "" și l-a publicat în 2007. Pe planeta colonie Săo
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
care te determină să te întrebi ce înseamnă să fii om și o face într-un mod amuzant, creativ și plin de aventură”, iar "Library Journal" „o alegere bună pentru fanii de hard SF”. "SF Signal" a apreciat că, în comparație cu nuvela "Shadow Twin", romanul e plin cu material de umplutură, dar, cu toate acestea, îl consideră „o poveste solidă, bine construită și distractivă”. La rândul său, "Helium" a fost de părere că romanul „îi va încânta pe fanii hard SF-ului
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
Sterling au înființat în Austin atelierul Turkey City Writer's Workshop, iar în 1974 a câștigat premiul John W. Campbell Memorial pentru debutanți, la egalitate cu Spider Robinson. Tuttle a colaborat cu autorul și scenaristul George R. R. Martin la nuvela "Furtuni pe Windhaven", care avea să fie nominalizată la premiul Hugo în 1976. Tuttle și Martin au dezvoltat ulterior nuvela, dând naștere romanului "Furtună pe Windhaven", publicat în 1981. În următorii 25 de ani Tuttle a scris o serie de
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
Memorial pentru debutanți, la egalitate cu Spider Robinson. Tuttle a colaborat cu autorul și scenaristul George R. R. Martin la nuvela "Furtuni pe Windhaven", care avea să fie nominalizată la premiul Hugo în 1976. Tuttle și Martin au dezvoltat ulterior nuvela, dând naștere romanului "Furtună pe Windhaven", publicat în 1981. În următorii 25 de ani Tuttle a scris o serie de romane SF și fantasy, printre care se numără "Lost Futures" (1992), nominalizat la premiul Arthur C. Clarke și premiul James
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
din liceu; debutează în 1962, iar editorial în 1969. Scrierile sale speculative sau SF alternează cu unele realiste sau fantastice. Publică mai multe volume de proză și romane, două traduse în Germania, respectiv Franța, Spania și Statele Unite. Diverse povestiri și nuvele îi apar în reviste literare, antologii și volume colective din România, Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria, Japonia. O piesă de teatru pusă în scenă la Gasteig, München, și apoi la Teatrul C. I. Nottara, București . Între 2005 și 2010
Gheorghe Săsărman () [Corola-website/Science/324220_a_325549]
-
R. Martin, care este și el rezident în New Mexico. Martin l-a rugat să finalizeze o povestire începută în anii '70 de Gardner Dozois și continuată în anii '80 de de el însuși. Din colaborarea celor trei a rezultat nuvela "Shadow Twin" (2005), pe care Abraham a extins-o ulterior la dimensiunea unui roman. Acesta a fost publicat în anul 2007 sub titlul "Fuga vânătorului". În anul 2011 a fost publicată o bandă desenată adaptată după romanul lui Martin "Urzeala
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
primul roman din seria "Dragonlance" și primul din trilogia "Chronicles", care, împreună cu trilogia "Dragonlance Legends", sunt în general considerate ca romanele de bază ale lumii "Dragonlance". Roman introduce mai multe dintre personajele care fac obiectul unor alte viitoare romane și nuvele. Romanele au loc în lumea fantastică Krynn, creată special pentru modul de joc. Lumea se închină încă o dată la "Zeii Adevărați" ("True Gods"), un panteon unic din saga Dragonlance. Cu timpul s-a ajuns în situația ca populația să creadă
Dragons of Autumn Twilight () [Corola-website/Science/324256_a_325585]
-
o povestire, "Aficionado", intitulată inițial "Life in the Extreme" și publicată în 1998, care servește ca preludiu al întregii serii (și reprezintă o parte din Existence, o operă a lui Brin care n-are legătură cu acest univers), precum și o nuvelă, "Temptation", publicată în 1999 în "Far Horizons", care continuă acțiunea după Heaven's Reach. Brin a mai scris și "Contacting Aliens: An Illustrated Guide To David Brin's Uplift Universe", un ghid al întregii serii. Autorul mai are în plan
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
s Reach". Trilogia îi urmărește pe supraviețuitorii de pe "Streaker" și contactul pe care aceștia îl stabilesc cu o planetă ascunsă care a fost locuită de șase rase. Povestirea "Aficionado" prezintă primele zile ale programului elitist al omenirii de dinainte de Contact. Nuvela "Temptation" relatează ce s-a întâmplat cu unele dintre personajele trilogiei după terminarea poveștii principale. În universul Elitelor există de miliarde de ani o civilizație galactică numită Cinci Galaxii, care cuprinde o multitudine de rase inteligente. Această civilizație este perpetuată
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
Glen David Brin și publicat prima oară în 1985 de editura Bantam Books. Primele doua părți ale romanului au fost publicate separat: "The Postman" (1982) și "Cyclops" (1984). Ambele lucrări au fost nominalizate la Premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă. "" a câștigat Premiul John W. Campbell și Premiul Locus pentru cel mai bun roman science-fiction (ambele în 1986). Romanul a mai fost nominalizat la Premiul Hugo și Nebulapentru cel mai bun roman. În pofida scenariului post-apocaliptic și a câtorva scene, cartea
Poștașul () [Corola-website/Science/324288_a_325617]
-
este o nuvelă de Stephen King, scrisă exclusiv pentru Amazon Kindle și care a fost distribuită pe 1 septembrie 2011. Această carte electronică include, de asemenea, un fragment din viitorul roman al lui King "11/22/63". La Mila 81 din Maine Turnpike
Mile 81 () [Corola-website/Science/324298_a_325627]
