10,100 matches
-
realității inanimate de sub cornișa evidențiată ca o demarcație de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici centricitatea pătratului nu înfrânge ridicarea și căderea, ci mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în partea stângă, iar Sfânta Familie și păstorii în partea dreaptă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
impresia de cădere. Este înfrântă de diagonalele care o mențin în încrucișarea lor. Diagonalele, deși active din punct de vedere dinamic, prin devierea lor de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce zăbrelesc o clădire. Opunându-se dihotomiei vertical - orizontal și mediind între cele două dimensiuni, ele întăresc stabilitatea pătratului. Sprijinit de forma de V a celor doi susținători, grupul jelitorilor devine un eșafod solid mai degrabă decât o scenă pasageră. Încă o dată simetria centrică a formatului indică o microtemă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de depășire a simțului greutății în artefactele culturii noastre. Atât timp cât arta dorește să reflecte experiența vieții în condițiile limitate ale existenței umane, este probabil ca ea să prezinte anizotropia spațiului, lupta cu greutatea. Formatele sale reflectă asimetria spațiului gravitațional. Dreptunghiul orizontal reprezintă dependența omului și a naturii față de atracția gravitațională, dispersarea pe tot întinsul și acțiunea pe direcția acelei dimensiuni. Formatele verticale indică biruința asupra greutății. Formatele dreptunghiulare reflectă abstract lupta cu piedicile vieții prezentate mai explicit în tematicile realiste. Dar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
legării de natură față de care Mondrian protestase. În al doilea rând, predominanța vectorului vertical crea un dezechilibru pe care el îl consideră tragic, dorind să-l depășească în arta sa. Intenția era de a reprezenta perfectul echilibru dintre vertical și orizontal, un univers imponderabil, omogen și infinit, neîndatorat nimănui și nici unui lucru. Din acest motiv, el a ocolit și orice referire explicită la centru. Cu siguranță, picturile sale sunt subtil echilibrate în jurul unui câmp central, pentru a da compoziției motivarea necesară
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
așa, multe dintre forme arată ca și cum s-ar continua dincolo de ramă, același lucru fiind valabil pentru liniile negre de contur. Ne aflăm în fața unei țesături omogene și originar nelimitate de forme, o rețea de vectori excentrici mișcându-se vertical și orizontal, fără a fi ancorați. Mă grăbesc să subliniez că descrierea făcută de mine principiilor compoziționale ale lui Mondrian este unilaterală. Unele dintre picturile sale târzii pe care le-am discutat aici sunt organizate în jurul temei într-o manieră clasică. Unele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a elibera figurile verticale arhaice, kuroi, de simetria rigidă. Prototipul clasic de contrapposto a devenit purtătorul de suliță sau Doriforul lui Policlet, cunoscut nouă după o copie romană (figura 74). Transferând greutatea corpului pe piciorul drept, artistul înclină toate axele orizontale și schimbă succesiunea lor într-un joc oscilatoriu. Axa centrală nu este indicată explicit, ajungem însă la ea prin inducție de la axele mobile ale genunchilor, coapselor și umerilor care echilibrează compoziția. În practica clasică, contrapposto-ul este în esență o variație
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și prin poziția centrică. Prin contrast, cuplul amanților este cufundat în dialog, dar animat prin elongația dinamică. Axa verticală din mijloc echilibrează cele două jumătăți ale tabloului și invită la comparație. Raportarea lateralelor este marcată cu precădere de axa centrală orizontală. Ea leagă ochii soțului de centrul pubian al femeii - un vector excentric care conectează energic subiectul și obiectul, scoțând în relief fiecare componentă semnificativă ca pe o microtemă. Mult mai greu sesizabilă, dar tot atât de importantă pentru înțelegerea adecvată a compoziției
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
