8,824 matches
-
ul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face parte din grupa calcogenilor și este un element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu majoritatea elementelor. După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element în univers, după hidrogen și heliu. În condiții normale de temperatură și presiune, doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomică incoloră
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
5 miliarde de ani, la aproximativ un miliard de ani de la prima apariție a acestor organisme. Dioxigenul constituie 20,8% din volumul de aer. Oxigenul este cel mai abundent element după masă în scoarța Pământului, făcând parte din compuși de oxizi ca dioxidul de siliciu, reprezentând aproape jumătate din masa scoarței terestre. Oxigenul reprezintă o parte importantă din atmosferă, și e necesar la susținerea majorității vieții terestre, fiind folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
arde, pe faptul că majoritatea obiectelor comune par să devină mai luminoase și să piardă "ceva" în timpul procesului. Descoperirea oxigenului !! Oxigenul a fost descoperit pentru prima dată de către farmacistul suedez Carl Wilhelm Scheele. El a produs oxigen gazos prin încălzirea oxidului mercuric și a diverșilor azotați prin anul 1772. Scheele a denumit gazul „aer de foc” (), deoarece era singurul lucru care putea întreține arderea, și a scris despre descoperirea sa într-un manuscris intitulat "Tratat despre Aer și Foc" (), pe care
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
pe care l-a trimis editorului său în 1775. Totuși, acel document nu a fost publicat până în anul 1777. Între timp, pe 1 august 1774, clericul britanic Joseph Priestley a focalizat un fascicul de lumină solară pe o eprubetă cu oxid mercuric (HgO), astfel eliberând un gaz pe care el l-a denumit „aer deflogisticat”. El a observat faptul că lumânările ard mai bine când sunt expuse acelui gaz, iar că șoarecii sunt mai activi și trăiesc mai mult în timp ce îl
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
fi peroxizii. Compușii ce conțin oxigen având alte numere de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar au de asemenea și o atracție adițională (aproximativ 23,3 kJ/mol per atom de hidrogen) față de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
aproximativ 15% mai aproape decât ar fi fost de așteptat în cazul unui lichid simplu, în cadrul căruia se exercită doar forțe van der Waals. Datorită electronegativității sale, oxigenul formează legături chimice cu aproape toate celelalte elemente la temperaturi ridicate, dând oxizii corespunzători. Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
fost de așteptat în cazul unui lichid simplu, în cadrul căruia se exercită doar forțe van der Waals. Datorită electronegativității sale, oxigenul formează legături chimice cu aproape toate celelalte elemente la temperaturi ridicate, dând oxizii corespunzători. Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca wüstit, are formula , unde "x" este
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca wüstit, are formula , unde "x" este de obicei în jur de 0,05. Oxigenul ca și compus este prezent în atmosferă în cantități importante sub formă de dioxid de carbon (). Scoarța terestră este
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
și ca wüstit, are formula , unde "x" este de obicei în jur de 0,05. Oxigenul ca și compus este prezent în atmosferă în cantități importante sub formă de dioxid de carbon (). Scoarța terestră este compusă în mare parte din oxizi de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și corindon), fier (oxid de fier (III)) , în hematit și rugină), și carbonat de calciu (în calcar). Restul scoarței este de asemenea alcătuită din compuși ai
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în jur de 0,05. Oxigenul ca și compus este prezent în atmosferă în cantități importante sub formă de dioxid de carbon (). Scoarța terestră este compusă în mare parte din oxizi de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și corindon), fier (oxid de fier (III)) , în hematit și rugină), și carbonat de calciu (în calcar). Restul scoarței este de asemenea alcătuită din compuși ai oxigenului, în particular silicați complecși (minerale silicate). Mantaua Pământului, de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
compus este prezent în atmosferă în cantități importante sub formă de dioxid de carbon (). Scoarța terestră este compusă în mare parte din oxizi de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și corindon), fier (oxid de fier (III)) , în hematit și rugină), și carbonat de calciu (în calcar). Restul scoarței este de asemenea alcătuită din compuși ai oxigenului, în particular silicați complecși (minerale silicate). Mantaua Pământului, de masă mult mai mare decât scoarța, este în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
într-un proces cunoscut sub denumirea de autoxidare. Majoritatea compușilor organici care conțin oxigen nu sunt obținuți prin acțiunea directă a . Printre compușii organici importanți în industrie și comerț care sunt fabricați prin oxidarea directă a unui precursor se numără oxidul de etilenă și acidul paracetic. Acest element este întâlnit în aproape toate biomoleculele care sunt importante pentru (sau sunt produse de) organisme vii. Doar câteva biomolecule complexe comune, cum ar fi scualena și carotenii, nu conțin oxigen. Dintre toți compușii
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
1 observat în electroliza apei acidificate folosind curentul continuu nu verifică că formula empirică a apei e HO, dacă anumite presupuneri despre formulele moleculare ale hidrogenului și oxigenului nu sunt făcute. O metodă similară este evoluția electrocatalitică a -ului din oxizi și oxoacizi. Catalizatori chimici pot fi, de asemena, folosiți, cum ar fi în generatorii chimici de oxigen sau în lumânările cu oxigen, care sunt folosite ca părți din echipamentul de susținere a vieții în submarine, și încă fac parte din