-
Dr. Jekyll și Mr. Hyde (în ) este un film de groază din 1912 care se bazează pe nuvela lui Robert Louis Stevenson "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde" (1886), dar și pe versiunea piesei de teatru (1887) realizată de Thomas Russell Sullivan după aceeași nuvelă. Filmul este regizat de Lucius Henderson, iar în film interpretează
Dr. Jekyll și Mr. Hyde (film din 1912) () [Corola-website/Science/324320_a_325649]
-
un film de groază din 1912 care se bazează pe nuvela lui Robert Louis Stevenson "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde" (1886), dar și pe versiunea piesei de teatru (1887) realizată de Thomas Russell Sullivan după aceeași nuvelă. Filmul este regizat de Lucius Henderson, iar în film interpretează actorul (devenit mai târziu un regizor foarte cunoscut) James Cruze într-un rol dublu: Jekyll și Hyde. Dr. Jekyll (James Cruze cu părul alb) s-a închis în secret în
Dr. Jekyll și Mr. Hyde (film din 1912) () [Corola-website/Science/324320_a_325649]
-
() este o nuvelă scrisă de Jules Verne. Textul fusese comandat în 1878 de Gordon Bennett, directorul și redactorul-șef al ziarului "New York Herald", care îi cerea autorului francez să zugrăvească Statele Unite așa cum vor arăta ele peste un mileniu. Comanda a fost onorată după
În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889 () [Corola-website/Science/326618_a_327947]
-
multă vreme și a decedat. După ce au parcurs globul în lung și în lat folosind aerocarele și aerotrenurile, fiecare văzându-și de problemele personale, soții Bennett se reunesc seara în locuința lor, pregătindu-se de o baie reconfortantă. În această nuvelă, Jules Verne se angajează să imagineze viața anului 2889. Autorul francez a anticipat, printre altele:
În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889 () [Corola-website/Science/326618_a_327947]
-
() este o nuvelă scrisă de Jules Verne și publicată pentru prima dată în 1910 de fiul său, Michel, în antologia "Ieri și mâine". Călătorind la bordul navei "Kentucky" între New York și Albany, naratorul, însoțit de d-na Melvil, face cunoștință cu un mare
Escrocheria () [Corola-website/Science/326642_a_327971]
-
(în ) este o nuvelă scrisă de Jules Verne și publicată în antologia "Ieri și mâine" în 1910. De fapt, nuvela de față a fost rescrisă în totalitate de către Michel Verne pornind de la o operă de tinerețe a tatălui său, intitulată "Pierre-Jean", scrisă în 1852
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
(în ) este o nuvelă scrisă de Jules Verne și publicată în antologia "Ieri și mâine" în 1910. De fapt, nuvela de față a fost rescrisă în totalitate de către Michel Verne pornind de la o operă de tinerețe a tatălui său, intitulată "Pierre-Jean", scrisă în 1852. Jean Morénas locuiește împreună cu fratele său mai mare, Pierre, cu mama sa, cu unchiul său și
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
este condamnat, Marguerite va suferi foarte mult, deoarece îl iubește. Decizia pe care o ia este de a-l scoate basma curată pe Pierre, visând la femeia pe care o iubește și pe care o dorește fericită cu orice preț. Nuvela are 9 capitole, fără titlu. Versiunea inițială a lui Jules Verne, intitulată "Pierre-Jean", și cea rescrisă de Michel și publicată în volumul "Ieri și mâine" diferă substanțial. Punctul de plecare al celor două texte a rămas același, anume evadarea unui
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
de suferință a personajului principal, Romain. În ceea ce privește continuarea acțiunii, aceasta diferă la cei doi autori. Michel și-a imaginat o operă dramatică, amintind în multe pasaje ale sale de suferințele contelui Mathias Sandorf. La rândul său, Jules Verne făcuse din nuvela sa un imn al libertății care îi oferea prilejul să sublinieze problemele sistemului penitenciarelor din acea vreme. În versiunea lui, personajul principal (Pierre-Jean) este ajutat să evadeze de fiul unei femei pe care îl ajutase la rândul lui cu multă
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
al libertății care îi oferea prilejul să sublinieze problemele sistemului penitenciarelor din acea vreme. În versiunea lui, personajul principal (Pierre-Jean) este ajutat să evadeze de fiul unei femei pe care îl ajutase la rândul lui cu multă vreme în urmă. Nuvela nu a fost tradusă în limba română.
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
critic literar. Constantin a reușit să editeze doar două numere (în cinci fascicule) într-un mic spațiu unde locuia în strada Amzei nr.11. Aici era declarat oficial sediul redacției revistei „Poezia” și tot aici a pregătit pentru tipar poezii, nuvele, fragmente din piese de teatru, povestiri, cronici literare,eseuri, comentarii despre artă, filozofie, muzică. Colaboratorii săi în paginile revistei erau George Murnu, Ion Alexandru George, Duiliu Zamfirescu, Arhim Scriban, Ovid Densusianu, Simion Mehedinți, Gala Galaction, Mihail Sorbul, Mihail Dragomirescu la
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
XIX-lea. În 1929, Thomas Mann a primit Premiul Nobel pentru literatură „"...în principal pentru marele roman «», care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane"”. O serie de nuvele sub titlul " Micul Domn Friedermann", scrise de Thomas Mann, a apărut în 1898, la editura . Editorul, a recunoscut talentul tânărului autor si l-a încurajat, printr-o scrisoare din 29 mai 1897, să scrie un roman: „M-aș bucura să
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]