apropie de locul revelației cât mai mult posibil, dar este oprit de ceva ca un perete de sticlă și pășește îndărăt cu un gest de abandonare pasivă. În mediul nostru controlat gravitațional, diviziunile verticale se ivesc cu ușurință, în timp ce acelora orizontale le sunt necesare condiții speciale. Și echilibrul dintre stânga și dreapta care face posibilă egalitatea în plan orizontal diferă substanțial de inegalitatea ierarhică dintre deasupra și dedesubt. În Narcis, atribuit lui Caravaggio (figura 82), axa simetriei orizontale este plasată ușor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și pășește îndărăt cu un gest de abandonare pasivă. În mediul nostru controlat gravitațional, diviziunile verticale se ivesc cu ușurință, în timp ce acelora orizontale le sunt necesare condiții speciale. Și echilibrul dintre stânga și dreapta care face posibilă egalitatea în plan orizontal diferă substanțial de inegalitatea ierarhică dintre deasupra și dedesubt. În Narcis, atribuit lui Caravaggio (figura 82), axa simetriei orizontale este plasată ușor sub centrul geometric, sporind prin aceasta greutatea copleșitoare a băiatului din jumătatea superioară. Simetria mecanică a celor două
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ușurință, în timp ce acelora orizontale le sunt necesare condiții speciale. Și echilibrul dintre stânga și dreapta care face posibilă egalitatea în plan orizontal diferă substanțial de inegalitatea ierarhică dintre deasupra și dedesubt. În Narcis, atribuit lui Caravaggio (figura 82), axa simetriei orizontale este plasată ușor sub centrul geometric, sporind prin aceasta greutatea copleșitoare a băiatului din jumătatea superioară. Simetria mecanică a celor două imagini, care ar fi prea puternică și înăbușitoare dacă ar apărea în jurul unei axe verticale, este guvernată de dominarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
disproporția paradoxală dintre greutatea mare de deasupra și reflectarea ei diafană de jos, împrumutând scenei o irealitate plutitoare, proprie povestirii mitologice. Joncțiunea necesară Când o compoziție este alcătuită din două părți izolate, ponderea unei axe centrale, fie ea verticală sau orizontală, divide efectiv cele două părți. Este nevoie de mai mult decât de o descompunere. Dacă părțile nu interacționează, nu ar avea nici un motiv să se reunească în cadrul aceleiași compoziții. Prin urmare, axa care le împarte are și un element transversal
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
protectoare. Această separare este explicit reprezentată de demarcația verticală a toiagului lui Iosif și de pumnul său care blochează vederea băiatului. Cu toate acestea, delimitarea nu este destul de puternică pentru a scinda calea centrală de comunicare. De-a lungul axei orizontale, un vector excentric traversează tabloul, legându-i în mod simetric pe mamă și copil de capul băiatului. Diagonale Am discutat despre compozițiile bipolare în care cele două părți sunt separate de o axă centrală și legate printr-un vector excentric
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tinde să fie evitat, deși prezența sa virtuală este întotdeauna necesară pentru a menține | 135Centrii ca divizori unitatea compoziției. Acest lucru nu este valabil numai pentru operele de artă verticale, precum tablourile de pe pereți, ci și pentru compozițiile în plan orizontal, mai ales pe scena unui teatru. În poziția de bază a actorilor de pe o scenă a unui teatru japonez No (figura 92), centrul de echilibru este gol. Zona pătrată a scenei este marcată de patru stâlpi așezați în colțuri. Actorul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a-și primi urmăritoarea fidelă. Cei doi centri ai corpului său, capul și pelvisul, operează contrapunctic pentru a reda relația ambivalentă dintre cele două persoane. Personajul lui Hristos domină prim-planul; dar, deși capul său se află pe axa orizontală de echilibru, scena întâlnirii sale cu Magdalena este, să spunem așa, închisă în jumătatea de jos a tabloului. Această regiune de jos este separată de orizont prin zona superioară a spiritualității libere, în care copacul și clădirile de pe deal ajung
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura circulară. Excentricitatea este tema principală a acestei picturi, și în ultimii ani unii artiști ar fi fost dornici s-o lase așa cum se află. Lisițki își elaborează tema explorând relațiile centrului dislocat cu o rețea de elemente verticale și orizontale, cu câteva diagonale în fundal. Acele bare alungite funcționează în esență ca vectori, punctând și suscitând diferite direcții. Este clar totuși că ele rămân tot volume, de mărime, proporții și greutate diferite. Ele definesc împreună raportul particular dintre greutatea masivă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pânzei dreptunghiulare. Dincolo de dependența acestora de centrul de echilibru principal, obiectele sunt marcat autonome. Toate, chiar și cuțitul, sunt simetrice centric, fiecare fiind conturat în jurul propriei axe. Aceste axe se adaugă configurației de vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau înclinați. Micul turn al piuliței este cel mai independent dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central al celor două oale și două cepe și contrapus prin verticalitatea sa cuțitului orizontal din partea opusă. Masa centrală greoaie are un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau înclinați. Micul turn al piuliței este cel mai independent dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central al celor două oale și două cepe și contrapus prin verticalitatea sa cuțitului orizontal din partea opusă. Masa centrală greoaie are un vector lateral puternic, pornind din golul cilindric al oalei de aramă. Ea își trimite energia condensată asemenea unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa comunicării unilaterale între
