8,989 matches
-
de judecată de la stăpânul absolut la autocratul delegat, de la acesta la feudali, de la ei, la bărbații proprietari cu drept de stăpânire, așadar de la oikonomia creștină la familie. Așa cum domnul pământean este supusul și reprezentantul celui celest, tot astfel boierul îl slujește pe voievod și femeia pe bărbatul său, după aceleași coduri ale stăpânirii. [Interesant este că avem de-a face cu o antropologie inversată în acest ev mediu misogin, pentru că, deși maternitatea rezidă, în imaginar, în regimul fundamental al matricialului - în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prestolului, de i-au citit deasupra capului molitvele de domnie patriarhul Dionisie și l-au blagoslovit; ... precum și noi ne făgăduim să aveți dumneavoastră și toată țara de la noi dreptate; ... jurându-se și legându-se cu numele marelui Dumnezeu, cum vor sluji domnului lor, cu credință și cu dreptate. (Letopisețul Cantacuzinesc 191) Urările fac parte integrantă din jurământ, fiind rostite după investitura în biserică, în timpul ritualului înscăunării, și în spațiul religios (biserica mare), și în cel laic (la palat sau la casele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt vizibile) stă mai mult exilată în apartamentele ei, stăpână peste un univers în principiu inofensiv, slab, condus de la distanță de autoritatea tatălui, a fratelui mai mare sau a soțului. Rareori răzbat ecouri ale faptelor ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca regentă sau ca mamă obișnuită, nu este menționată decât în cazul în care se dovedește demnă de atributele-tip ale Fecioarei, într-o portretizare oricum impersonalizată, în care nu interesează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a fi prea mare pentru un imaginar obsedat, în definitiv, de puterea de seducție a femininului. Diferența dintre sfântă − ipostază dragă bisericii − și femeia răspunzătoare de viața casnică este dată de faptul că, în timp ce prima își reprimă sensibilitatea, pentru a sluji, impersonal, unei singure iubiri - dragostea întru Christos -, cea de-a doua optează în fața divinității pentru o altă viață, trăită în păcat, dar în care își poate asuma tocmai frumusețea naturii sale umane (surprinse de romanele populare importate din alte culturi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
greși față de Dumnezeu, i-a avertizat Winthrop, „vom rușina pe mulți dintre servitorii credincioși ai Domnului, Îi vom face să-și schimbe rugăciunile În blesteme, până când vom dispărea din bunul ținut unde mergem”5. Dacă, pe de altă parte, Îl slujeau pe Dumnezeu Îmbunătățindu-și soarta, Dumnezeu Își va coborî privirea spre ei și Îi va răsplăti. Dacă elevii Învață astăzi despre Îndrăzneala și sacrificiile acestor bravi și umili servitori ai Domnului, aceștia nu au fost Întotdeauna atât de bine priviți
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
timpurii. Disputa era asupra chestiunii cametei. În joc erau două noțiuni diferite ale securității, una sacră, centrată pe salvarea eternă, cealaltă profană, bazată pe o abundență materială. Biserica interzisese cămătăria. În Matei 6,24, stă scris: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul Îl va urî și pe celălalt Îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt Îl va disprețui; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”. Cămătăria era destul de rară
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Matei 6,24, stă scris: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul Îl va urî și pe celălalt Îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt Îl va disprețui; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”. Cămătăria era destul de rară În Evul Mediu timpuriu, majoritatea Europei trăia Încă Într-o economie de subzistență, care se baza pe troc ca formă principală de comerț și schimb. Pe măsură ce populația, orașele și comerțul au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În umbra lor, benedictinii vedeau timpul ca pe o resursa prețioasă. Dar pentru ei, timpul era esențial deoarece Îi aparținea Domnului și, deoarece era al Lui, ei credeau că au o datorie sacră să-l folosească la maxim pentru a sluji gloria Sa. În acest scop, benedictinii ocupau fiecare moment al zilei cu activități