9,297 matches
-
Guaifer (de asemenea, "Guaifar", "Waifer", "Waifar" sau "Guaiferio") (n. cca. 835 - d. 880) a fost principe longobard de Salerno de la 861 până la moarte. Guaifer a fost fiul lui Daufer "cel Mut" și nepot al lui Daufer "Profetul" și a fost primul membru al familiei Dauferizilor care s-a instalat pe din Salerno, pe care familia respectivă
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
cel Mut" și nepot al lui Daufer "Profetul" și a fost primul membru al familiei Dauferizilor care s-a instalat pe din Salerno, pe care familia respectivă l-a dominat nestingherită până în 977. Sora lui Guaifer, Adelchisa, era căsătorită cu principele Sicard de Benevento și când acesta a fost asasinat, iar Radelchis I a uzurpat tronul beneventin, familia Dauferizilor a acordat ajutor în eliberarea lui Siconulf, fratele principelui ucis, și l-a sprijinit în războiul declanșat împotriva lui Radelchis, inclusiv proclamându
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
l-a dominat nestingherită până în 977. Sora lui Guaifer, Adelchisa, era căsătorită cu principele Sicard de Benevento și când acesta a fost asasinat, iar Radelchis I a uzurpat tronul beneventin, familia Dauferizilor a acordat ajutor în eliberarea lui Siconulf, fratele principelui ucis, și l-a sprijinit în războiul declanșat împotriva lui Radelchis, inclusiv proclamându-l principe de Salerno. În 851, marele principat de Benevento a fost în mod oficial divizat între Benevento și Salerno de către împăratul Ludovic al II-lea. Fiul
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
de Benevento și când acesta a fost asasinat, iar Radelchis I a uzurpat tronul beneventin, familia Dauferizilor a acordat ajutor în eliberarea lui Siconulf, fratele principelui ucis, și l-a sprijinit în războiul declanșat împotriva lui Radelchis, inclusiv proclamându-l principe de Salerno. În 851, marele principat de Benevento a fost în mod oficial divizat între Benevento și Salerno de către împăratul Ludovic al II-lea. Fiul și succesorul lui Siconulf, Sico al II-lea a trecut sub controlul lui Peter, care
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
a fost în mod oficial divizat între Benevento și Salerno de către împăratul Ludovic al II-lea. Fiul și succesorul lui Siconulf, Sico al II-lea a trecut sub controlul lui Peter, care, în decembrie 853, a primit recunoașterea imperială ca principe. Petru a fost succedat de fiul său, Ademar, însă domnia acestuia a fost una nepopulară și din 859, Capua, vasală salernitanilor, s-a separat, devenind independentă. În 861, lucrurile au evoluat așa încât Guaifer, conducând o răscoală populară împotriva lui Ademar
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
fiu, viitorul Guaimar I, care i-a și succedat. În 865, Guaifer a întemeiat mănăstirea de la San Massimo, unde el și urmașii săi au fost înmormântați, iar în 868 a oferit acesteia numeroase proprietăți și subsidii. În pofida statutului său de principe creștin, el nu s-a aflat mereu în război cu musulmanii și, potrivit cronicarului Erchempert, chiar le-a acordat acestora "foedus" la un moment dat. Cu toate acestea, sarazinii i-au asediat cetatea de reședință în 871-872, fiind respinși. Guaifer
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
Elisabeta Silaghi (în ), (n. 1410? - d. 1483, Tata, Ungaria) a fost mamă a regelui Matia Corvin (Rege al Ungariei, Rege al Cehiei, Principe al Austriei), contesă de Horogszeg din renumita familie nobilă Silaghi (în ), supranumită și "mulier heroica". A fost fiica căpitanului László Szilágyi de Horogszeg al cetății de la "Bradics", sora lui Mihai Szilágyi, voievod al Transilvaniei, regent al Regatului Ungariei și soția
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și Uniunea Polono-Lituaniană).