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
rol de intermediar și mediator: strachina este simetrică în jurul unei axe verticale precum piulița, dar deschisă precum oala de aramă, iar cepele sunt aplecate înainte și înapoi, însu flețind mișcarea principală de du-te-vino. Adăugați la aceasta introducerea timidă a dimensiunii orizontale prin cuțit și începeți să înțelegeți ceea ce s-ar putea numi coregrafia scenei. Orice schimbare a aranjamentului ar strica compoziția. Mai există o natură moartă de Chardin, folosind câteva dintre aceleași ustensile (figura 109), în care dialogul este înlocuit de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aproape. Privire suplimentară asupra proiecției Exemplele precedente au fost prezentate pentru a ilustra compoziția în spațiul tridimensional. Dar este clar că nu putea fi exclusă proiecția scenelor din planul frontal. În aranjamentul japonez, publicul urmărește spectacolul nu numai pe scena orizontală, la care se uită pieziș, ci și în planul frontal vertical al tabloului, iar centrul de echilibru se află nu numai la o anumită distanță de noi, deasupra mijlocului podelei, ci și în mijlocul suprafeței pe care este zugrăvită imaginea. Tot
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și mai elevată numai din lumea largă din jur. Pardoselile în carouri, ca aceea din Cina cea de taină a lui Bouts, sunt concordante cu centricitatea sistemului perspectivei prin marginile ortogonale care converg către punctul de fugă. Marginile lor absolut orizontale se dovedesc totuși nealterate de convergență. Ocazional, pictorii remediază această rigiditate. În loc să marcheze liniile paralele cu partea de jos a ramei, ele se curbează ușor în vecinătatea scenei centrale. John White a indicat exemplele din ilustrațiile cărților franțuzești, mai ales
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în centrul de echilibru al tabloului, înconjurată atât vertical, cât și orizontal de grupul spectatorilor și închinătorilor. În versiunea tridimensională, ea domină în mod clar scena din fața staulului. Deși figurile care stau în picioare par mai înalte, diferența de înălțime este naturală. Centricitatea grupului se modifică prin diferențierea celor din față de cei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
externe organizându-și formele în jurul verticalei. În al doilea rând, datorită relației sale simetrice cu verticala, un rol de frunte se acordă de asemenea orizontalei. După cum forma verticală își stabilește echilibrul raportat la forța gravității, tot astfel procedează și forma orizontală. Statica acestei osaturi fundamentale a forțelor este reprezentată cu multă economie de coordonatele carteziene. Ceea ce nu înseamnă că ar exista totuși vreun motiv pentru ca desenul arhitectural să se bazeze atât de mult pe cele două componente lineare fundamentale. Am văzut
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în lungime și pe înălțime în egală măsură și centrat în jurul unui punct situat undeva în mijlocul spațiului său interior. Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne frapează mai întâi. Micuța biserică gotică Santa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și centrat în jurul unui punct situat undeva în mijlocul spațiului său interior. Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne frapează mai întâi. Micuța biserică gotică Santa Maria della Spina din Pisa (figura 129) este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
său de echilibru este localizat în arcul semicircular median. Un arc poate fi descris ca o concesie făcută de centricitate unui vector care în arcadele verticale coincide cu axa gravitațională. Cele patru medalioane care dețin o poziție proeminentă pe axa orizontală centrală trimit la ideea de circularitate completă. Sublinierea centrului este destul de puternică pentru a elibera coloanele și încărcătura lor de o excesivă verticalitate și pentru a condensa întreaga formă rectangulară. Rețeaua de coloane și cornișe se grupează în jurul centrului pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]