formale. Există un timp pentru rugăciune, un timp pentru masă, pentru curățenia personală, pentru muncă, pentru citit, pentru reflectat, pentru odihnă. Pentru a asigura continuitatea și coeziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lua parte la politica centrală, nici a necesității pentru bărbați, ca să nu mai vorbim despre femei, de a deveni cunoscători În politică și cetățeni activi. Drept consecință, nu a existat nici un interes În a furniza infrastructura și instituțiile, care să slujească nevoile și interesele cetățenilor 27. După ce euforia declarației de suveranitate s-a mai temperat, francezii au adoptat o definiție mai restrictivă a cetățeanului, „limitând drepturile politice la bărbații educați și cu proprietate”28. Americanii, englezii și majoritatea celorlalte state-națiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru învățătura feciorilor de preoți și de diaconi"; fixându-se în documentul domnitorului de atunci, Alexandru Moruzzi, ca "egumenul de la Mănăstirea Agapia să se stabilească la Socola, iar veniturile mănăstirii să fie pentru plata dascălilor și pentru preoții ce vor sluji la biserică". Seminarul își desfășoară activitatea până în 1886, când se strămută în fostele case ale domnitorului Mihail Sturza, situate în centrul Iașului, alături de Catedrala și de Centrul Mitropolitan Iași. Casele și vechile chilii ale fostului seminar de la Socola sunt date
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
searbădul lucru de a fi încovoiat de onoruri inutile. Tadeusz Pirozynski a parcurs o specialitate dificilă, dar sublimă și plină de grandoare și a reușit o deschidere permanentă a ei către sporul de sensibilitate necesar de adus lumii actuale. A slujit cu o vocație antropologică această specialitate a sufletului, în care a protejat pe cei rătăciți și printr-o firească continuitate a făcut ca Socola să existe prin spiritul, și nu prin zidurile sale, iar Socola să fie mereu animată de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt", acordînd metaforei încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai . păsat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și cînd n-am accepta să dea frunza... și după aia să cadă... Mda! Am primit niște colivă... mere... găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă... lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i datoria noastră... Cine-i răposatul? Octav: Un prieten de-al meu, părinte... Un fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
47) Părinții fetii... au de bucurie că le-a picat un om așa de bun (Creangă); (48) Ai de gând [ai intenția] să mergi mai târziu la bal? (Alecsandri); (49) Nu știu, dacă ai la știință ori ba, dar eu slujesc la poarta raiului de multă vreme (Creangă). h. Eliptic: (50) Astă fată bine joacă, Numai are [defectul sau obiceiul] că-i cam șchioapă (Jarník-Bârseanu). Sunt rare (cu excepția reciprocului) cazurile de întrebuințare reflexivă a verbului a avea: (51) Să-i dau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
italiană, unele chiar foarte puțin vehiculate în scrierile despre arta sunetelor, mare parte în premieră pentru cercetarea muzicală românească, a cântului gregorian și a temei - stă mărturie a setei de cunoaștere a fratelui franciscan și a aspirației sale de a sluji netăgăduit arta sacră. Amplul eșafodaj - al ideilor filosofice, morale, istorice și teologice - atât de laborios condus se conturează în exprimări textuale de sinteză din care străbate pasiunea vie de trăire și de răspândire a muzicii liturgice. Iași, ianuarie 2015 Conducător
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în „misele solemne sunt introduse execuții muzicale care nu se potrivesc actului liturgic; sunt așa de lungi, încât preoții, trebuind să aștepte prea mult, se plictisesc și își distrag atenția; cursul ceremoniilor este întrerupt, încât nu muzica este cea care slujește liturghia, ci liturghia este în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ansamblul său: „Și totuși, iată ce splendidă reînălțare națională ne e dat să privim acum peste Prutul înfrățitor, acolo de unde ni se dau astăzi cele mai puternice temeiuri de încredere în vitalitatea neistovită a neamului românesc. Pilda Basarabiei trebuie să slujească de învățătură tuturor celor ce mai nădăjduiesc încă a putea să desprindă și să desființeze vreaun crâmpei din neamul românesc de pe pământul ce i-a fost hărăzit să-l slujească în numele și spre folosul civilizației”. Așadar, constituirea republicii reprezenta - așa