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
lor se va proba prin actele de căsătorie care se vor prezenta Comisiunii în original sau în copie legalizată de primărie extrase din condicile bisericilor din anii 1863 și 1864. Peste doi ani, după războiul de independență se decretează de Principele Carol I un regulament pentru executarea articolelor 5 și 6 din Legea rurală. Satul Gheorghe Lazăr a apărut pe teritoriul comunei Bucu, în urma împroprietăririi însurățeilor în anul 1884. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul avea o școală mixtă. Între
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
Itana), fiica ducelui longobard Sico de Benevento. Fiii lor au fost Lambert și Guy, amândoi viitori duci de Spoleto. În 843, Guy a intervenit în războiul civil din Ducatul de Benevento, de partea cumnatului său, Siconulf, care va deveni primul principe de Salerno. Guy a acționat în câteva rânduri ca arbitru în diverse dispute, pretinzând pentru aceasta sume mari de bani, însă până la urmă Ludovic al II-lea, succesorul lui Lothar I, a reușit să pună capăt perioadei de instabilitate, impunându
Guy I de Spoleto () [Corola-website/Science/324773_a_326102]
-
Arechis al II-lea (de asemenea, "Aretchis", "Arichis", "Arechi" sau "Aregis") (d. 26 august 787) a fost duce longobard de Benevento (ulterior, principe) de la 758 până la moarte. Pe când căuta să extindă influența Beneventului în sudul Italiei, el trebuia totodată să reziste atacurilor francilor lui Carol cel Mare, care cucerise Langobardia Major, distrugând Regatul longobard din nordul Italiei. Arechis descindea din acei longobarzi care
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Pavia, Desiderius. Inițial, Arechis a continuat să utilizeze titlul de duce de Benevento. Însă după ce regatul din nord s-a prăbușit sub loviturile lui Carol cel Mare în 774, probabil dintr-un gest de independență Arechis a adoptat titlul de principe, pe care l-a purtat până la moartea sa, în 787. Cu puțin înainte a de a trece la conducerea Beneventului, în 757 Arechis s-a căsătorit cu Adelperga, una dintre fiicele regelui Desiderius. Astfel, el a stabilit relații de amiciție
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
devenit un port și un oraș a cărui importanță a fost în continuă creștere și sub urmașii lui Arechis al II-lea. De asemenea, mănăstiri din sudul Italiei, precum Montecassino sau San Vincenzo din Volturno, au primit substanțiale donații din partea principelui de Benevento. După episodul din 774, cu toate că Arechis a refuzat să se supună lui Carol cel Mare, Benevento a rămas pentru mai mult timp neatacat de către franci, probabil pe considerentul că era din punct de vedere geografic prea îndepărtat, dar
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
timp neatacat de către franci, probabil pe considerentul că era din punct de vedere geografic prea îndepărtat, dar și pentru că regelui francilor îi apăruseră și alte priorități la acea vreme. În același an, Arechis al II-lea a adoptat titlul de "principe de Benevento". De asemenea, el a adoptat mai multe legi. Toate acestea marcau probabil intenția sa de a arăta sfidare față de Carol cel Mare, dat fiind că modificarea legilor fusese până atunci apanajul exclusiv al regilor din Pavia. Dat fiind
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
În anul 776, Arechis ar fi fost implicat într-o conspirație longobardă menită să înlăture dominația francă. Carol a reușit să reprime răscoala, desfășurată în principal în Friuli, așadar departe de teritoriul stăpânit de Arechis. De altfel, se pare că principele de Benevento nu ar fi acordat prea mult sprijin efectiv răsculaților, iar Carol cel Mare a fost nevoit să se întoarcă în grabă dincolo de Alpi. Încă o dată, distanța geografică l-a apărat pe Arechis împotriva francilor. Statul condus de Arechis
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