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
a grătarelor. Topirea minereului de fier în oțel consumă 55% din oxigenul produs industrial. În acest proces, -ul e injectat printr-o „lance” cu presiune ridicată în fierul topit, care îndepărtează impuritățile de sulf și carbonul în exces, precum și respectivii oxizi și . Reacțiile sunt exotermice, deci temperatura ajunge la 1.700 °C. Alt 25% din oxigenul produs comercial e folosit în industria chimică. Etena reacționează cu pentru a crea oxid de etenă, care e convertită în glicol de etenă; un material
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
care îndepărtează impuritățile de sulf și carbonul în exces, precum și respectivii oxizi și . Reacțiile sunt exotermice, deci temperatura ajunge la 1.700 °C. Alt 25% din oxigenul produs comercial e folosit în industria chimică. Etena reacționează cu pentru a crea oxid de etenă, care e convertită în glicol de etenă; un material indispensabil în producerea multor produse, cu ar fi antigelul și polimerii de poliester (precursorii multor plastice și țesături). Cea mai mare parte din restul de 20% din oxigenul produs
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
se concentrează pe asigurarea nevoilor țării, dar numeroase produse alimentare, precum și utilaje și obiecte de consum trebuie importante. În stat există resurse importate de diamante (acestea sunt extrase din apele râurilor Moa și Sewa sau din minele din Koida), rutil (oxid de titan) și bauxită. Economia slăbită și consecințele războiului civil îndelungat fac din apropierea de nivelul mediu de trai al altor state africare un vis încă intangibil. Conform unor informații ale Financial Times, Sierra Leone are una dintre cele mai mari rezerve
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
sudul Africii, zona Mediteranei, Europa centrală și de est (mai ales în zona Mării Adriatice), Siberia (lacul Baikal), India și Australia. Este vorba de piatră cioplită (cremene, obsidian), lemn sau scule din oase. Pentru a vopsi în roșu era utilizat oxid de fier, pentru negru - oxid de mangan, iar pentru ocru se folosea argilă. Alături de picturi rupestre, astfel de vestigii au fost descoperite în regiunea franco-cantabriană. Picturile aveau atât o semnificație magico-religioasă, cât și una descriptivă, fiind reprezentate mai ales animale
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
centrală și de est (mai ales în zona Mării Adriatice), Siberia (lacul Baikal), India și Australia. Este vorba de piatră cioplită (cremene, obsidian), lemn sau scule din oase. Pentru a vopsi în roșu era utilizat oxid de fier, pentru negru - oxid de mangan, iar pentru ocru se folosea argilă. Alături de picturi rupestre, astfel de vestigii au fost descoperite în regiunea franco-cantabriană. Picturile aveau atât o semnificație magico-religioasă, cât și una descriptivă, fiind reprezentate mai ales animale, tema predilectă a vânătorilor. Un
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
astfel având proprietatea de a primii și ceda electroni în aceași măsură. - Compușii binari, în particular elemente dintre Grupul III și V, Grupurile ÎI și VI, grupurile IV și VI și între elemente diferite din Grupul IV. - Compuși tetravalenți specifici, oxizi și aliaje. Semiconductori organici, făcuți din compuși organici. Cele mai cunoscute materiale semiconductoare sunt cristaline solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
și are o rezoluție de la o altitudine de . CRISM este utilizat pentru a identifica mineralele și substanțele chimice ce pot oferi indicii despre existența în prezent sau în trecut a apei la suprafața planetei. Printre aceste materiale se numără fierul, oxizii, filosilicatele și carburile, care au șabloane caracteristice ale spectrului. „Marș Climate Sounder” (MCS) este un spectrometru cu un canal vizibil/infraroșul apropiat (0,3-3,0 μm) și opt canale în infraroșul îndepărtat (12-50 μm). Aceste canale au fost alese pentru
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
conținut scăzut de carbon în compoziție, care conține crom în proporție de 10 % din greutate. Acest adaos de crom îi conferă oțelului proprietățile sale unice de inoxidabilitate și rezistență la coroziune. Prezența cromului permite formarea unei pelicule dure, invizibile de oxid de crom pe suprafață oțelului, capabilă de a se autoreface în caz de alterare mecanică sau chimică. Principalele tipuri de oțel inoxidabil sunt următoarele: Obiectele realizate din inox își păstrează aspectul indiferent de gradul de uzură. După câteva zeci de
Oțel inoxidabil () [Corola-website/Science/317252_a_318581]
-
prezinte pericol de inflamabilitate, explozie și toxicitate, să aibă o coontribuție nulă la încălzirea globală. Istoricul agenților frigorifici începe în anul 1834, când americanul Jacob Perkins brevetează o mașină frigorifică funcționând prin comprimare mecanică de vapori, utilizând că agent frigorific oxidul de etil. Utilizarea unei asemenea mașini s-a dovedit rapid limitată de nivelul ridicat de inflamabilitate al acestui agent. În 1876 Carl von Linde, datorită utilizării amoniacului că agent frigorific, permite adevărată dezvoltare a instalațiilor frigorifice prin comprimare mecanică de
Agent frigorific () [Corola-website/Science/317568_a_318897]
-
să depășească valorile cerute de "Legea protecției mediului"" și condițiile tehnice privind protecția atmosferei". Respectarea specificațiilor este o problemă care persistă în zonele industriale și urbane. Deși s-au conceput arzătoare speciale, așa zise „arzătoare albastre” (), cu emisii reduse de oxizi de azot (NOx), apoi arzătoare îmbunătățite, așa zise „arzătoare galbene” (), orice altă îmbunătățire care ar reduce emisiile de noxe este de dorit. Arzătoarele albastre sunt concepute să funcționeze cu un mic excedent de aer, de 1,05 - 1,15 , adică
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]