8,833 matches
-
mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare sub povara spaimei ori a remușcărilor, cât o lepădare, o respingere din partea pământului însuși, cuprins de răsuflarea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Magda Mihăilescu) Alexa Visarion a pătruns în lumea filmului așa cum cred că se cuvine: cu o propunere fermă de gândire artistică și nu cu o demonstrație mai mult sau mai puțin abilă de bună însușire a cunoștințelor cinematografice. [...] Înghițitorul de săbii... sursa de inspirație... două nuvele scurte de Al. Sahia, "Revoltă în port" și "Moartea înghițitorului de săbii". .. Alexa nu s-a așezat în spatele unui roman voluminos din care să extragă, prin comprimare, substanța cinematografică necesară, ci a dezvoltat, a extins
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fermă de gândire artistică și nu cu o demonstrație mai mult sau mai puțin abilă de bună însușire a cunoștințelor cinematografice. [...] Înghițitorul de săbii... sursa de inspirație... două nuvele scurte de Al. Sahia, "Revoltă în port" și "Moartea înghițitorului de săbii". .. Alexa nu s-a așezat în spatele unui roman voluminos din care să extragă, prin comprimare, substanța cinematografică necesară, ci a dezvoltat, a extins sensurile literare, le-a întregit de fapt prin înțelegerea proprie. Deci, nu o ecranizare, ci o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obișnuit să caracterizăm imaginea unui film prin intermediul unor epitete frumoasă-urâtă, funcțională-nefuncțio nală, adecvată-neadecvată, șocantă-neutră care adeseori se dovedesc a fi prea sărace, prea superficiale, prea stereotipe, prea generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de Alexa Visarion, fie în teatru, fie în film. Că Înghițitorul de săbii este un veritabil film de autor mi se pare în afara oricărei discuții; recitind cu ochii cineastului modern textele lui Al. Sahia, Alexa Visarion și-a apropiat simbolistica lor intrinsecă, concepându-și filmul ca pe o parabolă a condiției artistului într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
jandarmului, admirația mulțimii față de circar se întoarce în suspiciune și dispreț... Semnificația acestor secvențe impecabil realizate, îndeosebi sub raport interpretativ este suficient de limpede pentru a mai stărui asupra lor. Nu știu dacă observațiile făcute până acum în legătură cu Înghițitorul de săbii au reușit sau nu să-l orienteze pe cititor către ceea ce eu consider principala calitate a filmului în discuție și, implicit, a autorului său: verva ideilor... Căci tocmai ideile poate nu totdeauna sublimate-n metaforă fac, din orice lucrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu totdeauna sublimate-n metaforă fac, din orice lucrare a regizorului (fie în teatru, fie în film) un spectacol de puternică și modernă originalitate.[...] (Nicolae Ulieriu) George Constantin Colonelul Măruță, Octavian Cotescu Primarul și Victor Rebengiuc Eroul orb Înghițitorul de săbii cel de-al doilea film semnat de Alexa Visarion, a stârnit discuții, comentarii, controverse aprinse în jurul scenariului, consistenței dramaturgiei, modalității regizorale, dar pe deasupra tuturor a plutit sentimentul clar că ne aflăm în fața unui eveniment cinematografic. Eveniment, în sensul că filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de pildă, fiind cea mai concentrată expresie a consecințelor tragice pe care le poate avea nedreptatea socială... Preocupat în continuare de analiza conflictului dintre tragic și derizoriu (care a constituit și resortul-motor al filmelor anterioare, Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii), Alexa Visarion pune un accent-strigăt principal pe răspunderea oamenilor față de oameni.... o lume agresivă, superficială, coruptă de mici oficialități... o lume derizorie care își asumă în final dreptul judecății. Până și Dragomir, ucigașul lui Dumitru, are "circumstanța" dragostei (și filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perspectivă deschisă de Năpasta, se luminează de noi semnificații, își descoperă recurența evidentă a unor motive și personaje reluate aproape tale quale și totuși în cheie diferită. Ca și în Înainte de tăcere și încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate cam abuziv și prea explicit față de Înghițitorul de săbii și mai ales față de Înainte de tăcere, racordează și Năpasta la tensiunea înaltă a realismului fantastic... (Manuela Cernat) Că sfidează obișnuințele lesnicioase și plăcerile accesibile ale cinematografului de consum comercial sau cu pretenții academice, adică practic cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și în Năpasta un cineast de excepție, un artist care aduce în cinematografia noastră un univers de autentică originalitate. Febril, anxios, excesiv, obsedat, trăind și mistuindu-se în actul artistic precum personajele sale în dramă regizorul e gata să inghită săbiile pentru a demonstra că arta nu e joacă, ci un lucru grav, uneori mai grav decât viața. (Roxana Pană) 1984 RICHARD AL III-LEA W. Shakespeare Milwaukee, Statele Unite Stephan Pelinski Richard al III-lea, împreună cu regizorul CUNOSCUT de mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizorală, așa cum nu am mai văzut niciodată la UWM. (Jean G. Mileham) 1986 PUNCT... ȘI DE LA CAPĂT Casa de Filme PATRU Camelia Maxim și Mircea Diaconu ... Dincolo însă de formula de comunicare, de regulă realist-parabolică (mai ales în Înghițitorul de săbii, unde cel puțin episodul inspirat de proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F. Alexandru, semnatarul unui scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Răzvan o va lua cu sine pe acea adolescentă, mutilată, muribundă spre un înapoi care nu are sens, este însă o singură acțiune posibilă, aceea de a smulge, fie pentru o clipă, ce-ți aparține. Fantomele acestui alt Înghițitor de săbii, sunt recunoscute fiindcă ele nu provoacă decât insatisfacție. Atipic ca antierou pentru lumea în care traiește dar cu distincție seducătoare, romantic, christic, Răzvan este el însuși o irealitate, un fel conținut ce capată întâmplator o identitate posibilă, a creatorului de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a manifestat ca autor total, elaborîndu-și singur scenariile, adaptînd opere literare de mare valoare: În vreme de război și drama Năpasta de Caragiale; între acestea s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui Alexandru Sahia (Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port) pe care le-a folosit în scenariul pentru filmul Înghițitorul de săbii, urmat, peste un deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vreme de război și drama Năpasta de Caragiale; între acestea s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui Alexandru Sahia (Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port) pe care le-a folosit în scenariul pentru filmul Înghițitorul de săbii, urmat, peste un deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, rezultatul fiind un produs artistic nou, original