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în vitalitatea neistovită a neamului românesc. Pilda Basarabiei trebuie să slujească de învățătură tuturor celor ce mai nădăjduiesc încă a putea să desprindă și să desființeze vreaun crâmpei din neamul românesc de pe pământul ce i-a fost hărăzit să-l slujească în numele și spre folosul civilizației”. Așadar, constituirea republicii reprezenta - așa era văzută de la Iași - o etapă a refacerii unității naționale românești și nu a unei închipuite unități statale moldovenești de la Nistru la Carpați, „teorie” inventată post factum și susținută astăzi
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se angajează să le respecte cu sfințenie, să nu le încalce și să le pună în aplicare cu toată bunăcredința și exactitudine. Art. III. — Ca urmare a articolului 2 al preliminariilor în care este specificat că Nistrul va trebui să slujească întotdeauna drept delimitare între cele două imperii, că frontierele Imperiului Rus se vor întinde pe viitor până la sus-numitul fluviu, cele două părți contractante au căzut amândouă de acord și stipulează prin prezentul tratat că Nistrul va forma linia de demarcație
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sine, este semnificativă aici. Istoria întărește procesul de identificare a individului cu colectivitatea din care face parte. Conștiința apartenenței naționale sau etnice este fundată, în mare măsură, pe învățarea istoriei. • Istoria ca sursă de exemplaritate. În primul rând, istoria a slujit pentru a sublinia responsabilitatea acțiunilor. Ea oferă un cadru mai general de referință comportamentului uman. În ultimă instanță, tot ceea ce facem trebuie raportat la istoria comunității. Faptele noastre sunt bune sau rele nu numai în raport cu un cod de norme cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el și mai sus. Cârlan zise: Voi lupta, Măria Ta, pentru a păstra credința și mândria țării. Dacă voi cădea și eu, o să rămână moștenire urmașilor. Îl voi lăsa Țării. Țara nu va muri niciodată. Ea Îl va păstra și sluji cu credință până la sfârșitul pământului. Cuvinte: moștenire = bunuri rămase ca avere; urmași = continuatori ai unei familii, ai unui popor HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN Era În toamna anului 1784. Se anunța o iarnă grea. Țăranii din Transilvania așteptau de multă vreme
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au un caracter așa de intuitiv, că ele pot fi privite ca făcând parte din concepția noastră a lumii din afară” (p. 37). Este În adevăr admis În principiu de către știință, că realitatea slujește de control ideilor pe care mintea le formează asupra naturii și că numai principiile fundamentale ale rațiunii pot alcătui pecetea de Încercare a acestei realități Înseși. Pe de altă parte, mecanica este definită prea cu adevărat, de d1 Painlevé, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi fost studiul metodei În geologie, În paleontologie, În preistorie, pentru a stabili principiile care trebuie să Îndrepte investigările adevărului În tot domeniul realității dispărute. Metoda istoriei omenești nu ar mai figura ca o excepție la acelea de care se slujesc toate celelalte științe. Istoria omenirii nu ar mai rămâne izolată În mijlocul celorlalte științe ale materiei și ale spiritului; dar ar găsi În metoda geologiei, care și ea trebuie să reconstituie faptele dispărute și care nu se mai repetă, un reazem
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
obștesc se cere de la o teorie ca să fie simplă”, apoi, Înlocuind cuvântul teorie prin lege, urmează mai departe: „Înaintea unei legi simple, credem mai puțin În putința unei erori” (pp. 17-18). D1 Bouasse susține, de altă parte, că „principiile fundamentale slujesc a crea formele, adică a trage din propoziție un șir Întreg de sorite” (p. 78); că „faptele vin să se așeze În forme” (p. 79); că „forma abstractă studiată de geometrie are meritul de a reda legea reflexiunii ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]