a francilor. Totuși, Eginhard supraestimează succesul lui Carol cel Mare. Influența francă asupra Benevento pare să fi fost de scurtă durată. Atunci când, în 788, atât fiul său mai mare Romuald cât și Arechis însuși s-au stins din viață, noul principe Grimoald al III-lea, care fusese ostatec pe lângă Carol, a succedat ca principe. În mod neînțelept, Carol cel Mare l-a eliberat pe Grimoald, primind în schimb doar promisiunea acestuia de a-și menține loialitatea. Însă noul principe nu și-
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Benevento pare să fi fost de scurtă durată. Atunci când, în 788, atât fiul său mai mare Romuald cât și Arechis însuși s-au stins din viață, noul principe Grimoald al III-lea, care fusese ostatec pe lângă Carol, a succedat ca principe. În mod neînțelept, Carol cel Mare l-a eliberat pe Grimoald, primind în schimb doar promisiunea acestuia de a-și menține loialitatea. Însă noul principe nu și-a ținut promisiunea și, de prin anul 791 s-a proclamat independent și
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
viață, noul principe Grimoald al III-lea, care fusese ostatec pe lângă Carol, a succedat ca principe. În mod neînțelept, Carol cel Mare l-a eliberat pe Grimoald, primind în schimb doar promisiunea acestuia de a-și menține loialitatea. Însă noul principe nu și-a ținut promisiunea și, de prin anul 791 s-a proclamat independent și a rezistat francilor cu succes.
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Gisulf I (de asemenea, "Gisulph", "Gisolf", "Gisulfo", "Gisolfo", "Gisulphus" sau "Gisulfus") (n. mai 930 - d. noiembrie sau decembrie 977) a fost principe longobard de Salerno din 952 până la moarte. Gisulf era fiul mai vârstnic al principelui Guaimar II cu soția sa, Gaitelgrima. El a fost asociat la domnie de către tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Gisulf I (de asemenea, "Gisulph", "Gisolf", "Gisulfo", "Gisolfo", "Gisulphus" sau "Gisulfus") (n. mai 930 - d. noiembrie sau decembrie 977) a fost principe longobard de Salerno din 952 până la moarte. Gisulf era fiul mai vârstnic al principelui Guaimar II cu soția sa, Gaitelgrima. El a fost asociat la domnie de către tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Gisulf era fiul mai vârstnic al principelui Guaimar II cu soția sa, Gaitelgrima. El a fost asociat la domnie de către tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea "cel Roșu" de Benevento și ducele Ioan al III-lea de Neapole, însă aliatul său, Mastalus I de Amalfi, i-a venit în ajutor și a surprins într-o ambuscadă trupele lui Landulf, la La Cava
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
orice caz, cândva în jurul anului 955, el a fost numit "patrikios" de către Marianus Argyrus, "strategos"-ul bizantin de Bari. În toamna lui 966, papa Ioan al XIII-lea a condus o puternică armată formată din latini, toscani și spoletani împotriva principelui Landulf al III-lea de Benevento și a fratelui acestuia, Pandulf Cap de Fier, însă Gisulf a intervenit în sprijinul acestora, în cele din urmă neangajându-se nicio bătălie. Papa și Gisulf au încheiat un tratat la Terracina. În 973
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
fost depus și înlocuit din funcție de către Landulf de Conza și fiii acestuia, care se bucurau de susținerea ducelui Marin al II-lea de Neapole și a ducelui Manso I de Amalfi. Însă vecinul său, Pandulf "Cap de Fier", concomitent principe de Benevento și de Capua, l-a restaurat pe Gisulf, cu condiția de a-i deveni vasal. Deși a fost căsătorit cu Gemma, Gisulf a murit fără a avea urmași la sfârșitul anului 977 (sau poate în 978), Salerno fiind
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
al Capuei având sprijinul unei largi facțiuni politice, avându-l ca oponent pe vărul său, Lando al III-lea. El a cucerit orașele Teano și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno, drept pentru care Pandenulf a căutat să și-i facă aliați pe ducele Guaifer de Benevento și pe "strategos"-ul bizantin Grigore de Bari, aflați amândoi în acel moment la Benevento. Ei au ajuns împreună la Nola
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]