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tăcere (după nuvela În vreme de razboi a scriitorului clasic), punctul de pornire al unei solide cariere cinematografice recompensată, în 2008, cu Premiul Academiei Romane, acordat "pentru întreaga creatie teatrală și cinematografică" -, o carieră care a inclus filme precum Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct și de la capăt, Vinovatul, Luna verde... Tot în urmă cu aproape 40 de ani, pe când debuta în filmul de lung metraj, Alexa Visarion a scris o primă variantă a unui scenariu despre Meșterul Manole, un scenariu care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Este șansa lui de a se exprima social, estetic, uman; în ultimă instanță, spectacolul reprezintă conștiința lui. Veți începe curând turnarea unui film. Este un scenariu pe care l-am scris după o schiță de Alexandru Sahia Moartea înghițitorului de săbii în care, pornind de la universul autorului, încerc să vorbesc despre singurătatea artistului "presat" de glorie și moarte, despre raportul artist-putere opresivă și despre criza unei societăți ce traversează o etapă tulbure, angoasată... Vă mulțumesc și vă urez mult succes! Interviu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luni să montez Richard al IlI-lea de Shakespeare la teatrul universității din Milwakee, unde se întâlneau cam 30 de actori din toate statele Americii de Nord pentru a-și da "masterul". în paralel trebuia să prezint filmele mele Năpasta, Înghițitorul de săbii și Înainte de tăcere studenților de la departamentele de film ale universității americane și totodată să revin asupra propunerii făcută cu trei ani în urmă privind montarea unui spectacol Caragiale, la New York, și altele după Miller, Cehov, O'Neill, la Louisville, Washington
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acea instabilitate care există în timpul filmării și care, pentru mulți membrii ai echipei de filmare trebuie să fie de fapt certitudine. Ceea ce este instabil în tine trebuie să devină o forță de captare a energiei celorlalți. Arătând filmul Înghițitorul de săbii unor producători de la Hollywood am discutat despre ceea ce îi interesează și ce nu. Din aceste discuții foarte sincere, foarte colegiale se vede că ceea ce primează în arta maeștrilor lumii noastre contemporane este, din păcate, o subordonare a viziunii unei realități
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impun. Au trecut, cred, vreo 30 de ani de cînd, pornind de la un dialog ca acesta, am scris un articol intitulat " Cînd filmele compun o operă", referitor la primele pelicule pe care le-ai semnat: Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii. Ce ai constatat, acum, la TIFF 8, că "s-a întîmplat" între timp, cu cinemaul românesc și universal ? Filmul depinde foarte mult poate mai mult decît teatrul de factorul timp. Depinde foarte mult de ceea ce timpul aduce totdeauna ca noutate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
v-ați construit distibuția? Lângă Răzvan Vasilescu debutează tânăra absolventă Cristina Drăghici. Pe Răzvan îl cunosc de multă vreme... mi-a fost student... L-am debutat deopotrivă în film și în teatru. A avut un rol mic în Înghițitorul de săbii, o secvență care a fost suport al filmului de acum. Inițial gândisem rolul principal pentru Florin Zamfirescu... Colaborarea cu Florin, de-a lungul anilor, prietenia, dragostea și respectul meu pentru el au îmbogățit scenariul. Varianta ultimă îl solicita însă în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adică Rozorea și Zamfirescu, George Constantin și Victor Rebengiuc, actori, astfel simbolic prezenți în acest film. La care se adaugă muzica... Personaj important al filmului, prin potență și discreție. Mircea Florian a înălțat prin sunete și armonii universul Înghițitorului de săbii. În aceeași echipă, Aurelian Octav Popa la clarinet și Mihai Orășanu inginer de sunet. Scenograf Mihnea Tăutu, montaj Nita Chivulescu. Și... bucuria cea mai împlinită, imaginea concepută și realizată cu har și gust de Pătru Păunescu. Acest film ne duce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Șerban-Marius Fleancu, student al Facultății de Regie Teatru, anul II, din cadrul U.N.A.T.C. (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din "I.L. Caragiale", București). Prima dată l-am cunoscut pe regizorul Alexa Visarion prin trei dintre filmele sale, Înghițitorul de săbii, Înainte de tăcere și Năpasta. Plăcându-mi filmele, dar neavând posibilitatea de a vedea și spectacolele Domniei Sale, am început să citesc cronici și interviuri. Astfel ajungeam pe "Yorick" (revistă online de teatru) și citeam un interviu. Fără să-l cunosc personal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cauze, care au concurat fără îndoială la orchestrarea deznodământului, dar care întrucât gravitează doar în sfera postnatală, nu accesează cauza majoră și subtilă a tragediei. Sonne (2000), fructificând o bogată experiență psihoterapeutică, focusată pe subiecții care intrauterin au trăit cu sabia lui Damocles deasupra capului, adică sub amenințarea de a fi avortați, a pledat cu tărie pentru extinderea perspectivei. în acest scop, cercetarea regimului de care a avut parte o persoană în existența ei prenatală se dovedește inevitabilă, deoarece în ipostaza
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]